Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la consfătuirea „Teologia în instituţiile de învăţământ superior: interacţiunea dintre Biserică, stat şi societate”

Discursul Preafericitului Patriarh Chiril la consfătuirea „Teologia în instituţiile de învăţământ superior: interacţiunea dintre Biserică, stat şi societate”
Versiune pentru tipar
28 noiembrie 2012 19:20

La 28 noiembrie 2012, în sala de conferinţe a hotelului „Danilovskaia” la Moscova, sub conducerea Preafericitului Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a avut loc prima şedinţă plenară a consfătuirii „Teologia în instituţiile de învăţământ superior: interacţiunea dintre Biserică, stat şi societate”.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Stimaţi rectori ai instituţiilor de învăţământ laice şi teologice! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Ne-am adunat astăzi aici ca să punem în discuţie o temă importantă – „Teologia în instituţiile de învăţământ superior: interacţiunea dintre Biserică, stat şi societate”.

Religia în societatea post-secularistă

Veacul de aur al teologiei creştine se consideră a fi epoca sfinţilor părinţi şi învăţători din primul mileniu al istoriei creştine – acel timp când credinţa evanghelică şi-a găsit expresia bogată, complexă, desfăşurată în multe opere teologice, devenite clasice, când Revelaţia, pecetluită în Testamentele Vechi şi Nou a început să fie percepută prin prisma cunoştinţelor laice şi, în primul rând, prin prisma filosofiei clasice. Este timpul când s-a produs o oarecare sinteză a filosofiei clasice, având, după cum ştim, provenienţă păgână, şi a Revelaţiei creştine. Teologia fundamentală târzie şi diversele discipline teologice continuau să se dezvolte în condiţiile cultural-istorice în permanentă schimbare – la Est şi la Vest. Începând în formă de predici, de învăţături de catehizare, de lucrări cu caracter polemic, teologia târzie a devenit un codex de cunoştinţe teologice şi un sistem de discipline ştiinţifice şi de învăţământ. Teologia a devenit ştiinţă, cu sursele sale, metodele şi tradiţiile de cercetare. Ea a servit fundament pentru universităţile creştine europene, era prima şi principala facultate în aceste universităţi şi în decurs de un timp îndelungat statutul teologiei ca regină a ştiinţelor s-a păstrat şi nu a fost contestat de nimeni.

Apoi în Europa au început procese bine cunoscute tuturor, numite secularizare. Aceste procese au atins diverse domenii ale vieţii. De la început se producea secularizarea ştiinţelor, întâi de toate a celor naturale, şi astfel a apărut fenomenul care este ştiinţa contemporană. Apoi s-a implementat secularizarea vieţii sociale, a culturii, a învăţământului. Şi, în sfârşit, s-a înfăptuit secularizarea politicii. Religia şi Biserica tot mai mult erau scoase la marginea vieţii, erau gonite într-un aşa-zis ghetou, în cadrul vieţii particulare – până la izgonirea radicală din domeniul oricăror relaţii sociale, până la aprobarea acelui sistem al ateismului de stat, care este bine cunoscută de persoanele în etate din propria experienţă.

Care este situaţia în ziua de azi? Aici aş vrea să atrag atenţia asupra a două momente importante.

În primul rând, secularizarea nu este un fenomen omogen, în diferite ţări şi regiuni ea se desfăşura în mod diferit. Secularizarea sovietică se baza pe ideologia care trebuia să excludă totalmente religia din viaţa societăţii. În ideologia sovietică caracterul laic era echivalent cu caracterul antireligios. Tot aşa era înţeleasă orice ştiinţă – şi cea naturală, şi cea umanistică – ca fiind un sistem de cunoştinţe cu caracter antireligios.

Însă în alte ţări – în Europa şi în America – secularizarea a avut forme mai puţin agresive (deşi, şi în acest, caz forţa motorice era ideologia). Multe aspecte ale prezenţei Bisericii în viaţa socială, inclusiv în învăţământ, acolo au fost păstrate şi chiar dezvoltate; principiul caracterului laic era înţeles nu în spiritul ateismului agresiv, dar ca un spaţiu neutru, în care îşi găseşte locul legitim viaţa şi activitatea. religioasă. Pe când noi, în Rusia, tot mai trăim în umbra secularizării ideologice rigide de tip sovietic şi nu putem să eliminăm urmările lui. Este primul lucru, de care trebuie să ţinem cont.

Al doilea moment este şi mai important. Secularizarea – şi cea sovietică şi cea occidentală – se alimenta din punct de vedere ideologic din patosul morţii apropiate a religiei în aşa-numita lume civilizată, dezvoltată. Însă acesta nu era un patos de natură ştiinţifică, dar de natură ideologică, deşi părtaşii secularizării întotdeauna au apelat şi continuă să apeleze la ştiinţa contemporană ca la o putere, care va răspunde la toate problemele conceptuale şi va face ca religia să devină inutilă, iar omul – fericit. Ca urmare, pentru mulţi a devenit un stereotip închipuirea că omul contemporan instruit nu poate fi religios, că raţiunea liberă şi credinţa religioasă sunt incompatibile.

Ce vedem noi astăzi, la începutul secolului al XXI-lea, când se pare că ştiinţa şi tehnologiile generate de ea au biruit definitiv şi au pătruns în toţi porii vieţii noastre? Noi vedem un cu totul alt tablou: credinţa religioasă nu doar că nu a murit, dar renaşte. Credinţa trăieşte şi ocupă un loc extrem de important în viaţa oamenilor de diferit nivel de instruire, de diferită apartenenţă socială, de diferită vârstă, de diferită apartenenţă etnică şi culturală. Numărul unor astfel de oameni creşte permanent – şi în ţara noastră, şi în alte ţări care au trecut prin secularizarea de diferit tip şi întâi de toate prin secularizarea de tip ateist.

Este foarte greu de înţeles. Altminteri vom rămâne în prizonieratul raţionamentelor ideologice învechite şi nu vom putea vedea realitatea în felul, în care ea este.

Religiozitatea nu este soarta unui grup mic de persoane de la periferia societăţii, este un fapt sociologic. Către religie, către Biserică azi se îndreaptă milioane de persoane în căutarea răspunsurilor la întrebările de ordin conceptual şi duhovnicesc, aprofundându-se în tradiţia lor naţională şi culturală şi dorind a obţine, inclusiv, fundamentul moral, sensul vieţii.

Aş marca foarte clar două soluţii în această situaţie: soluţia cu caracter juridic şi soluţia cu caracter sociologic. Ele nu contrazic una alteia, dar sunt complementare.

Din punct de vedere juridic statul nostru este laic şi în el acţionează principiul libertăţii conştiinţei şi a confesiunii. Nimeni nu este în drept să impună cetăţenilor vreo concepţie anumită, vreo ideologie sau vreo religie. Statul prin intermediul jurisprudenţei şi a unei politici corespunzătoare creează un spaţiu laic, care este neutru în raport cu valorile conceptuale.

Din punct de vedere sociologic noi nu putem să nu vedem că în societate au loc anumite transformări, printre care – procesul de renaştere a religiei, creşterea numărului oamenilor religioşi. Acest proces se referă nu doar la unii cetăţeni luaţi aparte şi la concepţiile lor – el se referă la matriţa culturală a societăţii, care se află la o etapă de trecere de la epoca secularizării rigide la o nouă epocă, când religia din noi capătă importanţă, devine actuală, în pofida tuturor prezicerilor despre moartea ei apropiată şi eminentă. Unii cercetători numesc această nouă epocă post-secularistă, având în vedere că secularizarea rigidă şi agresivă îşi pierde poziţiile dominante în viaţa socială şi culturală.

După opinia mea, tema consfătuirii noastre trebuie să fie discutată anume de pe această poziţie.

Teologia în instituţia de învăţământ superior

Acum aş vrea să spun câteva cuvinte despre teologia în instituţiile de învăţământ superior.

Noi am invitat la discutarea acestei teme nu doar arhipăstorii, teologii şi pedagogii bisericeşti, dar şi pe reprezentanţii puterii de stat, ai comunităţii ştiinţifice, ai structurilor de învăţământ, ai organizaţiilor obşteşti. Noi trebuie să discutăm problema care se referă nu doar la viaţa internă a Bisericii sau la învăţământul teologic intrabisericesc, dar şi la viaţa societăţii, este o problemă care intră în domeniul responsabilităţii statului.

Haideţi să încercăm să înţelegem de ce prezenţa teologiei în instituţiile de învăţământ superior – de stat şi particulare – pe de o parte, nu contravine principiilor juridice care dirijează viaţa statului şi societăţii noastre, iar pe de altă parte, răspunde la acele transformări care au loc în societatea noastră, în cultura noastră.

Să luăm cuvântul „universitate”. Ce trebuie să prezinte o universitate? Trebuie să fie acel loc, unde studentul se împărtăşeşte cu universul cunoştinţelor umane.

Eu rămân nedumerit întotdeauna când instituţiile de învăţământ superior de profil, reieşind din motive neînţelese, îşi atribuie denumirea de universitate: să admitem, este vorba de universitatea industriei uşoare. Se creează impresia că denumirea de „universitate” este mai plauzibilă, decât „şcoala superioară”. Cuvântul sovietic „institut” nu în măsură deplină, desigur, răspundea la necesităţile denumirii şcolii superioare. Pe când „şcoala superioară”(ca, de exemplu, Şcoala superioară de economie) este o denumire corectă pentru instituţiile de învăţământ superior. Iertaţi-mă pentru această digresiune, dar aş vrea să împărtăşesc cu voi o anumită nedumerire cu ocazia apariţiei în masă în ţara noastră a instituţiilor de învăţământ superior care şi-au atribuit denumirea de „universitate”.

Universitatea trebuie să fie acel loc, unde vieţuieşte şi se dezvoltă ştiinţa, care cuprinde diverse domenii ale cunoștinței. Universitatea este chemată să deschidă calea către experienţa variată a omenirii, să creeze posibilitatea de a se împărtăşi cu domeniile alese ale cunoştinţelor, inclusiv şi cunoştinţele religioase, a căror expresie şi expunere este teologia.

Contravine aceasta oare caracterului laic, înţeles nu în spiritul secularismului agresiv, dar în spiritul concepţiei neutralităţii? Nu, nu contravine, dacă este urmat principiul benevol, dacă teologia nu este impusă nimănui.

Corespunde aceasta cererii sociale, necesităţilor duhovniceşti şi culturale ale oamenilor? Fără îndoială, deoarece creează posibilitatea însuşirii cunoştinţelor religioase în procesul căpătării studiilor superioare, adică în perioada formării active a personalităţii, a concepţiei ei, în perioada intrării în tradiţia culturală din ţară şi cea mondială, în care religia ocupă unul din locurile cele mai importante.

Iar acum să privim la aceeaşi problemă din punct de vedere sociologic, având în vedere viitorul societăţii noastre. Noi îi instruim pe ingineri, economişti, jurişti, învăţători, manageri profesionali în diverse domenii ale activităţii practice şi ale ştiinţei. Cu toate acestea, noi vorbim despre necesitatea păstrării ştiinţei umanistice şi a cadrelor de predare, fără de care este cu neputinţă a educa generaţia de cetăţeni culţi şi creativi, capabili să participe la dezvoltarea  inovaţională, progresivă a ţării noastre. Adică este vorba despre păstrarea şi ridicarea competenţei profesionale şi ştiinţifice a absolvenţilor din instituţiile de învăţământ superior, inclusiv a viitorilor lectori, este vorba despre instruirea lor multilaterală.

Imaginaţi-vă: vom avea specialişti competenţi în diverse domenii ale cunoştinţelor, ştiinţei şi culturii, cu excepţia... specialiştilor din domeniul religiei – în acel timp, când 80% din populaţie este botezată în credinţa ortodoxă şi 69% din populaţia Rusiei declară că menţin legătura cu Biserica Ortodoxă Rusă. Mai adăugaţi la aceasta mai bine de 10 mln. de musulmani. Şi reiese că majoritatea absolută a oamenilor, a cetăţenilor din ţara noastră, au legătură cu religia, iar studierea ştiinţifică a religiei în instituţiile de învăţământ superior practic că nu există. Nu există un domeniu mai important al cunoştinţelor, apărut din punct de vedere istoric şi inclus în programele universitare din Europa Occidentală, ca teologia.

Ce pericol poate aduce aceasta? Pericolul constă în faptul că în noua situaţie istorică, când tot mai mulţi cetăţeni se adresează la religie şi simt importanţa ei în viaţa personală şi socială, mulţi oameni îşi vor forma o religiozitate deformată sau radicală, capabilă să aducă o pierdere enormă personalităţii, statului şi societăţii. Noi măsurăm creşterea unei astfel de religiozităţi – şi nu doar în comunitatea islamică, dar şi ortodoxă.

Noi trebuie să conştientizăm un lucru foarte important: teologia în instituţiile de învăţământ superior nu este o disciplină exotică de studii, nu este un moft al reprezentanţilor Bisericii, nu este o încercare de a pătrunde într-un spaţiu străin, pentru a impune concepţia religioasă şi a pune piedici în predarea disciplinelor ştiinţifice tradiţionale. Teologia în instituţiile de învăţământ superior este un imperativ de ordin cultural pentru societatea care mult timp a fost practic înstrăinată de religie ca de un domeniu deosebit al existenţei umane.

Teologia în instituţiile de învăţământ superior, adică la un nivel înalt academic, ce corespunde nivelului ştiinţific al disciplinelor umanistice şi sociale – este şi un antidot de la răspândirea în societate a radicalismului religios, care de obicei evoluează în mod spontan, fără de control şi este capabil să îmbrăţişeze mase de oameni.

Vocaţia de misionarism a Bisericii

Permiteţi-mi, de asemenea, să spun câteva cuvinte despre posibilitatea colaborării Bisericii cu instituţiile de învăţământ superior laice.

Când vorbim de teologie, nu trebuie să uităm şi un alt aspect important, care se referă la însăşi Biserica – este vorba de slujirea ei socială. Seminarele şi academiile noastre teologice înfăptuiesc o sarcină foarte importantă de instruire şi educare a viitorilor păstori şi tradiţiile şcolii teologice trebuie prin toate mijloacele păstrate şi dezvoltate. Însă studiile teologice-păstoreşti îşi au obiectivele sale şi specificul său. Cercetarea în domeniul ştiinţei teologice nu întotdeauna poate fi îmbinată cu slujirea păstorească. Nu doar slujitorii bisericii sunt capabili să dezvolte ştiinţa teologică şi să familiarizeze un cerc larg de persoane cu cunoştinţele din domeniul credinţei ortodoxe şi al tradiţiilor bisericeşti, dar şi teologii competenţi.

Prezenţa teologiei ortodoxe în spaţiul academic şi interacţiunea ei creativă cu alte discipline ştiinţifice, atât în ciclul ştiinţelor umanistice, cât şi în ciclul ştiinţelor naturale trebuie să contribuie la ridicarea nivelului ştiinţific al teologiei – atât în calitate de un complex de discipline de studii, cât şi în calitate de domeniu de cercetare.

Dezvoltarea interacţiunii dintre structurile eparhiale şi instituţiile de învăţământ superior este una din sarcinile actuale, inclusiv pentru arhipăstori, pentru conducătorii bisericeşti. Unii consideră că deoarece din punct de vedere formal catedrele teologice, departamentele şi facultăţile din instituţiile de învăţământ superior laice ţin de sfera responsabilităţii administraţiei acestor instituţiile de învăţământ superior, Biserica nu are nici o treabă cu ele: există în eparhie un seminar teologic – foarte bine, dar ce se întâmplă în universităţi, nu intră în competenţa noastră. Este o logică nedreaptă. Din contra, trebuie să creăm în structura conducerii eparhiale organe speciale sau trebuie să însărcinăm oameni special pregătiţi, care vor interacţiona cu subdiviziunile teologice ale instituţiilor de învăţământ superior.

De aceea eu chem pe arhipăstorii Bisericii noastre cu toată seriozitatea să aibă o atitudine cât mai responsabilă în acest domeniu, având grijă permanentă pentru dezvoltarea relaţiilor reciproce dintre eparhiile lor, instituţiile de învăţământ teologic şi instituţiile de învăţământ superior laice. În acele universităţi şi institute, unde există necesitatea, trebuie de creat catedre de teologie. Pot fi deschise catedre interuniversitare de teologie, aidoma celei care există azi în Samara. Pot fi create centre ştiinţifico-teologice interdisciplinare, care vor deveni teren pentru un dialog fructuos dintre ştiinţă şi religie. Forme de interacţiune azi sunt foarte multe şi este important ca noi să utilizăm toate posibilităţile existente pentru aceasta.

Teologia în instituţiile de învăţământ superior nu este posibilă fără dezvoltarea ştiinţei teologice. Componentele de studiere şi cercetare aici trebuie să aibă legături reciproce, trebuie să se fortifice unele pe altele. Trebuie de atras pentru lucru la catedrele de teologie atât specialişti competenţi, cât şi studenţi talentaţi, tineretul de perspectivă, creându-le condiţii favorabile la maxim pentru dezvoltarea creativă. Este sarcina nu doar a catedrelor, dar şi a structurilor bisericeşti locale.

Nici într-un caz nu este vorba de un amestec al puterii bisericeşti în procesul laic de învăţământ. Este vorba de parteneriatul social dintre Biserică şi instituţiile de învăţământ, despre interacţiune şi colaborare, îndreptate la susţinerea  învăţământului teologic. O astfel de susţinere este totodată o cauză şi bisericească, şi socială, şi culturală. Unirea resurselor instituţiilor de învăţământ superior şi ale structurilor bisericeşti (eparhiale) trebuie să servească la cauza comună a completării componentei teologice în cultura, ştiinţa şi învăţământul din ţară. Fără o atare completare este greu să vorbim şi despre păstrarea continuităţii istorice a culturii noastre, şi despre restabilirea universului cultural în ştiinţă şi învăţământ.

Cineva ar putea întreba: de ce am acordat atâta atenţie argumentării necesităţii prezenţei teologiei în instituţiile de învăţământ superior laice?

Parcă ea lipseşte acolo? Teologia ortodoxă se predă în 34 de oraşe din toate districtele federale: de la Breansk şi până la Vladivostok, şi de la Murmansk până la Piatigorsk. Licenţă pentru instruirea teologilor o au 37 de universităţi de stat (clasice, pedagogice, lingvistice, inginereşti) şi 10 instituţii de învăţământ private. Învăţământul este realizat în concordanţă cu standardul de învăţământ deja în generaţia a treia.

Mai bine de zece ani în cadrul Uniunii metodice de învăţământ a universităţilor din Rusia există Consiliul pentru teologie sub conducerea decanului facultăţii de istorie a USM „M.V. Lomonosov” academicianul Serghei Pavlovici Karpov.

Datorită lucrului în comun al reprezentaţilor diferitelor instituţii de învăţământ superior (de stat şi bisericeşti) au fost elaborate standardele actuale, precum şi asigurarea metodică de învăţământ a bacalaureatului, a specialităţii şi a magistraturii, a programelor de instruire suplimentară postuniversitară; s-a acordat ajutorul metodologic şi de cadre celor care pentru prima dată au călcat pe calea  predării teologiei.

Un eveniment important a fost adoptarea, în februarie 2008, a „Legii federale cu privire la introducerea amendamentelor în unele acte legislative ale Federaţiei Ruse la compartimentul licenţă şi acreditare a instituţiilor de învăţământ religios profesional (instituţiilor de învăţământ teologic)”. Acest act normativ a permis începerea procesului de licenţiere şi acreditare conform standardului de stat al instituţiilor de învăţământ teologic. În ziua de azi această procedură au trecut-o 6 academii şi seminare teologice.

Trebuie să menţionăm mitropoliile de Reazani şi Primorie, în care sunt reglate contacte strânse în domeniul învăţământului teologic dintre structurile de învăţământ de stat şi bisericeşti. Rezultate bune sunt obţinute în Tula, Ekaterinburg, Piatigorsk şi într-un şir de alte localităţi. În aceste oraşe teologii licenţiaţi s-au manifestat favorabil în toate direcţiile activităţii de luminare, importante pentru Biserică şi societate: ei se ocupă de cercetare, predau în instituţiile de învăţământ superior şi în şcoli, muncesc în domeniile de catehizare, lucrează cu tineretul în domeniul de misionarism şi slujire socială, activează în mass-media, în instituţii de cultură, în organizaţii obşteşti şi instituţii de stat.

Aş vrea să menţionez în mod deosebit colaborarea reprezentanţilor confesiunilor tradiţionale din ţară la predării teologiei în instituţiile de învăţământ superior laice. Actualmente avem nu doar facultăţi teologice ortodoxe, dar şi islamice. Mai mult ca atât, există exemple de coexistenţă a unor profiluri confesionale în cadrul unei singure facultăţi. Astfel, de pildă, la facultatea de teologie a Universităţii ”Gornâi” din Ural se studiază şi Ortodoxia, şi islamul, pe când facultatea este condusă de un arhiereu ortodox, iar locţiitorul său este un muftii. Astfel de tipuri de interacţiune dintre confesiunile tradiţionale trebuie susţinute.

Introducerea disciplinei obligatorii „Bazele culturii religioase şi ale eticii laice” în şcolile din Rusia este un eveniment important pe calea dezrădăcinării analfabetismului religios în rândul populaţiei noastre. Dar să ne întrebăm pe sine: cine astăzi predă acest obiect în şcoala laică? Uneori profesorul la disciplina  „Bazele culturii religioase” devine persoana care are cunoştinţe foarte superficiale şi aproximative despre obiectul său de predare. În aceste condiţii crearea catedrelor de teologie în instituţiile de învăţământ superior laice devine o necesitatea extrem de actuală şi cerută. Doar anume aceste catedre, întâi de toate, trebuie să educe nu doar viitori teologi, dar şi umanişti de profil larg, care ar fi capabili să predea copiilor bazele culturilor religioase.

Polemica dusă împotriva predării teologiei în şcoala laică

Prin urmare, realizări există şi ele nu sunt puţine. Dar mai există şi probleme serioase, pe care trebuie să le discutăm, pentru a găsi căile de soluţionare ale lor.

Să începem cu faptul că până acum se aud proteste publice împotriva predării teologiei în instituţiile de învăţământ superior. Unii reprezentanţi ai societăţii ştiinţifice din nou vorbesc despre ”clericalizarea” învăţământului. Se vehiculează că teologia în instituţiile de învăţământ superior contravine Constituţiei şi, totodată, ei trasează paralele cu vremurile sovietice, când erau prezente organizaţiile de partid în instituţiile de stat. În acelaşi timp, protestatarii fac trimitere la „practica mondială”. Iată un citat dintr-o scrisoare deschisă, publicată recent. Citez: „Catedre analoge există în alte ţări fie în universităţi private, fie ca tribut tradiţiei multiseculare, deoarece universităţile medievale de la bun început au fost create pentru pregătirea slujitorilor bisericii”.

Despre ce mărturisesc aceste cuvinte? Despre ceea ce am vorbit mai sus: În societatea noastră există până în zilele noastre un deficit enorm de cunoştinţe adecvate despre religie şi Biserică, nemaivorbind despre practica mondială a prezenţei teologiei în universităţi.

În primul rând, facultăţile teologice în astfel de universităţi ca Oxford, Cambridge, Heidelberg, Tubingen nicidecum nu pot fi privite doar ca un „tribut tradiţiei multiseculare”. Pentru un astfel de tribut oamenii occidentali nu vor plăti bani. Aceste facultăţi alcătuiesc parte indivizibilă a procesului de învăţământ, nu doar pregătind teologi profesionali, dar şi asigurând predarea competentă a disciplinelor religioase pentru ascultătorii altor facultăţi.

În al doilea rând, facultăţi de teologie există astăzi în universităţile din SUA, Grecia, Serbia, România, Bulgaria şi multe alte ţări, unde în Evul Mediu în genere nu au existat universităţi. Înseamnă aceasta că în statele enumerate se încalcă principiul laic?

Încă odată vreau să subliniez că este necesar ca noi să obţinem un consens în societate în înţelegerea caracterului laic. Ce semnifică caracterul laic al statului? Ce semnifică caracterul laic al învăţământului?

Norma constituţională este caracterul laic al şcolii de stat şi municipale, adică absenţa ideologiei obligatorie pentru toţi. Însă Legea fundamentală nu oferă tâlcuirea acestui principiu fundamental.

Trebuie să înţelegem principalul: nu se poate de perceput ideologia secularismului şi caracterul laic ca fiind o neutralitate ideologică şi conceptuală. Nu se poate de privit ateismul ca un numitor comun al tuturor concepţiilor de viaţă, inclusiv şi al celor religioase. În spaţiul corect înţeles al caracterului laic este posibil şi e de dorit să existe corelaţia productivă dintre stat, societate şi confesiunile religioase în diferite domenii, inclusiv în domeniul învăţământului.

Câteva cuvinte despre starea actuală a teologiei în instituţiile de învăţământ superior

După cum am văzut, în multe instituţii de învăţământ superior deja există subdiviziuni teologice. Însă funcţionează ele în mod diferit, cu diferită eficienţă, deseori bazându-se doar pe resurse locale şi foarte modeste.

O problemă vulnerabilă este insuficienţa acută a învăţământului teologic. Astfel, în anul academic curent prin concurs pentru toată ţara au fost alocate doar 189 de locuri cu finanţare din buget pentru studenţii teologi, ceea ce, desigur, nu se poate considera a fi suficient, în special dacă ţinem cont de necesitatea predării Bazelor culturii religioase şi ale eticii laice.

Actualmente noi nu putem vorbi deocamdată despre un sistem unic al învăţământului teologic în şcoala superioară în care ar avea loc circulaţia internă a resurselor, susţinerea reciprocă şi, ca urmare, ridicarea generală a nivelului ştiinţei şi al învăţământului. Subdiviziunile teologice în instituţiile de învăţământ superior sunt izolate, unele din ele se află la limita existenţei. Este o situaţie critică şi noi riscăm să pierdem acele poziţii care sunt deja obţinute în toată perioada formării învăţământului teologic în instituţiile de învăţământ superior din ţara noastră.

Aş vrea încă odată să subliniez: este vorba de o cauză cu o importanţă general-naţională. Este necesar să schimbăm în mod calitativ situaţia, ceea ce este posibil doar prin eforturile unite ale Bisericii, statului şi a societăţii – incluzând comunitatea universitară. Ce urmează a face pentru aceasta?

În primul rând, e necesară asigurarea normativă a parteneriatului dintre stat şi confesiunile religioase în domeniul dezvoltării învăţământului teologic, ţinând cont, când este cazul, de experienţa altor state. Aici noi ne adresăm către organele puterii legislative, către Ministerul învăţământului şi al ştiinţei al Federaţiei Ruse, către alte structuri de stat de profil, invitându-le la o colaborare constructivă.

În al doilea rând, trebuie elaborat şi adoptat un plan de perspectivă în asigurarea organizaţională şi financiară a învăţământului teologic în instituţiile de învăţământ superior ca a unui sistem unic. Trebuie să fie un lucru comun al reprezentanţilor organelor de stat, incluzând organele de învăţământ, ai comunităţii ştiinţifice şi de învăţământ, ai organizaţiilor obşteşti, ai ctitorilor şi ai Bisericii.

În al treilea rând, există o problemă concretă, care nu este soluţionată până în ziua de azi, în pofida la toate eforturile din partea noastră. Teologii noştri iau diplomă general-recunoscută, de stat şi devin specialişti în acest domeniu, dar mai departe nu pot avansa.

În concordanţă cu experienţa mondială, teologii îşi încheie formarea lor profesională, susţinând teza de doctor şi obţinând grad ştiinţific. Astfel, în Germania anual sunt susţinute circa 250 de teze la teologie, recunoscute de stat. Rusia în acest sens rămâne în urmă în mod catastrofal. Chiar şi la vecinii noştri apropiaţi - în Ucraina – lucrurile stau cu mult mai bine.

Nouă ni se spune că în comunitatea ştiinţifică nu există un consens cu privire la faptul dacă teologia este ştiinţă. Consider că în cazul dat, din nou, acţionează inerţia vremurilor sovietice – acum mai degrabă de ordin psihologic, decât ideologic. Printre reprezentanţii disciplinelor ştiinţelor naturale există şi dintre aceia care nu consideră a fi ştiinţă astfel de discipline cum sunt: filosofia, critica literară etc. Pentru membrii comunităţii ştiinţifice, incluzând pe cei din ştiinţele naturale şi pe cei din ştiinţele umanistice, nu există un criteriu unic referitor la faptul ce este ştiinţă. În acelaşi timp, există cerinţe formale pentru redactarea şi susţinerea tezelor, care sunt comune pentru  ştiinţele naturale, umanistice şi sociale. Comisia superioară de atestare fixează corespunderea oricărei cercetări acestor cerinţe.

Astăzi mulţi teologi de ai noştri efectuează cercetări care în deplină măsură corespund cerinţelor şi criteriilor, înaintate faţă de cercetările ştiinţifice în diverse domenii ale ştiinţei laice, inclusiv a ştiinţei mondiale. Despre aceasta mărturiseşte experienţa Consiliului general-bisericesc pentru susţinerea tezelor de doctor şi doctor habilitat, creat recent. Sper că problema cu privire la introducerea teologiei în nomenclatura specialităţilor ştiinţifice la Consiliul de acreditare va fi soluţionată pozitiv.

Încheiere

În încheiere aş vrea să privesc la tema discutată puţin mai pe larg.

Astăzi lumea trece prin criză, precum s-a întâmplat nu o dată la răscruce de etape istorice. Multe societăţi se află într-o stare de turbulenţă. Oamenii îşi pierd reperele precedente de orientare. Viitorul trezeşte mai degrabă nelinişte, decât siguranţă în dezvoltarea pozitivă. La scară globală concurează diverse concepţii despre lume şi proiecte de organizare a lumii, inclusiv şi cele religioase.

În această situaţie nici o societate, nici o naţiune nu va supravieţui, dacă nu-şi va stabili strategia dezvoltării sale. Însă o astfel de strategie va fi nesigură, dacă se va limita doar la domeniile vieţii politice şi economice ale societăţii. Este necesar să se facă sprijinul pe valorile fundamentale – duhovniceşti şi morale. Însă valorile fundamentale duhovniceşti nu pot fi inventate. Istoria secolului trecut ne oferă o lecţie a faptului cum valorile inventate se transformă în ideologie şi duc, la urma urmei, la catastrofe de ordin istoric.

Valorile duhovniceşti se conţin în tradiţii, în experienţa istorică de lungă durată a popoarelor, ele sunt depuse în cultura, în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Ei sunt legaţi de experienţa duhovnicească, de practica deosebirii binelui de rău, ceea ce se află la baza civilizaţiei creştine şi fără de care nu este cu putinţă dezvoltarea adevărată a culturii şi, în primul rând, a artei. Când societatea îşi pierde capacitatea de a diferenţia binele de rău, atunci survine criza în literatură, în artă, despre acest fapt putem vorbi foarte concret pe baza exemplelor multor ţări.

Sarcina noastră comună constă în a valorifica şi a conştientiza această experienţă. A formula sistemul de repere de orientare morale, a putea transmite generaţiei tinere cunoştinţele despre identitatea noastră duhovnicească şi culturală. La soluţionarea acestei sarcini complexe trebuie să participe toate forţele sănătoase ale societăţii, inclusiv Biserica, alte confesiuni religioase, sistemul de învăţământ teologic şi laic. Doar muncind toţi împreună, noi vom putea asigura un viitor demn pentru tineretul nostru, poporul nostru, ţara noastră.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii



Versiunea: rusă, ucraineană

Materiale la temă

Președintele Comitetului Sinodal pentru colaborarea cu căzăcimea a luat parte la conferința pentru realizarea Strategiei politicii de stat cu privire la căzăcime

La Academia de teologie din Moscova a avut loc Conferința științifico-practică internațională „Teologia ortodoxă: tradiții și contemporaneitate”

Academia de teologie din Moscova a desfășurat Conferința științifico-teologică a toată Rusia „Taina cuvântului și a chipului”

Proiectul Universității Ortodoxe Ruse „Poți ajuta de la distanță” a intrat în componența învingătorilor unui concurs organizat de Ministerul Științei și Învțământului Superior al Rusiei

A ieșit de sub tipar numărul trei al revistei „Probleme de teologie” din anul 2020

Mitropolitul de Volokolamsk Ilarion a luat parte la masa rotundă „Învățătorul Rusiei - 2030: formarea personalității și pregătirea profesionalului”

La Centrul duhovnicesc și de luminare al Lavrei Sfântului Alexandru Nevski a avut loc înmânarea diplomelor de candidați în științe la specialitatea „Teologie”

A ieșit de sub tipar numărul doi al revistei „Probleme de teologie” din anul 2020

Comitetul Sinodal pentru colaborarea cu căzăcimea și Eparhia de Salehard au desfășurat un seminar online dedicat politicii de stat cu privire la căzăcimea rusă

Președintele Comitetului Sinodal pentru colaborarea cu căzăcimea a luat parte la conferința pentru realizarea Strategiei politicii de stat cu privire la căzăcime

Mitropolitul de Sankt-Petersburg Varsonofii și mitropolitul de Hanty-Mansiysk Pavel au fost decorați cu distincții de stat

La Departamentul Sinodal pentru binefacerea bisericească au salutat propunerea reproductologului principal al Ministerului Ocrotirii Sănătății al Rusiei privind scoaterea avorturilor din AMO

Departamentul Sinodal pentru învățământul religios și catehizare va desfășura webinarul „Regula generală și motivele suplimentare pentru excluderea studenților din organizațiile de învățământ cu componenta religioasă”

Mitropolitul de Rostov și Novocerkassk Mercurii: „Noi extindem predarea culturilor religioase în clasele a V-a -- a IX-a ale școlii medii” [Interviuri]

Președintele Departamentului Sinodal pentru învățămîntul religios și catehizare s-a întîlnit cu reprezentanții departamentelor eparhiale de profil

A ieșit de sub tipar primul număr al „Jurnalului Patriarhiei Moscovei” din anul 2020

A ieșit de sub tipar numărul trei al revistei „Probleme de teologie” din anul 2020

La Consiliul unificat pentru disertații în teologie au avut loc primele susțineri de teze în formatul de la distanță

La Kazan a avut loc prima etapă a celei de-a IV-a Conferință științifică a toată Rusia „Teologia în spațiul științifico-educațional: sarcini și soluții”

A avut loc ședința lărgită a Asociației federale didactico-metodice pentru teologie

Altele articole

Mesajul de salut al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat participanților la cel de-al XXV-lea Festival internațional al filmelor și programelor de televiziune „Radonej”

Mesajul de felicitare al Întâstătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse adresat Preafericitului Patriarh al Ierusalimului Teofil cu prilejul aniversării intronizării

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Feodosia Platon cu prilejul aniversării a 80 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat lui Maia Sandu cu prilejul victoriei la alegerile Președintelui Republicii Moldova

Mesajele de felicitare ale Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresate nou numiților miniștri ai Federației Ruse

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat lui Alexandr Novak cu prilejul numirii în funcția de vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul aniversării a 30 de ani a publicației „Rossiyskaia gazeta”

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat lui Vladimir Iakușev cu prilejul numirii în funcția de reprezentant plenipotențiar al Președintelui Federației Ruse în districtul federal al Uralului

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei colaboratorului organelor de interne

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat reprezentantului plenipotențiar al Președintelui Rusiei în districtul federal Centru Igor Șciogolev cu prilejul aniversării a 55 de ani din ziua nașterii