Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua sărbătoririi aniversării a 300 de ani de la fondarea lavrei „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua sărbătoririi aniversării a 300 de ani de la fondarea lavrei „Sfântul Alexandru Nevski”
Versiune pentru tipar
12 septembrie 2013 19:44

La 12 septembrie 2013 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a condus solemnităţile cu ocazia aniversării a 300 de ani de la fondarea lavrei „Sfântul Alexandru Nevski”. După Te Deum-ul oficiat pe piaţa „Alexandru Nevski” Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţia Voastră! Stimată Valentina Ivanovna! Stimate Gheorghii Sergheevici! Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile voastre! Dragi părinţi, fraţi şi surori, locuitori ai Petersburgului!

Cu o emoţie deosebită privesc la voi la toţi, adunaţi aici, pe piaţa „Alexandru Nevski” într-un număr atât de mare, de ziua sărbătoririi în capitala nordului a aniversării a 300 de ani de la fondarea lavrei „Sfântul Alexandru Nevski”. Astăzi deja au răsunat cuvinte minunate şi cu privire la importanţa lavrei, şi despre rolul lui Alexandru Nevski. Iar eu aş vrea să-mi încep cuvântul cu un citat din citirea apostolească, pe care am auzit-o azi în timpul Dumnezeieştii liturghii. Aceste cuvinte sună uimitor de ciudat pentru majoritatea absolută a oamenilor contemporani. Cuvintele care, mi se pare, aruncă o provocare valorilor contemporane şi concepţiei contemporane asupra vieţii. Iar aceste cuvinte sună astfel: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Gal. 6:2).

Majoritatea oamenilor vor spune: de ce să port sarcinile cuiva? Am destule pe ale mele: şi cu sănătatea nu stau prea bine, şi la serviciu nu-mi prea merge, şi bani am puţini, şi vecinii mă deranjează, dar mai sunt şi probleme cu preţurile, cu serviciile comunale... Câte se mai prăbuşesc asupra noastră în viaţa cotidiană şi s-ar părea: măcar să-mi ajungă puteri să-mi duc propriile sarcini, în cel mai bun caz sarcinile celor apropiaţi, ale rudelor. Însă Evanghelia cere în mod categoric altceva: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos”.

Aceste cuvinte capătă un sens enorm, care arată puterea adevărului, când le aplicăm la istoria Patriei noastre. Ce s-a înfăptuit pe lacul Ciud, ce s-a întâmplat aici, pe Neva, în delta r. Ijora, când tânărul cuviosul cneaz a intrat în luptă cu duşmanul, care era mai puternic de multe ori prin forţă? Cum ar fi putut birui drujina lui Alexandru Nevski, dacă fiecare dintre membrii drujinei nu ar fi ştiut şi nu ar fi îndeplinit porunca: „Purtaţi-vă sarcinile unii altora”? Şi nu pe sine s-a apărat ostaşul şi pe malul Nevei, şi pe gheaţa lacului Ciud – el îşi punea umărul pentru fratele său, înţelegând că moartea ostaşului de alături este şi moartea lui, este şi înfrângerea lui. Aceasta nu este pur şi simplu a duce sarcina cuiva, nu este doar a aduce cuiva armura şi spada – aceasta însemna să iei asupra ta lovitura duşmanului, să-l aperi cu spada, scutul şi pieptul tău pe cel, care era alături. Parcă se putea fără credinţă, fără dragoste de Patrie să săvârşeşti aceste fapte de eroism?

Cu totul neîntâmplător Petru I cu puţin timp înainte de decesul său a luat decizia să mute cinstitele moaşte ale sfântului cuviosului cneaz din oraşul Vladimir încoace, în noua capitală. El ştia din propria experienţă – şi a victoriilor sale, şi a înfrângerilor sale – ce semnifica capacitatea oamenilor să poarte sarcinile unii altora. El a fost inspirat de ideea construirii unei măreţe capitale, a unui măreţ stat, a unui măreţ imperiu. El a vrut ca poporul să fie puternic şi prosper şi conştientiza cu clarviziune că fără îndeplinirea poruncii despre purtarea sarcinii unii altora nimic nu va reuşi – nici o idee naţională, nici o prosperare a statului sau a poporului, totul se va dispersa pe molecule şi atomi.

Filozofia actuală a vieţii ne împinge la această atomizare. Ea constă în nişte cuvinte simple: „trăieşte, ai o singură viaţă, ia de la viaţă totul, ce treabă ai cu alţii? Lasă fiecare să se gândească la sine, iar eu trebuie să fac atâtea lucruri, şi să câştig mai mult, şi să cumpăr mai mult, şi să fac mai multe pentru mine”. În aşa fel societatea se fărâmiţează, deoarece nu există valori unice, care ar uni pe oameni şi în muncă, şi în luptă şi, dacă e nevoie, în apărarea Patriei.

Petru, deschizând porţile Petersburgului şi ale ţării în faţa Occidentului şi dorind, cum am spune azi, să modernizeze ţara, accepta foarte multe din exterior. El invita specialişti din străinătate, el îi trimitea pe supuşii săi să-şi facă studiile după hotare, el dorea să ridice nivelul învăţământului, iar pentru aceasta era nevoie să accepte alte modele de învăţământ şi chiar de cultură. Şi iată că el a hotărât să construiască pe malurile Nevei nu o capitală tradiţională rusă, dar un oraş occidental. Pe de o parte, din punctul de vedere pragmatic, toate acestea sunt corecte, dar din punctul de vedere al conştiinţei naţionale şi al integrităţii poporului, este un mare risc, deoarece poţi pierde şi simţul etniei, şi identitatea, şi propria cultură, şi credinţa, dacă prea activ sunt acceptate alte idealuri, alte valori, alte modele de cultură. Oare nu din aceste considerente, construind oraşul după modelul capitalelor europene, Petru în primul rând fondează aici o lavră şi o consacră lui Alexandru Nevski – un mare apărător al pământului nostru, inclusiv în faţa inamicilor care veneau din Occident? În sfârşit el aduce încoace moaştele lui, ca această capitală, construită după modelele occidentale, ca să rămână un oraş ortodox, cu un duh puternic. Petru a dorit ca oraşul nostru să poată purta sarcinile unii altora, în special atunci, când se cer eforturi comune, relaţii reciproce puternice, o solidaritate adevărată pentru soluţionarea problemelor, care se află în faţa ţării.

Azi, sărbătorind aniversarea a 300 de ani de la acest mare eveniment, noi nu putem să nu ne gândim la prezent, la Patria noastră, la întreaga Rusie istorică, la faptul cât este de important pentru noi, fiind deschişi şi faţă de Orient, şi faţă de Occident, acceptând deseori modelele culturale apărute nu la noi, dar după hotare, să rămânem noi înşine, să păstrăm conştiinţa naţională, puterea duhului, identitatea autentică. Fără credinţă nu este cu putinţă a o face şi nimeni nu poate să ne demonstreze contrariul, deoarece în experienţa istorică contrariul era însoţit de învingere şi degradare.

Iată din ce cauză, construind un stat contemporan şi modernizând ţara, noi trebuie să mergem pe calea şi a lui Petru, şi a lui Alexandru Nevski, stând ferm pe fundamentul nostru duhovnicesc, îmbibând înţelepciunea Dumnezeiască, organizând relaţiile noastre cu oamenii nu după principiul consumului, dar după principiul susţinerii reciproce, al capacităţii a purta pe proprii umeri sarcinile altora, astfel reparând canvaua relaţiilor omeneşti, pentru ca nici un fel de cataclism să nu fie în stare să o distrugă.

Astăzi noi ne rugăm sfântului binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski şi cerem de la el binecuvântarea întregii Rusii istorice, a statului nostru Rus şi a minunatei capitale nordice, în al cărui centru duhovnicesc se află lavra sa – „Sfânta Treime” a sfântului Alexandru Nevski. Noi credem că pentru rugăciunile noastre, se prea poate nedestoinice, pentru rugăciunile celor, care ne-au precedat, sfântul Alexandru Nevski în faţa tronului lui Dumnezeu va cere binecuvântare pentru noi toţi. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei