Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril, ţinută în ajunul zilei pomenirii cuvioşilor Zosima, Savatie şi Gherman din Solovki

Predica Preafericitului Patriarh Kiril, ţinută în ajunul zilei pomenirii cuvioşilor Zosima, Savatie şi Gherman din Solovki
Versiune pentru tipar
20 august 2012 21:59

În seara zile de 20 august 2012, în ajunul zilei pomenirii cuvioşilor Zosima, Savatie şi Gherman din Solovki, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat slujba privegherii în catedrala „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” la mănăstirea stavropighială din Solovki, unde se odihnesc cinstitele moaşte ale sfinţilor fondatori ai mănăstirii.

După terminarea liturghiei Preafericitul Stăpân s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Stimate părinte Porfirii! Părinte şef de schit, ierodiacon Iacov!

Aş vrea să vă felicit pe toţi cu un eveniment minunat – hramul mănăstirii din Solovki, când îi pomenim pe sfinţii cuvioşii părinţi din Solovki, fodatorii acestui sfânt lăcaş.

În condiţii grele, într-o climă friguroasă, cea mai parte a anului în vânt, ploaie şi zăpadă, se înfăptuia aici slujirea monahală. Oamenii vin în aceste locuri nu pentru a găsi comori, precum deseori o fac oamenii laici, când pleacă în Nordul Extrem, în Siberia sau în Extremul Orient, ca să se îmbogăţească în urma folosirii bogăţiilor, care se află în adâncurile pământului. Încoace nimeni nu vine după bogăţii materiale. Nimeni nu vine încoace în speranţa că, trecând prin încercarea mănăstirii din Solovki, el va putea să facă carieră, să devină om de succes. Acei care vin încoace pentru a trăi şi a sluji permanent, la fel ca şi acei care vin încoace în pelerinaj, vin pentru altceva. Şi acest „altceva” este cu totul neînţeles pentru lumea contemporană. Acest „altceva” nu se află în vizorul majorităţii oamenilor contemporani. Mai mult ca atât, acei care pentru acest „altceva” merg şi îl plasează în baza scopului vieţii lor, par celorlalţi a fi stranii, demodaţi, fără succes sau neinstruiţi.

Dar nu este aşa. Printre cei, care vin la Solovki, sunt şi oameni de succes, şi foarte instruţi, şi capabili a face multe pentru atingerea acelor scopuri şi valori, care sunt pe înţelesul lumii, însă ei aleg să vină încoace. Mărirea numărului de fraţi la mănăstirea din Solovki este un semnal foarte important şi pentru Biserica noastră, şi pentru toată societatea cu privire la faptul că nu seacă setea duhovnicească în poporul nostru, că noi şi noi generaţii de oameni se îndreaptă spre ceea ce este cel mai important – spre ceea ce îl leagă pe om cu veşnicia. Iar cu veşnicia pe noi ne leagă rugăciunea, trăirea plină de bucurie a prezenţei harului lui Dumnezeu, acea experenţă duhovnicească care nu poate fi înlocuită cu niciuna prin puterea influenţei asupra sufletului uman.

Şi cu cât mai severe sunt condiţiile de viaţă a călugărilor, cu atât mai puternic şi mai semnificativ este modul lor de viaţă pentru omul contemporan, care, la atingerea de această experienţă, trebuie să răspundă la o întrebare simplă: Ce înseamnă aceasta? De ce aceşti oameni sunt aici? Doar ei nu pot fi bănuiţi de interes material – nici de dorinţa de glorie, nici de dorinţa de bogăţii, nici de dorinţa de onoare omenească. Din ce cauză ei sunt aici? Şi eu nădăjduiesc foarte mult că mulţi din contemporanii noştri, încercând să răspundă la această întrebare, singuri vor descoperi o cale minunată, care îl duce pe om la Dumnezeu.

Iată din ce considerente eu mă bucur pentru succesele mănăstirii noastre din Solovki şi am fost scârbit că anul trecut din cauza stării sănătăţii, aflându-mă în spital, nu am putut veni la voi. Mă bucur de asemenea pentru faptul că am văzut cu proprii mei ochi anumite schimbări, fie nu prea semnificative, dar pozitive, înfăptuite în acel răstimp, în care nu am fost aici. Eu deseori îmi amintesc de mănăstirea din Solovki, apropiată inimii mele, de fraţii şi de schiturile de pe insula Anzer, iar azi dimineaţa am avut ocazia să sfinţesc biserica din schitul „Sfântul Savatie”, care m-a cufundat în amintirile, legate de viaţa bunelului meu, surghiunit pe Solovki şi pentru credinţă în Dumnezeu, şi pentru fidelitate Bisericii Patriarhale, şi pentru nedorinţa de a-şi apleca capul în faţa sciziunii noi din Biserică.

El îşi ducea detenţia în schitul „Sfântul Savatie”, iar apoi pentru participarea la liturghia tainică, care a fost săvârşită tot acolo de un arhipăstor şi câţiva preoţi, a fost crunt pedepsit şi trimis în izolatorul pentru condamnaţii la moarte pe muntele Sekirnaia. Cu mila Domnului el a rămas în viaţă, iar mai târziu Domnul l-a adus din nou în locurile de detenţie şi doar în anul 1952 el a fost eliberat, iar apoi a devenit diacon şi preot. De aceea aflarea astăzi în schitul „Sfântul Savatie” m-a cufundat în amintiri despre omul drag mie, care o parte considerabilă din viaţa lui şi-a petrecut-o în încercări, prigoniri, închisori, surghiun şi lagăre, şi nu din cauza că se ocupa de politică, dar pentru că dorea să rămână creştin şi nu a mers împotriva conştiinţei sale.

Mănăstirea din Solovki are importanţă pentru toată Biserica noastră – şi ca mărturie a gloriei Ortodoxiei în trecut, dar şi în zilele noastre, prin jertfa părinţilor şi fraţilor, care se află aici, ea prezintă un exemplu al autojertfirii, al autoînfrânării în numele slavei lui Dumnezeu şi în numele mântuirii. Fie ca Domnul să păstreze mănăstirea noastră din Solovki, fie ca să ne ajute să soluţionăm multe probleme care se referă la partea materială, fără ale căror soluţionare nu este cu putinţă a întoarce slava din trecut a mănăsirii, a o face centrul pelerinajului întregii Rusii şi al celui mondial. Eu nădăjduiesc foarte mult că prin colaborarea Bisericii, a puterii federale şi regionale, a multor ctitori şi binefăcători se va reuşi a schimba şi aceste insule sfinte, şi mănăstirea, ca ea din nou să strălucească şi prin frumuseţea ei interioară, şi prin frumuseţea ei inegalabilă exterioară.

Însuşi Dumnezeu pentru rugăciunile sfinţilor cuvioşilor din Solovki vă va ajuta vouă tuturor, fraţilor şi pelerinilor, care vizitaţi acest loc sfânt, să vă întăriţi în putere duhovnicească şi să urcaţi din slavă în slavă, din slava pământească în slava cerească. Să vă păzească Dumnezeu.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei