Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Întâistătătorului Bisericii Ruse după Liturghia în duminica femeilor-mironosiţe la mănăstirea Novo-Tihvinski, or. Ecaterinburg

Predica Întâistătătorului Bisericii Ruse după Liturghia în duminica femeilor-mironosiţe la mănăstirea Novo-Tihvinski, or. Ecaterinburg
Versiune pentru tipar
19 mai 2013 17:07

La 19 mai 2013, în duminica a 3-a după Paşte, a sfintelor femei-mironosiţe, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat cinul marii sfinţiri a catedralei restaurate în numele sfântului cuviosului cneaz Alexandru Nevski de la mănăstirea Novo-Tihvinski, or. Ecaterinburg, şi Dumnezeiasca liturghie în biserica nou sfinţită.

După terminarea serviciului divin Întâistătătorul s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Dragă stăpâne Chiril! Multstimată maică Domnica! Înalţi conducători ai regiunii Ecaterinburg! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă salut cordial pe toţi şi vă felicit cu ocazia zilei de duminică, ziua pomenirii femeilor-mironosiţe, a sfântului şi dreptului Iov şi cu ocazia sfinţirii bisericii principale a mănăstirii Novo-Tihvinski.

Astăzi este o zi deosebită – ziua pomenirii sfintelor femei-mironosiţe: noi ştim că aceste femei L-au însoţit pe Mântuitor împreună cu apostolii. Probabil, ele ajutau să fie duse anumite sarcini ale organizării cotidiene pentru susţinerea familiei apostoliceşti. Dar ce este aici cel mai semnificativ şi important, de ce Biserica atât de mult proslăveşte femeile-mironosiţe? Deoarece atunci, când aveau să survină momentele îngrozitoare, legate de torturile şi răstignirea Mântuitorului, apostolii de frică au fugit. Aceia, către care El adresa toate cuvintele, acei care au fost martorii minunilor Lui nemaipomenite, inclusiv ai învierii lui Lazăr, mort de patru zile – toţi de frică au fugit. Teama instinctivă, animalică, pentru propria viaţă, a eclipsat totul. Ei au uitat de fidelitate şi credinţă, au uitat acele cuvinte, pe care le adresau Mântuitorului - totul din cauza aceleiaşi frici. Iar slabele femei-mironosiţe - acelea, care tot timpul se aflau în umbră, despre care Evanghelia aproape nimic nu povesteşte – au rămas împreună cu Mântuitorul. Ele au urcat împreună cu Iisus pe Golgota, ele au stat lângă crucea Lui şi nici frica de urmăriri, nici teama de moarte nu a putut distruge dragostea lor către Mântuitor.

Noi mai avem şi o altă pildă cu privire la fidelitatea femeilor-mironosiţe. Este o istorie de după revoluţia din patria noastră, când au început prigonirile împotriva Bisericii, când mărturisirea deschisă a credinţei se îmbina cu ameninţarea cu moartea sau detenţia. Dumneavoastră, maică, adineaori aţi povestit, cum mulţi locuitori ai Ecaterinburgului au fost gata să rupă în bucăţi familia ţaristă, să împuşte din tunuri asupra casei, unde se aflau, încât chiar şi prigonitorii, care l-au arestat pe ţar, erau nevoiţi să-l ascundă de la ura omenească. Probabil, cât era de îngrozitor să-ţi manifeşti atunci sentimentul de solidaritate şi susţinere! Şi alături nu era nimeni – doar surorile din mănăstirea Novo-Tihvinski, care aduceau alimente, manifestau grijă, supunându-se pericolului de moarte şi la urma urmei, după cum se ştie, şi-au dat viaţa pentru această fidelitatea şi credinţă.

În anii următori bărbaţii puternici, care au căpătat studii şi au făcut carieră, se temeau – se temeau, chiar păstrând în inimă credinţa, să asiste la botezul propriilor copii; se temeau să-şi facă cruce, deşi în adâncul sufletului rămâneau credincioşi. Cine dar a păstrat credinţa în ţara noastră? Femeile-mironosiţe, mamele şi bunicile noastre, acele care nu se temeau de nimic. Ele erau chemate în instanţe şi li se spunea: „o să vă lipsim de pensie”. Dar aceasta nu-i speria deloc, deşi pensia mizeră era pentru ele unicul mijloc de existenţă. Li se spunea: „vă dăm afară din apartament” – nu se temeau, deşi nimic, în afară de o cămăruţă mică într-un apartament comunal nu aveau. Anume ele au botezat poporul nostru, anume ele au păstrat continuitatea de la timpurile glorioase ale prosperării Bisericii Ruse până în acel timp, când a-L mărturisi pe Hristos era de acum straşnic. Femeile-mironosiţe ale pământului nostru au păstrat vie flacăra credinţei.

Până acum, când te întâlneşti cu persoanele de vârsta medie şi înaintată, care actualmente merg la biserică, care mărturisesc credinţa ortodoxă, îi întrebi: „Dar cum a fost în familia voastră? De unde aveţi această credinţă?” De obicei, răspunsul e următorul: „Noi am crescut atei şi doar bunica ne amintea de credinţă. Ea ne-a dus în taină să ne boteze şi de aceea am devenit  botezaţi”. Această faptă eroică a femeilor noastre mironosiţe din Rusia a contribuit la faptul ca atunci, când a sosit timpul deşteptării, să aibă cine să se trezească şi să aibă cine să renască credinţa.

Noi sărbătorim azi pomenirea sfântului şi cuviosului Iov. Este providenţial că anume în această zi, acum 145 de ani, s-a născut ţarul Nicolai II. Este uimitor că ziua lui de naştere a coincis cu pomenirea lui Iov Multsuferindul. Acest sfânt al Testamentului Vechi a fost un om bogat, însă Domnul a îngăduit ca diavolul să-i distrugă toată bogăţia, ca el să piardă totul: şi banii, şi situaţia, şi familia. „Şi unde este Dumnezeul Tău? Doar El nu ţi-a ajutat să-ţi păstrezi banii, puterea, situaţia, hainele tale frumoase – tu eşti la rampa de gunoi a vieţii, totul este terminat”. Ce credinţă enormă trebuie să ai ca să nu accepţi aceste cuvinte false, acestei insuflări, ca să rămâi fidel şi credincios Domnului!

Uneori oamenii, care ajută Biserica, iar apoi dint-o dată se ciocnesc cu anumite nereuşite de ordin material, sunt nedumeriţi şi întreabă: „cum aşa – Bisericii am ajutat, dar lucrurile merg mai prost?” Astfel de persoane sunt uneori greu de convins - credinţa nu este o loterie, nu este un bilet norocos la extragere, care asigură pentru totdeauna şi momentan prosperitate. Credinţa – este viaţa cu Dumnezeu, iar Dumnezeu ne trece prin bucurii şi scârbiri, uneori încercând credinţa noastră şi, probabil, fiecare în adâncul inimii, căutând minuţios în propria istorie, poate spune că a trecut printr-o astfel de încercare.

Cât de îngrozitoare încercare a fost pentru ţar trădarea celor, care au fost alături de el – a generalilor, miniştrilor, curtenilor şi chiar a rudelor! El a rămas cu desăvârşire singur – omul, care a făcut pentru Rusia atât cât, poate,  nu a făcut nici un alt domnitor, deoarece anume în timpul conducerii lui Rusia a devenit un stat măreţ, a crescut considerabil nivelul bunăstării populaţiei, au apărut ţărani înstăriţii, au început să apară muncitori înstăriţi de înaltă calificare, se extindea învăţământul, ştiinţa, s-a modernizat armata. S-ar părea, o astfel de persoană trebuia să fie dusă în braţe şi să-i mulţumim că el, cu vocea sa domolă, niciodată nu a ofensat pe nimeni, a organizat astfel activitatea, încât în timp scurt, în pofida revoluţiei din 1905, ţara a devenit puternică şi influentă!

Şi doar războiul, care a fost declanşat anume pentru a slăbi, a distruge şi a nimici în final Rusia, a putut să o distrugă şi să o nimicească. Chiar trecând prin aceste încercări şi deziluzii grele ale primilor ani ai războiului mondial, poporul şi-a unit forţele, precum a făcut-o ulterior în timpul Marelui război pentru apărarea Patriei, şi a început un contraatac puternic, care urma să se soldeze cu o distrugere totală a inamicului. Însă anume în acest timp poporul s-a ispitit şi s-a dezis de ţar, de Patrie, de credinţă şi, atras de fantoma bunăstării şi a unei oarecare egalităţi, care aşa şi nu a mai survenit, şi-a nimicit propria ţară, şi-a nimicit relictele sfinte. Ţarul Nicolai II şi familia lui presimţeau toate acestea, aflându-se în deplină singurătate în casa Ipatiev, părăsiţi de toţi, în afară de femeile-mironosiţe din mănăstirea Tihvin, care veneau la ei cu hrană.

Însă familia ţaristă şi-a păstrat credinţa în Dumnezeu, fidelitatea faţă de Domnul. Nici un fel de cârtire nici împotriva lui Dumnezeu, nici împotriva prigonitorilor. Ceea ce ştim despre ultimii ani ai vieţii acestei familii, uluieşte prin atitudinea cu adevărat creştină faţă de scârbiri, ofense şi chiar moarte. Ei au iertat pe prigonitorii şi ucigaşii lor. În subsolul casei Ipatiev ei trebuia să treacă în nefiinţă, despre ei nimeni nu trebuia să pomenească, de aceea şi rămăşiţele lor pământeşti trebuia să fie distruse. Însă doar nu s-a reuşit!

Şi astăzi, în ziua aniversării a 145 de la naşterea ţarului-mucenic Nicolai II, noi pomenim cu  recunoştinţă şi pietate numele lui, numele familiei lui, văzând în ei un exemplu de mărturisire a credinţei, aidoma faptului, cum a mărturisit credinţa în Domnul, în pofida suferinţelor din viaţă, acela, în a cărui zi de pomenire s-a născut ţarul – sfântul şi Multpătimitul Iov.

Aceste pilde ne învaţă că fidelitatea faţă de Dumnezeu, păstrarea credinţei şi a fidelităţii sunt cele mai mari valori. Credinţa şi fidelitatea faţă de Dumnezeu întotdeauna se îmbinau cu dragostea pentru Patrie, grija pentru popor şi patrie. Iată de ce credinţa ortodoxă – în baza exemplelor sfinţilor şi a mucenicilor din familia ţaristă – învaţă pe oameni să nutrească dragoste faţă de ţară şi popor, fidelitate Domnului, încredere în Pronia Lui, urmarea Lui chiar până la moarte.

Noi vom deveni cu adevărat o ţară măreaţă, dacă vom urma doar o singură condiţie: dacă vom păstra fidelitate faţă de Dumnezeu şi dragoste pentru Patria noastră. Arunci nici un fel de ispite, nici un fel de făgăduinţe pentru o viaţă mai frumoasă nu ne vor ispiti, dacă în schimb de aceasta ni se va cere lepădarea de Dumnezeu, de Biserică şi trădarea intereselor principiale, profunde ale Patriei şi ale poporului.

Experienţa, prin care am trecut în secolul al XX-lea, zguduie prin dramatismul său. Cât sânge, câte suferinţe! Uneori se spune că trebuie pedepsit copilul, ca să nu mai procedeze urât! Într-adevăr, uneori pedeapsa, săvârşită cu dragoste de părinţi, îndreaptă neajunsurile copiilor. Noi am fost straşnic pedepsiţi pentru lepădarea de Dumnezeu, pentru trădarea Patriei noastre, pentru distrugerea ţarii noastre. Probabil, nu este cu putinţă să-ţi imaginezi o pedeapsă mai severă, decât deceniile care au urmat după revoluţie. Să ţinem minte întotdeauna această lecţie. Să ne ţinem strâns de credinţa ortodoxă, care este pivotul întregii vieţi a poporului nostru. Să avem încredere în ceea ce ne învaţă Însuşi Hristos, precum a avut încredere în Domnul până la ultima suflare ţarul-mucenic Nicolai II. Noi credem că prin puterea credinţei se va trezi definitiv conştiinţa noastră naţională. Noi vom deveni o ţară cu adevărat liberă, în care cu uşurinţă respiră omul şi în care poporul păstrează cu grijă fundamentul vieţii sale personale şi naţionale.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Materiale la temă

Consfătuirea de lucru a Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu locțiitorul Lavrei „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie episcopul de Serghiev-Posad Foma

A avut loc consfătuirea de lucru a Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu locțiitorul Lavrei „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie episcopul de Serghiev-Posad și Dmitrov Foma

A avut loc înmormântarea protoiereului Nicolai Gundeaev

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej [Patriarhul : Mesaje de salut și adresări]

Reprezentanții de la cinci Biserici Ortodoxe Locale au luat parte la solemnitățile de la Ekaterinburg dedicate Soborului Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse

În regiunea Moscova și la Kazan au avut loc cele de-a XXIII-lea Lecturi „Elisavetinsko-Serghievskie”

La Mitropolia de Ekaterinburg au avut loc acțiuni cu prilejul zilei de comemorare a Sfintei Cuvioade Mucenițe Elisaveta Feodorovna

La Eparhia de Ekaterinburg au avut loc solemnitățile cu prilejul aniversării a 20 de ani de la fondarea Mânăstirii Sfinților Pătimitori ai Familiei Țariste din Ganina Yama

A avut loc înmormântarea protoiereului Nicolai Gundeaev

Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a săvârșit slujba prohodului protoiereului Nicolai Gundeaev

A avut loc înmormântarea protoiereului Nicolai Gundeaev

Vizita Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Sankt-Petersburg. Prohodul și înmormântarea protoiereului Nicolai Gundeaev. Vizitarea cimitirului Bolșeohtinski

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou