Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctităţi Sale Patriarhul Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Sfânta Treime” din or. Anadyr

Predica Sanctităţi Sale Patriarhul Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Sfânta Treime” din or. Anadyr
Versiune pentru tipar
7 septembrie 2016 23:58

La 7 septembrie 2016 Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în catedrala episcopală cu hramul în cinstea Sfintei și de Viață Făcătoarei din capitala districtului autonom Ciukotka, or. Anadyr. După încheierea slujbei dumnezeiești Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către credincioşi cu un cuvânt de învățătură.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Scumpe stăpâne! Stimate Roman Valentinovici, guvernatorul districtului Ciukotka! Iubiți părinţi, fraţi şi surori!

Am o  mare bucurie să săvârşesc azi Dumnezeiasca Liturghie – prima Liturghie în tot spaţiul eurosiatic, dar poate şi în întreaga lume. Doar acest fapt  exemplifică clar importanţa pe care o are Ciukotka şi nu doar pentru Rusia. Ciukotka este un ţinut ortodox şi aici se săvârşesc slujbe dumnezeieşti care apoi continuă în întreg spaţiul continentului euroasiatic şi apoi în America. Bineînţeles, este un oarecare simbol, o convenţie, precum convenţie este divizarea dintre cele 24 de ore, dar, totuşi, fără astfel de convenţii şi simboluri este foarte greu uneori să înţelegem semnificaţia Proniei Dumnezeieşti pentru noi.

Nu este întâmplător că ziua începe de la Ciukotka – atât pentru Rusia, cât şi pentru întreaga lume. În conştiinţa mea Ciukotka nu a fost niciodată o provincie îndepărtată şi kilometrii care o despart de Moscova de asemenea sunt o oarecare convenţie. Despre astfel de locuri cum este Ciukotka se poate spune că de aici începe Patria – aici răsare soarele care apoi parcurge drumul deasupra tuturor întinderilor nemărginite ale ţării noastre şi ale lumii întregi.

Iată din ce cauză sunt profund convins că aici ar trebui să se dezvolte foarte intens viaţa religioasă. Aici ar trebui să se săvârşească rugăciunea deosebită care s-ar răspândi apoi asupra întregii Rusii şi asupra lumii întregi. Fiecare preot care începe aici săvârşirea Liturghiei trebuie să ţină minte că în spatele său se află Rusia şi întreaga lume şi de aceea rugăciunea noastră către Dumnezeu trebuie să fie prima nu doar în poziţia sa geografică, dar şi prima prin puterea ei, prin frumuseţea duhovnicească, precum este viaţa oamenilor de aici, din Ciukotka.

Unii privesc la această regiune doar ca la in loc de câştig, iar cineva consideră că nu este rost să vină încoace – clima este severă, centrul este foarte departe. Eu personal am fost cu 10 ani în urmă în Ciukotka şi văd cât de mult s-a schimbat viaţa în aceşti 10 ani. Fără îndoială, în viitor aici va fi şi mai bine, de aceea nu trebuie să ne temem de acest loc, dar să înţelegem semnificaţia lui şi să îl îndrăgim. În acest caz aici va fi uşor şi preoţilor, şi mirenilor, şi celor care vin încoace, şi celor care s-au născut aici şi îşi leagă viitorul de acest loc.

Iată din ce motive am călătorit cu un sentiment aparte în estul ţării. Voiam să întâmpin răsăritul soarelui şi azi, datorită unei vremi excelente în Ciukotka, noi cu adevărat l-am întâmpinat. Când la ora patru dimineaţa am deschis fereastra în chilia mea, am văzut această frumuseţe neobişnuită – soarele ce răsărea deasupra continentului Eurasia.

Dar ca viaţa să fie dreaptă, ea trebuie să fie frumoasă, iar frumuseţea vieţii depinde, în primul rând, de starea minţii noastre, a inimii noastre. Astăzi în biserică au fost citite cuvinte  minunate din Epistola apostolului Pavel către Corinteni, dar, se prea poate, nu oricine le-a înţeles în limba slavonă. Apostolul spune: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul?” (vezi: 2 Cor. 6:14). Adresându-se către comunitatea creştină în Corint, unul din centrele  cultului păgân, apostolul Pavel preîntâmpina pe credincioşi ca ei să nu fie influenţaţi de jugul păgânismului, periculos pentru viaţa duhovnicească. Însă există forţe străine, idei străine, care pot deveni jug şi pentru noi toţi.

Dar ce este cu adevărat un jug străin? Este ceea ce contravine firii morale a omului, dată de Dumnezeu. Domnul a pus în noi programul moralităţii. El nu a depus în noi programe intelectuale. El nu a insistat asupra studierii matematicii, fizicii şi astronomiei – El pur şi simplu ne-a dat puterea raţiunii, astfel încât singuri să obţinem studii, îndemânări, abilități, calificare. Pe când programul moral Dumnezeu l-a plasat în noi şi deja din copilărie copilul prin comunicarea cu părinţii înţelege ce înseamnă binele şi ce înseamnă răul.

De fapt capacitatea omului de a diferenţia binele de rău este inexplicabilă. Doar această unică capacitate ar trebui să ne convingă de faptul că Dumnezeu există. În pofida diversificării lumii, a diversificării culturilor, a unui număr enorm de diferenţe dintre oameni, ei cu toţii sunt legaţi de o singură înţelegere a binelui şi a răului, doar pe această înţelegere comună a binelui şi a răului se fondează o astfel de valoare cum este dreptatea. Toate instanţele de judecată activează pentru a stabili dreptatea şi nu pentru că cineva a elaborat cândva nişte legi. Judecătoria există exact atâta timp, cât există omenirea şi judecata dreaptă întotdeauna a afirmat dreptatea. Oriunde am merge – la est, la vest, la nord, la sud – noi întotdeauna ne vom întâlni cu aceeaşi înţelegere a dreptăţii printre oameni, cu aceeaşi înţelegere a binelui şi a răului.

Dar ce este un jug străin? Sunt ideile, gândurile, faptele, exemplele care vin în contradicţie cu acest program Dumnezeiesc, ce impune un alt mod de viaţă, când păcatul este interpretat ca un act de sfinţenie, iar răul – ca un bine, când totul se amestecă într-o combinare îngrozitoare şi aducătoare de moarte. Şi omul care absoarbe în sine acest produs păgubitor devine lipsit de viaţă, el pierde ceva foarte important, el încetează să se deosebească de un animal, el distruge programul depus în sufletul său, în mintea sa de către Dumnezeu.

Dacă omul săvârşeşte păcate, el conştientizează că procedează rău – el se pocăieşte în faţa lui Dumnezeu. Este mai bine să aduci pocăinţa în biserică, dar nu este cu putinţă  întotdeauna. De aceea zilnic, încheindu-ne ziua, noi trebuie să analizăm cuvintele, faptele noastre în faţa propriei conştiinţe, în faţa lui Dumnezeu şi să zicem: „Doamne, am procedat rău, am rostit cuvinte incorecte – iartă-mă, ajută-mă să evit aceste fapte sau cuvinte rele!” Atunci noi ne corectăm viaţa, noi din nou ne orientăm asupra acelui program pe care Dumnezeu ni l-a plasat în firea noastră. Dar dacă noi justificăm, chiar numai faţă de sine, propriile fapte, uneori respingătoare, atunci noi distrugem baza morală a propriei firi.

Încă mai rău procedează şi poartă o responsabilitate şi mai mare acei care prăbuşesc asupra omului informaţia care distruge moralitatea. Iată de ce Domnul spune că mai bine i-ar fi  acelui om care aduce ispita, dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi înecat în adâncul mării, deoarece smintirea altui om este un păcat foarte mare în faţa lui Dumnezeu (vezi: Mt. 18:6). De aici vine şi enorma responsabilitate pentru putere, pentru mijloacele de informare în masă, pentru cultură, pentru cei care au influenţă asupra lumii. Se poate şi trebuie de vorbit oamenilor cuvinte corecte, inteligente, care i-ar ajuta să crească mintal, moral, duhovnicește, să-şi amelioreze condiţiile de trai. Dar este cel mai mare păcat atunci când noi  răspândim gânduri şi cuvinte care distrug firea morală a omului.

Fie ca Domnul să ne ajute fiecăruia dintre noi să rămânem de partea luminii. Ce este comun între lumină şi întuneric? Nimic! Dar ce se întâmplă când lumina se amestecă cu întunericul? Obscuritate. Cenuşiul. Anume cenuşie devine viaţa noastră, indiferent de cât de frumoasă ar părea la exterior, atunci când amestecăm binele cu răul, când nu vedem cu adevărat lumina vie. Frumuseţea adevărată a vieţii este frumuseţea Luminii Dumnezeieşti. Şi când credem în Domnul, când ne adresăm Lui cu rugăciune, când cerem de la El iertare, noi ne eliberăm de această obscuritate, noi devenim luminoşi şi puternici, indiferent de locul nostru de trai şi de locul în societate pe care îl ocupăm. Şi nu este o putere temporară – este o putere veşnică care se răspândeşte în afara timpului şi spaţiului şi pleacă în veșnicie. Să ne ajute Domnul să vieţuim în această Lumină Dumnezeiască! Iar când ne poticnim, când întunericul începe să ne atingă, noi trebuie să conştientizăm că este întuneric şi trebuie să luptăm, pentru ca el să nu transforme viaţa noastră în obscuritate.

Aş vrea să mai spun ce înseamnă pentru mine Liturghia de aici, în Anadyr, în estul extrem al ţării noastre şi ce importanţă  are pentru Biserica noastră viaţa duhovnicească a Eparhiei de Anadyr. De aceea vă doresc din inimă, stăpâne Matfei, multe puteri, credinţă puternică, curaj, calm, încredere în faptul că sunteţi într-un loc potrivit şi într-un timp potrivit. Educaţi în acest duh clerul, educaţi în aceste gânduri poporul şi bine vă va fi Dumneavoastră şi poporului care locuieşte aici.

Vouă tuturor, dragii mei, şi prin voi tuturor locuitorilor din Ciukotka aş vrea să doresc ajutorul lui Dumnezeu în viaţa voastră deloc uşoară, sănătate sufletească şi trupească, fără de care nu este cu putinţă să trăieşti în acest ţinut, dar ceea ce e cel mai important – pace în suflet, deoarece fericirea omului se măsoară nu prin zona geografică, nu prin cantitatea de bani şi bunăstarea exterioară, dar prin starea sufletului. Fie ca pacea lui Dumnezeu să fie în inimile voastre şi fie ca aici, în preajma acestor ape reci ale golfului Anadyr, viaţa să vă fie caldă şi paşnică. Să vă păzească Domnul!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie