Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril, ţinută în pustia „Sfântul Savatie”a mănăstirii „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din Solovki

Predica Preafericitului Patriarh Kiril, ţinută în pustia „Sfântul Savatie”a mănăstirii „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din Solovki
Versiune pentru tipar
20 august 2012 17:50

La 20 august Preafericitul Patriarh Kiril a vizitat pustia „Sfântul Savatie” a mănăstirii stavropighiale „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din Solovki, construită în secolul al XIX-lea pe locul chiliei cuviosului Savatie din Solovki.

Întâistătătorul Bisericii Ruse a oficiat cinul sfinţirii mari a bisericii în cinstea icoanei Maicii Domnului de Smolensk „Odighitria” şi Dumnezeiasca liturghie în biserica nou sfinţită. După terminarea liturghiei Preafericitul Stăpân s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Stimate părinte Porfirii! Părinte şef de schit, ierodiacon Iacov!

Aş vrea să vă felicit pe toţi cu ocazia unui mare eveniment. Se prea poate circumstanţele externe nu sunt foarte atrăgătoare pentru atenţie: departe-departe la nord, pe arhipelagul Solovki, printre păduri, unde chiar a ajunge este foarte greu, în schitul „Sfântul Savatie” a fost sfinţită o biserică. Însă acest eveniment este cu adevărat unul istoric – datorită faptului, ce se referă la schit în vremurile unei relative bunăstări a mănăstirii, dar mai ales datorită faptului ce a avut loc aici, când mănăstirea a fost închisă şi pe Solovki era dislocat lagărul de destinaţie specială.

S-a întâmplat astfel că bunelul meu Vasilii, fiind surghiunit pe Solovki, a fost în detenţie anume pe acest loc. De aici erau duşi la tăierea pădurii, tot aici împreună cu el erau chinuiţi slujitori ai bisericii şi arhipăstori. Şi iată că odată acest grup ortodox de deţinuţi a luat decizia de a oficia Dumnezeiasca liturghie şi a decora cu paliţă pe unul din preoţi. Liturghia a fost săvârşită în locul tăierii pădurii, pe buturugi de copaci, la ea au participat doar câteva persoane – ierarhul, doi sau trei preoţi şi bunelul meu.

În aceeaşi zi totul a devenit cunoscut şefilor, fiecare a fost trimis în izolator şi fiecare a fost judecat. Ierarhul a fost condamnat la cinci ani suplimentari de detenţie, aproape la acelaşi termen, puţin mai mic – preoţii, iar bunelul a fost condamnat, s-ar părea, la cel mai mic termen, dar când el a fost dat citirii, toţi au înţeles că este vorba de condamnare la moarte – 30 de zile de aflare în izolatorul „ştrafnoi” de pe muntele Sekirnaia. După părerea deţinuţilor, nu era posibil a trăi mai mult de o săptămână pe muntele Sekirnaia, în deosebi în timpul rece al anului.

Bunelul a fost trimis pe Sekirka în luna noiembrie. Sarcina nenorociţilor deţinuţi consta în faptul că ei trebuiau să lege plute din bârne, care apoi erau transportate în Europa Occidentală pentru vânzare. Deţinuţii legau plutele, stând până la brâu în apa rece ca gheaţa în decursul întregului schimb, iar apoi se ridicau în vârful muntelui Sekirnaia şi acolo stăteau culcaţi pe podea şi se uscau – în luna noiembrie, fără încălzire, aproape fără mâncare.

În ce mod strămoşul meu cuvios a rămas în viaţă este inimaginabil. Este uimitor că niciodată nu a povestit despre aceasta, deşi mult povestea despre viaţa din lagăr, inclusiv şi despre oficierea acelei liturghii pe buturugi de copaci. De fiecare dată povestea cu un fel de învăţătură pentru mine, băieţel mic, el mă învăţa că în orice moment pot surveni acele vremuri, când va fi nevoie de slujit liturghia pe buturugi. În anii de după război aceasta suna foarte actual. Cuvintele lui erau pentru mine un dar de nepreţuit, care forma atitudinea mea faţă de Biserică şi faţă de urmările posibile, care reieşeau de la apartenenţa la ea.

Bunelul a supravieţuit după acele 30 de zile prin minunea Domnului. Apoi din lagărul de la Solovki el a fost transferat în Kemi şi după terminarea sorocului a fost eliberat. Dar aceasta nu a fost ultima lui detenţie. Au urmat suferinţele şi chinurile de alt ordin – el nu putea locui în oraşe, el nu se putea întoarce la familie şi mai mult de 10 ani a trăit în subsoluri, în cazane goale de încălzire, fără nici mijloace de existenţă. Iar în anul 1945, mai mult sau mai puţin liniştit, din nou a fost arestat şi din nou a fost surghiunit pe cinci ani doar pentru faptul că cerea deschiderea bisericii în satul său natal Obrocinoie, pe atunci regiunea Nijnii Novgorod, iar actualmente Mordovia. În loc de a merge în întâmpinarea bunelului, puterea pur şi simplu l-a închis pentru cinci ani.

Din aceste considerente am oficiat serviciul divin cu un sentiment aparte. Eu, desigur, mi-l aminteam: de statură nu prea înaltă, slab, foarte vânjos, puternic ca forţă, cu o voinţă de neclintit. Despre aceştia se spune: „om de piatră”, „e ca o stâncă – nu e posibil de răsturnat”. L-am rugat ca să se roage pentru noi în faţa pristolului lui Dumnezeu - fiindcă cred că Dumnezeu i-a dat o astfel de posibilitate – pentru oamenii ortodocşi, pentru călugării din mănăstirea din Solovki şi pentru mine, nedestoinicul.

Această zi este cu totul deosebită şi eu aş vrea să mulţumesc sincer, din inimă, tuturor celor care au trudit şi au apropiat-o – în primul rând părintelui şef de schit ierodiaconul Iacov (Makeev). Consider just a-l învrednici pe părintele Iacov să i se acorde dreptul purtării o două orare. Mâine, în timpul serviciului divin în biserica principală a mănăstirii din Solovki am să-ţi ofer, părinte Iacov, aceast orar dublu în semn al recunoştinţei, dragostei şi respectului meu.

Aş vrea să mulumesc din inimă tuturor celor, fără de care ar fi fost imposibilă renaşterea acestei biserici, celor care şi-au adus contribuţia materială la schimbarea ei. Astăzi noi vedem că biserica este foarte bine amenajată. Fie ca Domnul să ajute tuturor celor, care prin propriile eforturi, prin propriile mijloace ajută la renaşterea sfântului lăcaş.

În amintirea vizitei mele la schit aş vrea să transmit în dar acest complet euharistic. Fie ca el întotdeauna să fie aici, el nu trebuie să fie scos la nici un fel de slujbe. Fie ca acest potir şi acest discos să ne amintească despre serviciul divin de azi, precum şi despre acei predecesori remarcabili, care fără potir şi discos săvârşeau pe buturugi liturghia Dumnezeiască. Vă felicit cu ocazia sărbătorii.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie