Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril de ziua pomenirii sfântului ierarh Iov, patriarhul Moscovei, în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin (or. Moscova)

Predica Preafericitului Patriarh Kiril de ziua pomenirii sfântului ierarh Iov, patriarhul Moscovei, în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin (or. Moscova)
Versiune pentru tipar
2 iulie 2012 14:35

La 2 iulie 2012, de ziua pomenirii sfântului ierarh Iov, patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat liturghia Dumnezeiască în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin (or. Moscova). După terminarea liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Stăpâne mitropolit Climent! Stimate Anatolii Dmitrievici, guvernatorul regiunii Kaluga! Înalţi reprezentanţi ai puterii laice din regiunea Kaluga! Dragi părinţi, reprezentanţi ai clerului din eparhia de Kaluga, fraţi şi surori!

Aş vrea pe toţi să vă felicit cordial cu o mare sărbătoare şi pentru oraşul Moscova, şi pentru Biserica Rusă. Noi facem pomenirea primului Patriarh al întregii Rusii – a sfântului ierarh Iov. În acele timpuri, când Sfânta Rusie se afla în vârful gloriei sale, când după multe eforturi ale ţarului Ivan IV cel Groaznic ţara noastră s-a transformat într-un stat centralizat şi puternic, recunoscut de toată Europa şi întreaga lume, înflorirea Rusiei era însoţită şi de înflorirea Bisericii Ruse. Un aspect îl condiţiona pe celălalt. Încă în timpul vieţii ţarului Ioan IV a apărut gândul despre necesitatea de a avea în fruntea Bisericii Ruse pe un sfânt ierarh în treaptă de Patriarh, dar acest lucru a fost înfăptuit abia pe timpul fiului său, ţarul Fiodor Ioanovici, cu cele mai mari eforturi din partea lui Boris Godunov, care s-a urcat pe tron după ţarul Fiodor.

Patriarhul Constantinopolului Ieremia II a sosit la Moscova şi l-a hirotonit în treaptă de Patriarh pe mitropolitul Moscovei Iov. Şi mare a fost bucuria în Toată Rusia, în special peste un an, în a. 1950, când Patriarhul Constantinopolului a convocat în Orient un Sobor şi toţi Patriarhii Orientului au semnat documentul cu privire la acordarea Patriarhatului Bisericii Ruse. Se bucura Rusia, se bucura Biserica.

Dar nu mult timp a durat această bucurie. Noi cunoaştem că după moartea lui Boris Godunov s-a început o luptă periculoasă pentru putere, au început scindări în rândurile elitei de stat, a boierilor, se producea fortificarea influenţei străine. Toate acestea au dus la faptul că Patriarhul Iov s-a pomenit a fi unica personalitate care se bucura de încrederea poporului şi ale cărui cuvinte erau credibile. Şi atât timp cât a avut puteri, Preafericitul a apărat orânduirea legitimă de stat, a încercat să depăşească dezbinările din elita rusă, a susţinut pe nu prea popularul, dar legitimul ţar Vasilii Şuiskii, înţelegând că prezenţa puterii legitime este condiţia neîndoielnică a păcii, bunăstării şi stabilităţii dezvoltării societăţii.

Însă ţarul Vasilii Şuiskii a fost scos din tron şi boierii l-au acceptat în calitate de ţar nu doar pe un reprezentant al unui stat străin, dar pe un promulgator al influenţei străine şi al puterii străine în pământul Rusiei. Au sosit vremurile lui Pseudodmitrie, iar pentru conferirea lui a statutului de legitimitate, de la Patriarhul Iov se cerea recunoaşterea impostorului. Însă el nu a făcut acest lucru şi de aceea a fost destituit. Anume pe acest loc, pe care eu stau acum, sfântul meu predecesor adormit întru fericire, sfântul ierarh Iov, singur a scos de pe sine panaghia şi a pus-o în faţa icoanei Maicii Domnului de la Vladimir, în semn al plecării sale, dar şi al neacceptării condiţiilor înaintate de duşman, în semn că el nu dă binecuvântare puterii străine, ilegitime şi false. Sfântul ierarh a fost trimis la mănăstirea Stariţki, în pământul Tverului, de unde era de obârşie, la mănăstirea de unde şi-a început perioada de conducere a Bisericii în treaptă de Patriarh. Iar când după alungarea lui Pseudodmitrie a fost ales în mod legitim Patriarhul Ermoghen, ale cărui moaşte de asemenea se odihnesc aici, sfântul ierarh Iov nu a dorit să revină la Moscova, fiind un om bolnav care şi-a pierdut aproape cu desăvârşire vederea.

Această pildă măreaţă a sfântului ierarh Iov ne ajută să înţelegem, prin ce fel de circumstanţe istorice grele a trecut Patria noastră şi Biserica noastră – trup din trupul şi sânge din sângele poporului său, sufletul şi conştiinţa poporului, care în cele mai importante momente este chemată să mărturisească despre adevărul lui Dumnezeu, chiar dacă acest adevăr nu place celor care conduc lumea. Nu s-a înfricoşat sfântul ierarh Iov să vorbească despre adevăr, deşi majoritatea boierilor ruşi, toată forţa societăţii ruse era împotriva lui. El cu tărie a apărat adevărul şi fiind chiar destituit, a intrat în istorie ca sfânt al lui Dumnezeu.

Dar ce ar fi fost dacă sfântul ierarh, intrând în această luptă politică complicată, ar fi acţionat ca şi adversarii săi? Dacă s-ar fi călăuzit nu de principiile creştine, dar de răutatea omenească sau, chiar având dreptate, ar fi ales astfel de mijloace de luptă, care nu ar fi corespuns poruncilor evanghelice? Poate că ar fi rămas în istoria civilă ca o persoană, care a jucat un rol politic important, dar niciodată nu ar fi intrat în rândul sfinţilor ruşi. Dar din ce cauză? Răspunsul la această întrebare îl găsim în citirea de azi din Apostol – în epistola către Romani. Adresându-se către creştinii Romei, apostolul Pavel a spus: „Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii” (Rom. 12:18). O remarcă minunată – „pe cât stă în puterea voastră”. Aceasta înseamnă că şi creştinul nu trebuie să fie cauza dezbinării, însă aceasta nu semnifică că în numele păcii omul credincios trebuie să se dezică de principiile sale, de ceea ce este sfânt, de ceea ce este un adevăr incontestabil. Această remarcă - „pe cât stă în puterea voastră” – presupune păstrarea poziţiei principiale în viaţă, dar concomitent şi tendinţa spre pace cu toţi oamenii.

În continuare am auzit de asemenea nişte cuvinte minunate: „Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul” (Rom. 12:19). Haideţi să pătrundem în sensul acestor cuvinte! Câte forţe pierde omul pentru a se răzbuna pentru obijduiri, ofense, intrigi! Uneori sunt utilizate forţe enorme, dar se întâmplă că şi o viaţă întreagă, doar pentru scopul răzbunării. Însă Domnul spune: ”Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu)”. Dar de ce? Pentru că nici un fel de răzbunare omenească nu poate pedepsi tot aşa, cum pedepseşte dreptatea lui Dumnezeu şi mânia lui Dumnezeu. Măreţe cuvinte: Dumnezeu, Tată iubitor, îşi arată mânia, când este încălcată legea Lui a vieţii, adevărul Lui, şi nu merită a pierde forţele pentru nici un fel de răzbunare, deoarece nici o răzbunare omenească nu va fi atât de dreaptă, legitimă şi pierzătoare precum mânia lui Dumnezeu.

Iată şi sfântul ierarh Iov, chiar atunci când s-a schimbat situaţia politică în Ţară, când a putut să revină la slujirea sa la Moscova şi, sprijinindu-se pe autoritatea lui de Patriarh, să pedepsească pe cei ce l-au obijduit, nu a făcut-o. El rămâne la mănăstirea Stariţki, el cedează locul mâniei lui Dumnezeu. Noi ştim ce s-a întâmplat cu toţi cei care l-au obijduit pe sfântul ierarh Iov, cu toţi ispititorii poporului nostru, cu cei care au adus tulburări în statul rus, dorind să-l supună unei alte voinţe şi unei alte puteri. Mânia lui Dumnezeu s-a revărsat asupra tuturor, iar poporul nostru şi Biserica noastră au ieşit din perturbaţiile Vremurilor tulburi încă mai puternici. Noi ştim că în rezultatul acestei biruinţe asupra discordiei, asupra răzvrătirii oamenilor, poporul nostru a dobândit un impuls duhovnicesc intern, care a dat posibilitate a extinde multiplicat graniţele Patriei noastre. Şi Siberia, iar mai târziu şi Extremul Orient, au fost alipite în rezultatul proniei lui Dumnezeu şi al biruinţei asupra duşmanilor Rusiei în Vremurile grele ale răzmeriţei.

„Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu)”. Şi în zilele noastre noi trebuie să ne conducem de aceste principii şi niciodată să nu pierdem forţele pentru faptul ca să compunem vreun plan de luptă spre a-l pedepsi pe obijduitor. Trebuie să-l dăm în mâinile lui Dumnezeu şi dacă noi într-adevăr am fost obijduiţi pe nedrept, atunci pedeapsa va veni nu de la noi, dar de la Dumnezeu Cel Atotputernic. Şi cu cât mai liniştită şi mai paşnică ar fi fost viaţa noastră, cu cât mai bune ar fi fost relaţiile dintre oameni, câte puteri duhovniceşti şi trupeşti ar fi fost economisite, dacă răzbunarea omenească ar pleca din relaţiile personale şi dacă oamenii ar putea să cedeze locul mâniei lui Dumnezeu.

Pomenirea de astăzi despre sfântul ierarh Iov, jertfa lui de viaţă, cuvintele pătrunzătoare ale apostolului Pavel în epistola către Romani ne învaţă adevărul lui Dumnezeu, care conferă omului putere, pace duhovnicească şi linişte. Să ne ajute Domnul, sprijinindu-ne de pildele din istoria noastră, pătrunzând şi acceptând cu toată mintea şi inima noastră adevărul lui Dumnezeu, să urmăm acest adevăr, arătat nouă în minunatele exemple din istoria noastră bisericească şi statală. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou