Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctităţi Sale Patriarhul Chiril de sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, rostită după Liturghia săvârșită la mănăstirea stavropighială „Donskoi”

Predica Sanctităţi Sale Patriarhul Chiril de sărbătoarea Tăierii capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, rostită după Liturghia săvârșită la mănăstirea stavropighială „Donskoi”
Versiune pentru tipar
11 septembrie 2016 22:16

La 11 septembrie 2016, în Duminica a 12-a după Cincizecime, de ziua Tăierii capului Sfântului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în Marea catedrală a mănăstirii stavropighiale de călugări Donskoi din or. Moscova. După încheierea slujbei dumnezeiești Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către credincioși cu un cuvânt de învățătură.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre!  Stăpâne Paramon! Iubiți părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit pe toţi cu prilejul unui eveniment semnificativ. Astăzi am sfinţit Mica catedrală în cinstea Icoanei Maicii Domnului, numită „Donskaia”, fondată exact cu 432 de ani în urmă. Astăzi noi proslăvim numele lui Dumnezeu, noi ne amintim de minunile care au fost arătate la Icoana Stăpânei Cerului, numită „Donskaia” şi noi de asemenea adăugăm la această festivitate pomenirea Proorocului, Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, a sfârşitului său mucenicesc.

Dacă e să ne gândim ce ştim despre Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan, în faţa noastră va apărea o personalitate măreaţă şi tragică. Nu se ştie prea multe despre el, însă noi cunoaştem că Ioan, care a propovăduit pocăinţa pe malul râului Iordan, a fost un om cu totul deosebit. Primul lucru pe care îl aflăm din Evanghelia după Marcu, este că Ioan a fost glasul celui ce strigă în pustie: „Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui" (vezi: Mc. 1:3). Ducând oamenilor cuvântul despre sensul pocăinţei şi săvârşind spălarea de păcate în apele Iordanului, Ioan zicea că după el va veni Acela Care va mântui poporul lui Israel şi întreaga lume. Apoi citim în Evanghelie că Proorocul se numeşte pe sine „prietenul mirelui” (vezi: In. 3:29).

Ce înseamnă să fii prietenul mirelui? Conform tradiţiei vechi, era o persoană apropiată, era un prieten adevărat al mirelui care lua asupra sa grija deosebită cu privire la căsătorie, care trebuia să organizeze totul, să gândească toate amănuntele, să cheme oaspeţii, să aibă grijă de ordine şi să fie îndeajuns mâncare şi băutură. Prietenul mirelui parcă nu este băgat în seamă, deoarece există mirele şi mireasa, iar el rămâne în umbră, la o parte, el doar slujeşte fericirii altor oameni. În această menire este ceva extrem de important: omul se jertfeşte pe sine, ca alţii să simtă bucurie în acest moment deosebit al vieţii lor, ca ei să rămână în slavă şi onoare, înconjuraţi de oaspeţi...

De ce dar Ioan se numeşte pe sine prietenul mirelui? Deoarece Ioan a făcut totul nu pentru sine – el slujea venirii Fiului lui Dumnezeu, el rămânea în umbră atunci când Domnul deja propovăduia în Galileea şi vizita Iudeea. Nu se spune nicăieri că după Botez Domnul s-ar fi întâlnit cu Ioan Botezătorul, dar se cunoaşte că acela, rămânând în umbra Mântuitorului, continua să săvârşească cauza sa dreaptă, conform cuvintelor proprii: „Eu trebuie să mă micşorez, iar El trebuie să crească”. Probabil puterea propovăduirii lui Ioan Botezătorul era incomensurabilă cu puterea propovăduirii Mântuitorului, astfel că mulţi ucenici ai lui Ioan au început să treacă la Mântuitorul. O parte din apostoli erau legaţi de proorocul Ioan şi noi vedem că ei au devenit apostolii lui Hristos. Dar ce a fost cu Ioan? Era gelos oare că el se micşorează, iar Celălalt creşte? Putem să ne imaginăm starea duhului său atunci când era întemniţat. Doar câte a făcut pentru a întoarce inimile oamenilor către Hristos – şi iată el se află în închisoare şi nimeni nu îi ia apărarea. Ioan se adresează către Mântuitorul şi în Evanghelie s-a păstrat această întrebare: „Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?” Şi Domnul îi răspunde lui Ioan prin nişte cuvinte uimitoare – nu ale sale, ci ale proorocului Isaia: „Spuneți lui Ioan - orbii îşi capătă vederea si șchiopii umbla, leproșii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază si săracilor li se binevesteşte” (vezi: Mt. 11:5).

La Ioan venea mulţime mare de oameni, ca să capete iertarea păcatelor, să audă predica lui înflăcărată, dar şi pur şi simplu să vadă un om care a refuzat la toate beneficiile pământeşti şi se hrănea doar cu ceea ce îi oferea deşertul – cu acride şi miere sălbatică. Şi acest om măreţ moare între zidurile lui Irod – îmbătat de vin, împăratul dă ordinul straşnic de a i se tăia capul lui Ioan Botezătorul ca plată aceleia care i-a făcut pe plac cu dansul său. Dacă aceasta s-ar fi întâmplat în zilele noastre, atunci, probabil, despre Ioan s-ar fi spus:  „Ce soartă tragică! A murit omul – înseamnă că Domnul l-a părăsit?” Bineînţeles că nu! S-ar fi putut spune aşa, dacă Însuşi Domnul nu ar fi urcat pe cruce şi nu ar fi fost răstignit. Dar dacă e să chibzuim atent la această istorie, vom înţelege că ajutorul lui Dumnezeu nu este schimbarea într-o clipă a conştiinţei noastre. Domnul nu dă năvală în viaţa noastră, ca să ne uluiască imaginaţia prin puterea Sa. Şi Ioan Botezătorul, şi sfinţii apostoli, şi Însuşi Domnul – cu toţii au murit cu moarte de mucenic, cu toţii sunt nişte rataţi din punctul de vedere  contemporan. Însă noi îi proslăvim pe apostoli şi în special pe Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului Ioan, despre care Domnul a spus că nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare (vezi: Mt. 11:11). Şi astăzi, vorbind despre acest eveniment îngrozitor, tragic, privitor la sfântul nevoitor, ascet, care chema pe oameni la Dumnezeu, pentru a deveni mai buni, mai curaţi, pentru a se lepăda de păcate, dar care a fost chinuit în straşnicul subsol al lui Irod – noi, probabil, trebuie să pomenim pe cei care mureau în închisori pentru credinţă şi Patrie, fără a avea vreo vină. Să pomenim pe ostaşii noştri care au murit pentru Patrie, pentru poporul nostru. S-ar părea că toate aceste evenimente tragice nu au nici un sens, dacă prin această experienţă nu ar fi trecut cel ce este cel mai mare dintre oamenii născuţi de femei - Proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului Ioan, dacă pe această cale nu ar fi trecut sfinţii apostoli şi Însuşi Domnul Iisus Hristos.

Această istorie ne umple viaţa cu un sens profund. Sensul vieţii nu constă doar în ceea ce obţinem în chip văzut. Scopul vieţii nu constă în faptul ca să facem pe plac iubirii de sine şi iubirii de slavă, convingându-ne în propria exclusivitate. Sensul constă în acea profunzime, neînţeleasă la prima vedere, în acea peşteră de la Iordan, în moarte şi nemurire.

Dar noi cum putem să folosim această istorisire pentru noi înşine? Cel puţin, nu trebuie să îndoim spinarea în faţa circumstanţelor grele, când suntem vizitaţi de nenorociri, alarme, emoţii, maladii, când suntem obijduiţi. Vorbind aşa, noi afirmăm marea putere a creştinismului care se reflectă în viaţa noastră omenească, pentru ca să o facem cu adevărat fericită, deoarece el ne ridică deasupra oricăror situaţii triste şi ne deschide uşile ce duc spre veşnicie, unde va fi stabilită dreptatea deplină şi definitivă şi unde fiecare va căpăta în conformitate cu faptele sale.

Pentru rugăciunile Sfântului Prooroc Ioan, Înaintemergător şi Botezător al Domnului, să ne  păzească Domnul în urmarea sigură pe calea trasată de El pentru noi. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 21-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 20-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 19-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctitățiii Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 18-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej

Predica Patriarhului rostită de sărăbătoarea Înălțării Crucii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 11 după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”