Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Kiril după sfinţirea bisericii pe lângă Centrul ştiinţifico-clinic federal de hematologie, oncologie şi imunologie pentru copii în or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Kiril după sfinţirea bisericii pe lângă Centrul ştiinţifico-clinic federal de hematologie, oncologie şi imunologie pentru copii în or. Moscova
Versiune pentru tipar
2 septembrie 2012 15:41

La 2 septembrie 2012, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a oficiat cinul sfinţirii mari a bisericii în cinstea sfintelor muceniţe Vera, Nadejda şi Liubov şi a maicii lor Sofia pe lângă Centrul ştiinţifico-clinic federal de hematologie, oncologie şi imunologie pentru copii în or. Moscova şi liturghia Dumnezeiască în biserica nou sfinţită. După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

Noi am început cu rugăciunea în această biserică - biserica în cinstea sfintelor muceniţe Vera, Nadejda şi Liubov şi a maicii lor Sofia, construită din jertfa oamenilor, în Centrul ştiinţifico-clinic federal de hematologie, oncologie şi imunologie pentru copii al or. Moscova. Biserica este predestinată, în primul rând, celor care aici tratează şi sunt trataţi.

Puterea lui Dumnezeu, în combinare cu eforturile omeneşti, când oamenii îmbină eforturile lor cu credinţa, de obicei duce la un succes deplin. Nu întotdeauna momentan, nu întotdeauna vădit, dar eforturile omului, întărite de credinţă, întotdeauna sunt susţinute şi sunt binecuvântate prin puterea lui Dumnezeu. De fapt, pentru o astfel de unire a Dumnezeiescului şi a omenescului a şi fost creată lumea.

Citirea Evangheliei de azi povesteşte despre lucrătorii cei răi la vie (Mt. 21:33-42). Această pildă este bine cunoscută: un oarecare stăpân a transmis via celor, care a trebuit să o îngrijească şi să restituie roadele. Când stăpânul a trimis pe slugile sale, ca să ia strugurii, atunci lucrătorii de la vie pe una din slugi au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou, stăpânul îşi trimite slugile, ca să ia roadele ce îi aparţin, şi cu ele se procedează la fel. În sfârşit, îşi trimite feciorul său spunând: „Se vor ruşina de fiul meu”. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: „Acesta este moştenitorul, veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui”. Întreabă Domnul pe cei, către care erau adresate cuvintele Lui: „Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acestor lucrători?” Răspunsul: „Pe aceşti răi cu rău îi va pierde”. În sensul său direct, această pildă era adresată către poporul iudeu de atunci, căruia Domnul a trimis pe proorocii Săi, dar nu au fost primiţi proorocii – pe mulţi i-au izgonit, i-au bătut, au aruncat pietre asupra lor; şi chiar atunci când Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu a venit în lume, L-au ucis şi pe El.

Aceasta este tâlcuirea directă a pildei. Dar există şi o altă înţelegere. Via este lumea lui Dumnezeu, iar lucrătorii la vie – oamenii. Lumea aparţine lui Dumnezeu, este via Lui, iar noi nu suntem stăpânii lumii, noi suntem lucrătorii ei, noi în numele Lui administrăm ceea, ce Dumnezeu ne-a dat nouă. Noi facem ceea ce trebuie să facem după voia lui Dumnezeu, dar de cele mai dese ori uităm de aceasta şi atunci lucrarea noastră devine în exclusivitate lucrarea noastră. „Eu sunt stăpân în această afacere, iar dacă am mijloace şi posibilităţi financiare, dar şi putere politică, atunci cine poate fi de asupra mea? Eu sunt stăpânul vieţii mele, stăpânul faptelor mele, stăpânul afacerii mele, nu ţin răspuns în faţa nimănui”.

Dar trebuie să ţinem minte de pilda lucrătorilor la vie. Pe acest pământ şi în această lume nici un om nu este stăpân. El este predestinat de Dumnezeu să săvârşească un fel de activitate anumită. Iată din ce cauză totul de ce ne ocupăm noi, fie lucru în sat sau la întreprindere, fie activitatea responsabilă a politicienilor, a persoanelor care activează în domeniul economiei, în domeniul mass-media – este o muncă în via lui Dumnezeu, despre aceasta trebuie să ţină minte toţi care muncesc. Fiecare din ei va da răspuns pentru rezultatele acestei munci. Lumea pe care Dumnezeu a creat-o trebuie să se desăvârşească, şi în acest sens fiecare lucrător nu este un executor orb al unei voinţe a cuiva, dar un făuritor, coparticipant în desăvârşirea creaţiei lui Dumnezeu. Totul ce faci în mod profesional, totul ce săvârşeşti în viaţa ta personală, este îndeplinirea sarcinii lui Dumnezeu, care ne este dată. Cât este de important să ţinem minte că, în afara îndeplinirii îndatoririlor directe ale noastre – cele de ordin profesional, familial, social – noi trebuie, de asemenea, să săvârşim ceea ce este cel mai important, la ce Domnul ne-a chemat – să aducem roada duhului. Ce înseamnă roada duhului? Este dragostea, pacea, bucuria, îndelung-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea (vezi: Gal. 5:22-23), este frumuseţea duhovnicească, pe care omul trebuie să o arate prin munca întregii sale vieţi.

Iată atunci noi nu vom arunca cu pietre în prooroci – în cei care vin şi spun: „Aţi uitat de Dumnezeu, trăiţi ca nişte stăpâni, procedaţi nedrept, în mod criminal faţă de Dumnezeu-Creatorul”. Deseori, aceştia nu sunt auziţi, dar cu cât este mai puternic glasul lor, cu atât mai mare este protestul: „Noi nu vrem să acceptăm un astfel de tablou al lumii, noi suntem stăpânii în această lume, nimeni nu se află de asupra noastră; conform dorinţei noastre, raţiunii noastre, voinţei noastre noi vom determina şi calea noastră în viaţă, şi istoria neamului omenesc”. Dar noi cunoaştem, cum se pedepseşte nedorinţa a fi lucrători în via lui Dumnezeu. Această pildă ne învaţă faptul că totul ce facem are o semnificaţie religioasă. Nu poate exista nici un fel de separare a credinţei de viaţa omului – este porunca lui Dumnezeu. Chiar şi atunci când ne ocupăm de lucruri cotidiene obişnuite la noi acasă, în gospodărie sau îndeplinim obligaţiile noastre profesionale, totul este plin de semnificaţia supremă în acel sens, dacă noi percepem viaţa noastră şi trudele noastre ca fiind lucrarea în via lui Dumnezeu.

Eu ştiu că multe lucruri minunate se înfăptuiesc în acest centru ştiinţifico-clinic, câte fapte bune săvârşesc acei, care vin în ajutor acestui centru. Astfel şi biserica lui Dumnezeu a fost ridicată de oameni, care au simţit necesitatea a face o faptă măreaţă – şi au făcut-o. Am fost rugat să nu numesc numele acestor oameni din cauza modestiei lor. Eu nu le voi numi, dar noi ne vom ruga pentru cei, care propriile mijloace, puterile proprii, o parte din sufletul lor au depus la crearea acestei biserici a lui Dumnezeu.

Aş vrea să chem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor celor care muncesc aici, precum şi asupra celor care sunt la tratament – asupra pruncilor şi copiilor, pentru ei noi în mod deosebit ne-am rugat azi, asupra taţilor şi mamelor lor, asupra buneilor, asupra tuturor celor care participă la viaţa acestui minunat loc. Eu cred că prin mila lui Dumnezeu, prin eforturile minunaţilor specialişti, care activează aici, pentru rugăciunile şi cu susţinerea părinţilor, apropiaţilor şi a pacienţilor înşişi, Domnul va întrerupe decurgerea maladiilor, cât de complicate ar fi, şi va dărui sănătate, mântuire şi ajutor bun întru toate.

În amintirea vizitei în acest sfânt loc – am în vedere nu doar biserica, dar şi clinica, deoarece dacă aici oamenilor li se restituie darul vieţii lui Dumnezeu, atunci copărtaşii la această faptă săvârşesc o lucrare sfântă – vreau aici să las icoana Maicii Domnului de la Vladimir. Sub acoperământul Ei fie ca să decurgă viaţa centrului ştiinţifico-clinic şi a acestei sfinte biserici. Amin.

Le mulţumesc, de asemenea, călugărilor de la mănăstirea „Sfântul Daniil”, în special părintelui Ioasaf, parohul acestei biserici, pentru activitatea păstorească, care se înfăptuieşte atât cu copiii bolnavi, cât şi cu părinţii şi personalul.

Iar fiecăruia din voi, care aţi fost prezenţi astăzi, aş vrea să transmit o mică iconiţă cu chipul sfântului mare mucenic Pantelimon cu binecuvântarea Patriarhului. Să vă păzească Dumnezeu.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala „Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” din Kremlinul Moscovei

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvîrșită în Catedrala epsicopală „Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” din or. Rostov-pe-Don

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 18-a după Cincizecime după Dumnezieasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea de călugări Svenski

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra Sfântului Alexandru Nevski din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului”

Predica Patriarhului rostită după slujba dumnezeiască de seră săvârșită în ajunul sărbătorii Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la biserica „Sfântul Binecredinciosul cneaz Igor al Cernigovului” din Peredelkino

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Lavrei „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 16-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Sfânta Sofia - Înțelepciunea lui Dumnezeu” din Samara

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în ajunul sărbătorii Înălțării Crucii Domnului după privegherea săvârșită în Catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din or. Tolyatti