Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Liturghia săvârșită la biserica „Învierea lui Hristos” din Zürich

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Liturghia săvârșită la biserica „Învierea lui Hristos” din Zürich
Versiune pentru tipar
7 decembrie 2016 23:15

La 7 decembrie 2016 Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril a săvârşit la biserica „Învierea lui Hristos” în Zürich Dumnezeiasca Liturghie. După încheierea slujbei dumnezeieşti Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu un cuvânt de învățătură.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre, iubiți părinţi, fraţi şi surori!

Cu un sentiment deosebit am săvârşit azi Dumnezeiasca Liturghie în această biserică. De această parohie mă leagă 45 de ani – din anul 1971. Pe atunci era cu totul o altă parohie, o altă biserică – se afla într-un mic apartament, unde slujea un egumen, apoi un arhimandrit, iar apoi episcopul de Zürich Serafim (Rodionov). În zilele de duminică la slujba dumnezeiască se adunau doar câteva persoane. În acel timp eu slujeam în biserica „Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” în Geneva şi această parohie a fost creată, de asemenea, de către vlădica (pe atunci ieromonahul) Serafim în anul 1946. Acum îmi aduc aminte cu multă emoţie de vlădica Serafim care cârmuia duhovnicește în acei ani Elveţia şi care practic şi-a consacrat întreaga viaţă acestei parohii. Sunt foarte bucuros să îl văd pe părintele Martin, parohul primei mănăstiri a Bisericii noastre în Elveţia care, de asemenea, a fost creată cu binecuvântarea episcopului Serafim.

Viaţa religioasă a parohiilor noastre a fost cu totul alta, însă acei puţini care veneau în bisericile noastre, erau foarte fermi în credinţă. Noi niciodată nu am avut sentimente pesimiste faţă de viitor, nimeni nu spunea: noi suntem ultimii, am rămas doar 10-20 de persoane şi totul se va sfârşi. Noi în mod solemn, cu lacrimi în ochi sărbătoream Paştele, Naşterea Domnului şi nimeni dintre noi nu era purtat de gânduri despre sfârşit – cu toţii credeam şi simţeam că va veni o nouă vreme, o nouă epocă.

Cu mila lui Dumnezeu acest timp a sosit şi aici, în Zürich, a apărut această biserică splendidă. Văd că timp de 10 ani din momentul ultimei mele vizite multe s-au schimbat – sunt mai mulţi enoriaşi, dar în special sunt mai mulţi copii. În faţa noastră este o comunitate ortodoxă vie, contemporană. Şi azi, sărbătorind aniversarea a 80 de ani a acestei parohii, noi trebuie să ne amintim cu recunoştinţă de cei care s-au ostenit în trecut, cine cu credinţa şi fermitatea în propriile convingeri au păstrat focarele vieţii ortodoxe ruse în Europa Occidentală.

Acum trebuie să punem întrebarea principală: de ce venim în ziua de azi în biserica lui Dumnezeu? Din punctul de vedere al omului contemporan, care tinde spre confort, a sta în picioare într-o încăpere mai mult de două ore este cu totul altceva decât ce şi-ar dori. Dar chiar şi în biserica arhiplină noi stăm în picioare timp de două sau trei ore, deoarece aici ne atingem şi cu mintea, şi cu inima de o altă realitate, de o altă putere care nu priveşte indiferent la noi de undeva din ceruri, dar este nemijlocit alături de noi. Până la această putere noi ajungem cu propriile cuvinte, cu vederea interioară, cu inima noastră şi simţim prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră. Dumnezeu aude rugăciunile noastre şi răspunde la ele şi  aceasta este cea mai puternică demonstraţie a faptului că El există. Nici un fel de discuţii filozofice despre faptul că este Dumnezeu sau nu, nouă nu ne sunt interesante, deoarece cu mintea şi inima noi simţim prezenţa lui Dumnezeu.

În biserică noi multe învăţăm. Noi ascultăm cuvântul lui Dumnezeu şi încercăm să înţelegem mărețele cuvinte, venite la noi din adâncul veacurilor. Azi, de ziua pomenirii Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina, precum şi a Marelui Mucenic Mercurii, a Mucenicului de Smolensk Mercurii şi a altora, inclusiv a unor preoţi ucişi în anii 1930 în Uniunea Sovietică, în timpul slujbei dumnezeieşti a fost citită Evanghelia specială şi Epistola specială despre măreţul sens şi semnificaţia muceniciei.

