Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI a Sanctităţii Sale Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii

PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI a Sanctităţii Sale Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii
Versiune pentru tipar
5 ianuarie 2012 14:00

Pastorală la Naşterea Domnului a Sanctităţii Sale Kiril, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, adresat arhipăstorilor, păstorilor, cinului monahal şi tuturor dreptmăritorilor credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

Preasfinţiţi arhipăstori, cinstiţi slujitori şi nevoitori, iubiţi întru Hristos fraţi şi surori!

Daţi-ne voie să vă salutăm în această luminoasă şi plină de bucurii sărbătoare a Naşterii după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În această noapte senină ne adunăm în sfintele rugăciuni, reactualizând cântarea îngerească de preamărire, prin care se vesteşte: „Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David”  (Luca 2, 10-11).

Omenirea, care s-a dezis de Dumnezeu prin căderea în păcat, redobândeşte şansa de a se uni cu Creatorul şi Chivernisitorul ei. Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu este o vie mărturie a umilinţei Sale, capabile să accepte chinuitoarea şi ruşinoasa „moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 8). Domnul Se naşte cu trup din dragostea Sa faţă de oameni şi pentru a ajuta fiecare om să dobândească plinătatea existenţei, doar dacă doreşte să-I asculte îndemnul.

Tocmai din acest motiv, prin această sărbătoare punem nădejde în ajutorul de Sus în cele mai dificile împrejurări ale vieţii. Dumnezeul, Care nu şi-a părăsit creaţia, deschizându-i calea spre veşnicie, ni se înfăţişează prin Pruncul Hristos – un copil neajutorat, având nevoie de atenţie şi îngrijire.

Trebuie să păstrăm în inimile noastre această amprentă biblică. Amintindu-ne de Pruncul-Dumnezeu pus în iesle, dobândim credinţă fermă şi nădejde de neclintit în Providenţa lui Dumnezeu, capabilă să-l conducă spre bine pe fiecare om. Chiar dacă pierdem orice sprijin în viaţă, totul ne pare şubred şi instabil, trebuie să conştientizăm clar că Domnul, prin graţia Sa divină, poate schimba boala, suferinţa şi sărăcia lumii acesteia în bunătate, bucurie şi belşug duhovnicesc.

De sărbătoarea venirii Mântuitorului, credincioşii se îndreaptă cu gândul către leagănul creştinătăţii - Ţara Sfântă, care s-a învrednicit a fi locul naşterii, vieţuirii şi slujirii pământeşti a Domnului. Astăzi, creştinii din ţările unde au avut loc evenimentele istoriei Sfinte, trăiesc vremuri grele, ciocnindu-se cu noi ameninţări la adresa existenţei tradiţiei duhovniceşti multiseculare. Astfel, în luminoasele zile ale Naşterii, să înălţăm cu osârdie rugăciuni pentru fraţii noştri întru credinţă, păstrătorii unor sfinţenii nepreţuite, moştenitori ai învăţăturii creştine primare.

„Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună” (I Corinteni 12, 26). Aceste cuvinte ale apostolului se referă nu doar la membrii unei singure parohii sau a unei singure comunităţi bisericeşti. Ele cuprind, desigur, pe toţi copiii Unei, Sfintei, Soborniceşti şi Apostoliceşti Biserici, Bisericii Ortodoxe, răspândită în toată lumea. Unitatea ei nu constă doar în credinţa formulată de Sfinţii Părinţi şi în comuniunea prin Sfintele Taine, ci şi în compasiune întru greutăţi, slujirea jertfelnică unul pentru altul, întru rugăciune comună.

Anul ce a trecut a fost unul dificil pentru mai multe ţări şi popoare, inclusiv şi pentru cele care se află în spaţiul Rusiei istorice: nu puţine au fost evenimentele tragice şi cataclismele care au devenit încercări pentru credinţa şi tăria noastră.

Astăzi însă, cele mai mari încercări au loc nu în domeniul material, ci în cel duhovnicesc. Pericolele de ordin fizic aduc vătămări bunăstării şi confortului trupesc. Cu toate că acestea complică partea materială a vieţii, ele nu pot aduce o deteriorare considerabilă vieţii duhovniceşti. Dar anume dimensiunea duhovnicească este predispusă celei mai mari provocări în societatea contemporană. Această provocare este îndreptată spre distrugerea sentimentelor morale, sădite de Dumnezeu în sufletele noastre. Astăzi sunt dintre acei care se străduiesc să convingă omul de faptul că el şi numai el este etalonul de măsurare a adevărului, că fiecare are adevărul său şi fiecare determină singur ce este binele şi ce este răul. Ei vor să înlocuiască Adevărul Dumnezeiesc, deci şi deosebirea dintre bine şi rău determinat de acest Adevăr, cu indiferenţa şi libertinajul moral, care distrug sufletele oamenilor, lipsindu-i de viaţa veşnică. Dacă dezastrele naturale şi operaţiunile militare transformă în ruine orânduirea vizibilă a lumii, atunci relativitatea morală distruge conştiinţa omului, transformându-l într-un invalid spiritual, distorsionează legile Dumnezeieşti şi tulbură legătura dintre creaţie şi Creator.

Pentru a face faţă acestui pericol, în primul rând, trebuie să cerem ajutorul Preasfintei Fecioare şi  sfinţilor lui Dumnezeu, or anume ei mijlocind la Prestolul Domnului Sfânt şi Adevărat, cinstit prin chipul nou-născutului Prunc, cer pentru noi puteri spre a putea lupta cu păcatul, pentru a rezista „împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6, 12). Trebuie să învăţăm să descoperim amăgirile şi mirajele bunăstării pământeşti în patimile noastre, în pornirile meschine, în ispitele publicităţii, în textele de divertisment şi cele politice. Trebuie să luăm aminte totdeauna la vocea conştiinţei noastre, care ne preîntâmpină asupra pericolului păcatului, să ştim să coordonăm lucrările noastre cu poruncile Evangheliei.

Acum, ca şi întotdeauna, fiecare creştin este chemat să susţină zilnic cu faptele sale valorile unui mod de viaţă corect, să reziste conştient în faţa relativismului moral şi cultului profitului rapid. Avem în jurul nostru o mulţime de oameni neputincioşi, bolnavi şi singuratici. Nu sunt puţini nici cei care din cauza greutăţilor economice şi-au părăsit ţara în căutarea unui venit şi acum au nevoie de susţinere, nimerind într-un mediu neprietenos. În desfăşurarea lucrărilor sociale, misionare şi activităţilor bisericeşti publice trebuie să participe fiecare păstor şi mirean, după cuvintele Sfântului Inokentie de Herson: „Doar în lumina lui Hristos poţi să-l vezi pe Dumnezeu, pe sine şi întreaga lume în adevărata înfăţişare, doar luând aminte la Descoperirea cerească poţi găsi calea ce duce către viaţa veşnică”.

Trebuie să împărtăşim căldura şi bucuria sărbătorii cu cei care caută alinarea în Hristos. Fiecare dintre noi poate aduce lumina stelei de la Betleem atât celui apropiat, cât şi celui îndepărtat – colegilor, prietenilor, rudelor, vecinilor.

În anul ce a trecut, colaborând cu autorităţile de stat, cu organizaţiile obşteşti, cu reprezentanţii cercurilor de afaceri, am reuşit să pornim multe iniţiative care pot uni oamenii şi pot contribui la renaşterea adevăratelor valori care stau la baza vieţii sociale.

Un impuls pentru dezvoltarea unei asemenea colaborări, dar şi o mărturie preţioasă a unităţii Bisericii noastre, le-au constituit călătoriile pe cale le-am săvârşit în Rusia, Ucraina şi Moldova. Aceste vizite au contribuit la îmbogăţirea experienţei noastre duhovniceşti şi la sporirea comunicării cu poporul binecredincios, lucruri care sperăm că şi-au adus aportul la întărirea legăturilor duhovniceşti.

La serviciile divine desfăşurate cu participarea unui număr foarte mare de oameni, puterea credinţei şi a rugăciunii au constituit un tablou aparte, care de fapt determină frumuseţea Ortodoxei, frumuseţea şi forţa “unităţii Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 3).

Felicitându-vă pe toţi cu ocazia Naşterii Domnului şi a Noului An, vă urăm statornicie şi bucurie întru Dumnezeu, care S-a născut cu trup pentru ca „să ne facem, după nădejde, moştenitorii vieţii celei veşnice” (Tit 3, 7).

„Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt” (Romani 15, 13). Amin.

 

+ KIRIL,
PATRIARHUL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII


Naşterea Domnului, 2011/2012


or. Moscova





Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie