Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

PASTORALA LA NAȘTEREA DOMNULUI a Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril

PASTORALA LA NAȘTEREA DOMNULUI a Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril
Versiune pentru tipar
5 ianuarie 2020 17:00

Pastorala la Nașterea Domnului a Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril adresată arhipăstorilor, păstorilor, diaconilor, cinului monahal și tuturor copiilor credincioși ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

Iubiți întru Domnul arhipăstori, cinstiți presbiteri și diaconi, iubitorilor de Dumnezeu monahi și monahii, dragi frați și surori!

Vă felicit cordial pe toți cu ocazia luminatei sărbători a Nașterii Domnului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos.

Extraordinara minune a întrupării lui Dumnezeu, care a avut loc în urmă cu mai bine de două mii de ani, și astăzi ne umple sufletele de o bucurie negrăită. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la ceruri s-a suit. (stihiră la Vecernia Nașterii Domnului). Creatorul și Proniatorul a toate s-a arătat în lume, pentru că din mila Sa a dorit izgonirea a toată lucrarea diavolească de la oameni (rînduiala Sfîntului Botez); fiind copleșit de dragoste, Cel fără de-nceput și Negrăit a venit să cerceteze făptura Sa rătăcită (condac la pilda drahmei pierdute a Sfîntului Cuvios Roman Melodul).

S-au împlinit uimitoarele proorocii ale marilor prevestitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, și în fața omenirii de mii de ani aflate în așteptarea mântuirii și izbăvirii, istovite de povara păcatului, care suferea din cauza  blestemului nu doar în timpul vieții pământești, dar și după moarte ușa cerului s-a deschis. De la Preacurata Fecioară întru care s-a întrupat Domnul nostru Iisus Hristos (Canon de rugăciune la praznicul Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu) – și heruvimul care îngrădește intrarea în Rai cu sabie de foc, se îndepărtează de pomul vieții (stihiră la Vecernia Nașterii Domnului). S-a născut Prunc Dumnezeiesc pentru mântuirea lumii, s-a născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.(Gal. 4: 4-5).

De necuprins este smerenia Domnului: fiind Stăpîn Atotputernic, El se arată oamenilor prunc neputincios, fiind Dumnezeu, acceptă trup muritor și suferă greutățile lumii pământești, fiind Nemuritor, de bună voie mergînd la moarte, chinuitoare și rușinoasă. Și nu o face pentru cei aleși – pentru prooroci, drepți și pentru credincioșii Săi slujitori. Hristos vine pentru fiecare dintre noi, El vrea mântuirea tuturor fără excepție – a păcătoșilor și criminalilor, a nepăsătorilor și celor neglijenți, a lașilor și celor grabnic mânioși, chiar și a ucigașilor Săi!

Pe nimeni nu respinge Domnul, nimeni nu-i disprețuit, din contra – El primește trupul nostru omenesc, îl înnoiește prin dumnezeiasca întrupare, prin suferința pe cruce și prin Învierea cea dădătoare de viață, îl înalță în sînul Sfintei Treimi, îl sfințește prin aflarea de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Și cu acest Trup de Viață Dădător, cu Preacurat Sângele Său vărsat pentru fiecare dintre noi ne împărtășim la Taina Euharistiei – și devenim un singur trup și un singur sînge nu doar cu Mîntuitorul, ci și unii cu alții.

Însă, din păcate, astăzi noi vedem cum valurile neorînduielii clatină corabia Bisericii, cum furtuna discordiilor și a contradicțiilor clatină unitatea dreptmăritorilor creștini ortodocși, cum oamenii, fiind tulburați de către dușmanul și ispititorul, în loc de Izvorul cel cu apa vie preferă izvorul cel tulbure care nu este bun de băut, izvorul de eresuri răufăcătoare (canon către Sfinții Părinți ai I-lui Sobor Ecumenic). În asemenea vremuri grele noi trebuie să ținem minte cu toții că Domnul s-a născut, s-a răstignit și a înviat pentru fiecare dintre noi, că El a întemeiat pe pământ Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Aparținînd Bisericii, noi sîntem chemați la depășirea neorînduielilor, confruntărilor și conflictelor, la vindecarea schismelor, la ajutorarea celor ce trec prin ororile războiului, ce suferă strîmtorare și nedreptate.

Domnul se naște nu într-un palat împărătesc, ci într-o peșteră sărăcăcioasă, în desăvîrșită sărăcie. S-ar părea, ce poate fi mai rău decât o peșteră și mai sărac decât o iesle pentru animale? Însă există un asemenea loc - acesta este pustiul ars de păcat al inimii omului care s-a îndepărtat de Dumnezeu, nesimțitor, pustiit, robit de patimi. Cu toate acestea este în puterile noastre să făurim din sufletul nostru un sălaș Dumnezeiesc, să ne amintim că Domnul este aproape, bate la ușă și că El cu smerenie așteaptă cînd, în sfârșit, îl vom vedea pe El cu ochii credinței, îl vom lăsa pe El să intre în viața noastră, vom auzi cuvintele Sale, vom răspunde la iubirea Sa - și îi vom permite Lui Însuși să lucreze în noi.

O lume întreagă se bucură de nașterea preamărită a Mîntuitorului: îngerii cîntă imnuri de laudă, păstorii triumfă, magii i se închină Lui și-I aduc daruri și numai inima înrăită și plină de invidie a lui Irod nu vrea să primească dumnezeiescul adevăr, nu se bucură – ci se cutremură, nu de frica de Dumnezeu – ci din lașitate. Să medităm dacă nu cumva ne asemănăm cu el noi prin faptele noastre, oare nu punem mai întîi de toate bunăstarea și confortul personal, oare nu ne temem că cinva poate fi mai bun ca noi, mai talentat și mai mărinimos, oare nu facem noi rău unui asemenea om, încercînd să-l jignim sau să-l discredităm în fața altora, să-l dăm jos de pe piedestal pentru a ne înălța noi înșine pe treapta superioară? Oare nu se întîmplă așa ca sursa adevărului pentru noi să devină nu Domnul și sfintele Sale porunci, ci noi înșine? Oare nu-i ispitim noi pe alții, prezentânt drept adevăr propriile noastre scornituri profitabile nouă înșine, oare nu rupem noi cămașa lui Hristos prin acțiunile noastre ambițioase, oare nu semănăm semințele vrajbei și discordiei între frații de credință?

Privind acum la Pruncul Dumnezeiesc Hristos, punându-ne față în față cu adevărul dumnezeiesc, să respingem povara ispitelor și păcatul ce grabnic ne împresoară (Evr. 12:1), să ridicăm rugăciuni calde pentru întărirea unității Ortodoxiei și înmulțirea iubirii, luînd aminte că dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu caută ale sale, nu gândește răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr (1 Cor. 13:4-7).

În textele liturgice praznicale este preaslăvit nu doar Domnul care s-a născut pentru a noastră Mîntuire, ci și cei grație cărora a devenit posibilă întruparea Lui –   Preacurata Fecioară Maria, dreptul Iosif Logodnicul, sfinții strămoși. În această zi solemnă să ne amintim și noi de apropiații noștri: să ne vizităm părinții și prietenii, să le acordăm atenție, să găsim cuvinte bune și să le mulțumim pentru tot ceea ce fac ei pentru noi. Fie ca în inima noastră cuprinsă de iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele să sălășluiască Hristos Cel  Milostiv, Preveșnic și Necuprins, Cel ce este în sînurile Tatălui (sedealmna Vecerniei la Nașterea Domnului). Amin.

 

+CHIRIL, PATRIARHUL MOSCOVEI ȘI AL ÎNTREGII RUSII

Nașterea Domnului

an. 2019/2020

or. Moscova

Versiunea: rusă, engleză, greacă

Toate materialele cu cuvintele-cheie