Când vorbim despre nevoinţele primilor creştini sau ale creştinilor tuturor generaţiilor următoare, care şi-au jertfit viaţa pentru credinţă, noi le atribuim cuvântul „mucenic”. În limba latină acesta este cuvântul martyr. În limba rusă cuvântul „mucenic” este legat de cuvântul „mucenicie”, „chin”, iar cuvântul grecesc este μάρτυς, de unde a mers tradiţia latină, astfel tradiţia limbilor contemporane din Occident are un alt sens. Cuvântul grecesc μάρτυς înseamnă „martor”. Şi această înţelegere a nevoinţei mucenicilor este foarte importantă, deoarece nu fiecare mucenic este martor. Noi ştim că oamenii pot fi torturaţi pentru a le lua banii sau hârtiile de valoare, sau a-i înclina spre dezicerea de vreo poziţie în politică. Însă o astfel de moarte violentă nu poate fi numită moarte de mucenic – martor, deoarece omul prin moartea sa, chiar şi violentă, nu mărturiseşte nimic. Şi doar moartea violentă, care mărturiseşte despre ceea ce e cel mai important, a căpătat numirea de „martiraj”, „mucenicie”.

Despre ce mărturiseau vechii martiri? Despre Hristos Cel Răstignit şi Înviat. Ei erau impuşi să tacă de către puterea imperiului roman, dar ei totuna mărturiseau despre Hristos şi moartea violentă a acestor oameni este mărturia lor măreaţă despre adevărul lui Dumnezeu.

În vremurile noastre mucenicia nu s-a încheiat şi noi ştim că ea are loc şi azi. Dar nu întotdeauna mărturia despre Hristos e legată de moartea violentă. Noi suntem cu toţii chemaţi să fim martorii adevărului lui Dumnezeu şi pentru această mărturie nouă de cele mai dese ori nu ni se ia viaţa. Însă deseori această mărturie ne pune într-o situaţie foarte complicată. Societatea contemporană este înclinată să vadă în Biserică un anumit sistem care îi serveşte necesităţile şi chiar gusturile. Şi dacă gusturile societăţii contemporane intră în contradicţie cu convingerile creştine adevărate, atunci apare tema mărturiei. Noi ştim, uneori comunităţile creştine manifestă hotărârea să ţină cont de gusturile acestea şi astfel se îndepărtează de adevărul lui Dumnezeu. Însă noi suntem chemaţi să mărturisim despre adevărul lui Dumnezeu şi să nu ne modelăm după gusturile societăţii contemporane. Biserica nu cheamă la conflict cu societatea, însă creştinii sunt chemaţi să păstreze adevărul lui Dumnezeu şi să mărturisească despre el, chiar şi atunci când cursul vieţii sociale merge în  sens opus.

De aceea de fiecare dată, pomenind pe mucenicii din vechime, noi trebuie să ne rugăm lor, pentru ca pentru rugăciunile lor Domnul să ne dea puteri să fim martorii curajoşi ai adevărului lui Dumnezeu. Contextul acestei mărturii poate fi foarte diferit şi complex – este şi domeniul relaţiilor sociale, şi mass-media, şi reţelele de socializare, şi propria familie.  Cea din urmă poate fi mai complicată decât toate celelalte. Fiecare părinte creştin trebuie să mărturisească în faţa copiilor despre adevărul lui Dumnezeu. Iar copiii care au căpătat educaţie creştină, dar care trăiesc în familii nereligioase sau necreştine, trebuie să aibă capacitatea să mărturisească despre acest adevăr în faţa părinţilor lor.

Astfel se actualizează măreaţa idee a martirajului (a mărturiei şi a muceniciei – red.) în zilele noastre. El cere de la noi puteri şi fidelitate Domnului. De aceea noi ridicăm bisericile lui Dumnezeu: când ne rugăm împreună, între noi se şterg toate hotarele şi noi ca un popor unic, ca o singură familie ne aflăm în faţa lui Dumnezeu, iar această aflare întăreşte credinţa noastră şi ne conferă puteri pentru mărturia adevărată adusă lumii despre Hristos .

Serviciul de comunicare DREB/Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou