Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ţinută după Liturghie la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în or. Smolensk

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ţinută după Liturghie la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în or. Smolensk
Versiune pentru tipar
1 septembrie 2013 18:59

La 1 septembrie 2013 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” în or. Smolensk. După terminarea serviciului divin, Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat cu o predică către credincioşi de pe balconul catedralei „Botezul Domnului” situată alături de catedrala ”Adormirea Maicii Domnului”. 

Dragii mei locuitori ai Smolenskului! Stimate Alexei Vladimirovici! Stăpâne!

Vă felicit cordial pe toţi cu ocazia unui eveniment important, ai cărui participanţi suntem cu toţii – aniversarea a 1150 de ani de la fondarea gloriosului oraş ortodox rus Smolensk, care întotdeauna, aidoma scutului, apără Patria noastră.

Aceşti 1150 de ani nu au fost deloc simpli. Este greu, probabil, să găseşti un alt loc pe pământ, precum e Smolensk, prin care au trecut atâtea războaie, şi războaie nu locale, dar de proporţii, precum şi mondiale, în care a participat un mare număr de oameni. A început totul în vechea antichitate. Noi ştim că oraşul Smolensk a putut respinge năvălirea avangardei lui Batâi. Atunci sfântul mucenic Mercurie a manifestat curaj, fiind mai târziu ucis, dar nu în luptă, dar atunci când, fiind obosit după bătălie, a adormit, iar duşmanul, trecând pe alături, l-a omorât. Însă el a reuşit până atunci să mobilizeze pe locuitorii or. Smolensk şi să respingă năvălirea.

Noi ştim că în anii următori, în apropiere de Smolensk sau chiar în însuşi oraşul, se decidea destinul Patriei. Este suficient să ne amintim Vremurile tulburi, când oraşul Smolensk ţinea apărarea în acel timp, când o parte de Rusia europeană era sub stăpânirea străină. Când în Moscova au intrat polonezii, când a fost omorât Patriarhul Ermoghen, oraşul Smolensk ducea lupte. Şi doar trădarea unuia dintre locuitori a dus la ceea că, la urma urmei, duşmanul a intrat în ziduri şi a distrus oraşul. Însă acest eroism al Smolenskului a fost extrem de important pe atunci pentru menţinerea stării de spirit al întregii Rusii.

Nu putem să nu pomenim şi anul 1812. Doar anume aici, la zidurile Smolenskului, în Krasnoie, s-au unit două armate – una sub conducerea lui Barklai-de- Tolli, a doua – sub comanda lui Bagration. Aici a fost dată prima luptă puternică cu Napoleon. Deşi puterile nu erau egale şi noi trebuia să ne retragem, lupta de lângă Smolensk şi-a adus contribuţia în nimicirea duşmanului. Iar când a fost alungat Napoleon, atunci anume aici, în regiunea Smolensk, Denis Davydov cu husarii şi partizanii lui condamna la moarte avangarda Inamicului.

Toate aceste le păstrăm în memoria noastră, tot aşa cum păstrăm şi anii Marelui război pentru apărarea Patriei. Smolenskul a primit o lovitură care întrecea multiplu puterile duşmanului. El nu a putut reţine în anul 1941 atacul asupra Moscovei, însă Smolenskul şi regiunea Smolensk au fost locul luptei de partizani. Noi ştim ce importanţă enormă a avut-o oraşul nostru în timpul Marelui război pentru apărarea Patriei, precum ştim că anume aici, pe pământul Smolenskului, a avut loc, poate, cea mai mare tragedie a acestui război, despre care nu s-a vorbit mult. Aici se află câmpia Bogoroditskoie, locul decesului în masă al soldaţilor noştri şi al populaţiei paşnice. Aici se află trecătoarea Soloviev, unde apele Niprului s-au amestecat cu sângele oamenilor. Aici s-a desfăşurat un mare eroism şi o mare tragedie, care, totuşi şi-au adus contribuţia lor în victoria ulterioară.

Nu putem să nu pomenim şi anii postbelici, sărăcia şi foamea, cum oamenii locuiau în şure şi bordeie de pământ. Eu am fost martor la acea generaţie de smoleni, care îmi împărtăşeau aceste amintiri. Şi doar au reconstruit oraşul, au reînviat viaţa pe pământul Smolenskului! Noi cu gratitudine ne amintim de cei, care în muncă paşnică au creat din nou viaţa în această regiune.

Deloc simpli au fost şi anii 1990.Ţin minte, cum pe această piaţă, pe care vă aflaţi, noi, colectând produse şi haine, le păstram în această catedrală „Botezul Domnului” şi le împărţeam locuitorilor nevoiaşi, iar de aceştia erau mii. Dar şi acele vremuri grele sunt în urmă. Astăzi ţara noastră îşi adună puteri şi azi Smolenskul ne arată o cu totul altă faţă a oraşului reînnoit – el este frumos, confortabil, atât de drag inimilor voastre şi inimii mele.

Noi nu putem să nu pomenim azi şi personalităţile duhovniceşti deosebite, şi evenimentele importante din punctul de vedere duhovnicesc din istoria Smolenskului. Deja am vorbit despre eroismul mucenicului Mercurie. Dar cum să nu vorbim despre eroismul intelectual, duhovnicesc, ştiinţific al sfântului cuviosului Avraamie de Smolensk, a cărui mănăstire renaşte azi în oraşul nostru, al celui Avraamie, care a fost luminătorul intelectual al Rusiei medievale. În jurul lui se afla o întreagă şcoală, el avea ucenici şi cunoştinţele, studiile, clarviziunea duhovnicească şi experienţa cuviosului Avraamie se răspândea din Smolensk asupra întregii Rusii.

Iar şi mai înainte, în timpurile marii glorii a Smolenskului, în perioada de până la mongoli, când aici domneau reprezentanţii celebri ai neamului de cneji Riurikov – Vladimir Monomah, cneazul Rostislav – aici, în secolul al XII-lea, erau ridicate palate şi biserici excepţionale, care s-au păstrat printr-o minune şi împodobesc până în zilele noastre oraşul şi faţa întregii noastre ţări.

În acel timp glorios, când Smolenskul era capitala marelui drum pe apă de la vareji spre greci, aici, cu străduinţa cneazului Vladimir Monomah a apărut icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu „Odighitria”. Ea a apărut aici deloc întâmplător. Nu departe, la nord de Smolensk, după cum ştiţi, râurile din bazinele Mării Baltice şi Mării Negre nu se unesc. Aici se aflau „volochi”, acei oamenii care târau vasele marine pe uscat. Era cel mai greu segment al drumului mare civilizaţional, ce ducea din nord spre sud, prin Rusia. Şi anume aici a apărut icoana Maicii Domnului „Odighitria”, ca oamenii să poată să se roage, venind pe calea apei către Smolensk şi către volochii lui pentru a-I mulţumi Stăpânei Cerului, când această porţiunea grea de drum era trecută.

Aici, alături de noi, la Smedyni, este locul uciderii sfântului Gleb, primul sfânt mucenic rus. Era o nevoinţă duhovnicească a omului, care având putere şi chiar posibilităţi de a pretinde la tronul de mare cneaz, a refuzat la tot în folosul fratelui său mai mare, care l-a şi ucis. Sfântul Gleb a devenit o pildă a sfinţeniei, a curajului, a adevărului, a credinţei şi a dragostei frăţeşti ruse.

Noi ştim că icoana Maicii Domnului „Odighitria” a păzit oraşul Smolensk. Printr-o minune a rămas intactă catedrala din Smolensk, când a intrat în oraş Napoleon. Toate bisericile au fost închise şi distruse. Această catedrală „Botezul Domnului” a fost prădată, a fost distrus iconostasul şi în acel loc soldaţii şi-au aranjat locul aflării lor, aducând în biserică cai, batjocorind relictele noastre sfinte şi distrugând valorile noastre duhovniceşti şi materiale. Însă catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, care se află la 20 de metri distanţă de această catedrală, nu a fost atinsă. Nimeni nu s-a atins de ea anume din motivul că era locul aflării măreţii relicte sfinte general-naţionale - icoana Maicii Domnului „Odighitria”, acea, în faţa căreia se rugau în timpurile străvechi oamenii, trecând prin Rusia de la nord la sud şi de la sud la nord.

Poate o minune şi mai mare a Maicii Domnului a fost arătată în timpul Marelui război pentru apărarea Patriei. Mulţi dintre voi ştiu, au văzut aceste fotografii groaznice, făcute şi de soldaţii nemţi. Iar cine nu a văzut, să meargă în noul centru minunat de expoziţii, care s-a deschis în Smolensk. Acolo este prezentată o expoziţie minunată, puteţi vedea aceste fotografii ale Smolenskului: nu există nici o casă întreagă, doar ruine – şi din dreapta, şi din stânga, şi din faţă, şi din spate. Şi printre aceste ruine stătea intactă doar catedrala „Adormirea Maicii Domnului”. Ce le-a încurcat fasciştilor să o arunce în aer, precum au aruncat în aer toate celelalte? Ce i-a împiedicat să distrugă în focul bătăliei această catedrală, deoarece deseori de pe punctele de la înălţime se făcea corecţia focului? Nimeni nu s-a atins de această relictă sfântă!

Nouă uneori ni se spune: „Demonstraţi-ne că Dumnezeu există. De ce Dumnezeu nu face minuni? De ce El în viaţa mea nu săvârşeşte minuni? De ce El nu îmi dă ceea ce vreau?” Dumnezeu dă tuturor de la dragostea Lui părintească doar cu o singură condiţie: dacă păstrăm credinţa şi dacă noi, sprijinindu-ne pe această credinţă, ne adresăm către El cu rugăciuni şi construim pe acest fundament viaţa noastră.

Strămoşii noştri cuvioşi şi în anul 1812, şi în anii ocupaţiei fasciste, se rugau fierbinte lui Dumnezeu. Pe atunci nu existau oameni necredincioşi, pe atunci nu erau clevetitori asupra Bisericii. Pe atunci mareşalul Jukov, eliberând oraşul Smolensk, a venit şi a stat la Te Deum în catedrala noastră „Adormirea Maicii Domnului” în faţa icoanei „Odighitria”. Atunci ideologia s-a retras, atunci nimeni nu putea îndrăzni să spună „Dumnezeu nu există”, deoarece Dumnezeu era alături de cei, care se ridicau în atac, care îşi apărau Patria şi oraşul Smolensk.

Fiecare persoană, cine vine în această biserică măreaţă, unul din cele mai mare locaşuri sfinte ale Sfintei Rusii, simte cu inima prezenţa harului lui Dumnezeu. Şi nu întâmplător acest har este dat aici, pe aceste coline din Smolensk, poporului care locuieşte în acest oraş şi pe pământul Smolenskului. Deoarece istoria noastră a fost plină de scârbiri, iar pământul nostru este sărac. Aici nu se află nici petrol, nici gaze, nici metale preţioase. Aici, la noi, există un splendid peisaj rus, există frumuseţea câmpiilor noastre şi a păduricilor de mesteceni, sunt contururile dragi inimii noastre ale Smolenskului. În spatele nostru este o măreaţă istorie şi noi trebuie să fim destoinici de trecut, ca să făurim viitorul.

Azi, în această zi jubiliară, mă adresez tuturor vouă, celor veniţi într-un număr atât de mare la poalele colinei, unde se înalţă catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, vă rod părinteşte pe toţi: păstraţi credinţa ortodoxă, educaţi în spiritul ei pe fiii şi fiicele voastre, pe nepoţi şi strănepoţi. Transmiteţi-le experienţa generaţiile precedente, ca nici un fel de ispite, tentaţii, nici un fel de vorbe deşarte, nici o clevetire, minciună, nici o demenţă omenească să nu poată să vă îndemne să distrugeţi fundamentul duhovnicesc al vieţii voastre. Şi atunci, păstrând credinţa, păstrând puterea rugăciunii, noi ne vom adresa la Dumnezeu pentru ajutor. Combinând rugăciunea şi munca, rugăciunea şi învăţământul, rugăciunea şi ştiinţa, îmbinând rugăciunea şi eroismul ostăşesc, rugăciunea şi viaţa cotidiană, noi vom contribui la obţinerea a nu mai puţine victorii, decât cele obţinute în trecut de poporul nostru cuvios.

Aş vrea să chem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra conducerii în persoana guvernatorului, asupra Bisericii noastre din Smolensk în persoana stăpânului Isidor, asupra voastră a tuturor, dragii mei. Fie ca Acoperământul Preacuratei Stăpânei noastre din Ceruri să fie cu voi cu toţi, de asupra oraşului Smolensk, care sărbătoreşte aniversarea sa de 1150 de ani, asupra vechiului pământ al Smolenskului şi asupra întregii Rusii. Fie ca harul lui Dumnezeu să întărească puterile noastre omeneşti, forţa minţii, puterea voinţei, tăria sentimentelor, ca să încheiem cu bine calea vieţii noastre.

Vă felicit încă odată cu ocazia marii aniversări pentru noi. Să vă păzească Domnul! Şi maica Domnului, arătată nouă în chipul Odighitriei, să fie cu noi cu toţi! Amin. <…>

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat artistului poporului din RSFSR V.V. Menșov cu prilejul aniversăriii a 80 de ani din ziua nașterii

Mesajul de salut al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile cu prilejul aniversării a 75 de ani de la crearea Eparhiei de Lugansk

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Leontii (Kozlov), episcop de Syzran

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat lui A.D. Beglov cu prilejul alegerii în funcția de guvernator de Sankt-Petersburg

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ședința Comitetului organizatoric pentru pregătirea și desfășurarea acțiunilor jubiliare dedicate aniversării a 800 de ani din ziua nașterii Sfântului Dreptcredinciosului cneaz Alexandru Nevski

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Porfirii (Șutov), episcop de Odintsovo

Cuvântul Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ședința a Consiliului Suprem Bisericesc din Catedrala „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Ignatii (Golincenko), episcop de Eniseisk și Lesosibirsk

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat învățătorilor și învățăceilor școlilor teologice ale Bisericii Ortodoxe Ruse cu prilejul noului an de studii