Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după privegherea la catedrala „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din or.Surgut

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după privegherea la catedrala „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din or.Surgut
Versiune pentru tipar
20 septembrie 2013 22:37

În seara zilei de 20 septembrie 2013, în cadrul vizitei de Prim sfinţit ierarh în Eparhia de Hanty-Mansiisk, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a sosit din Kogalym în Surgut. Din aeroportul or. Surgut, unde Sanctitatea Sa a fost întâmpinat de administraţia orăşenească, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a îndreptat spre catedrala „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului”, unde a oficiat privegherea în ajunul sărbătorii Naşterea Maicii Domnului.

După încheierea serviciului divin Preafericitul Stăpân s-a adresat către cei prezenţi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Stăpâne Pavel! Stimată Natalia Vladimirovna, guvernatorul districtului autonom Hanty-Mansiisk! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Aş vrea să vă salut cordial pe toţi şi să-mi exprim bucuria sinceră în legătură cu posibilitatea de a vizita oraşul Surgut şi împreună cu voi, în ajunul sărbătorii Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, să ne rugăm în această catedrală.

Oraşul Surgut este cunoscut prin istoria sa, dar, probabil, o importanţă deosebită al acestui oraş se referă la a doua jumătate a secolul al XX-lea, când aici începeau lucrările de cercetare, când au început să extragă petrol, iar apoi şi gaze, când energia, dobândită în acest loc, a început să se răspândească prin întreaga noastră ţară, întărind economia statului nostru şi oferindu-i posibilităţi pentru dezvoltare. Surgut, districtul autonom Hanty-Mansiisk, Iamal – este o regiune cu climă severă. Natura nordică, pe de o parte, e foarte fragilă; pe de altă parte, ea acţionează puternic asupra omului şi cere de la el puteri, curaj, în special în îndeplinirea datoriei sale profesionale. Este minunat că azi în districtul Hanty-Mansiisk sunt construite biserici şi tot mai mulţi oameni vin în Biserică pentru a căpăta aici susţinere duhovnicească.

În Biserică noi multe le obţinem. În primul rând, noi ne rugăm, iar ca răspuns la rugăciunea noastră Domnul ne vorbeşte – fiecăruia ceva personal. Domnul nu face minuni care ar ului imaginaţia – iar dacă ar fi fost aşa, atunci omul nu ar mai fi fost liber în alegerea lui Dumnezeu sau în refuzul la El. Însă Domnul a dorit, ca noi să Îl alegem în mod liber. Bineînţeles, El ar fi putut să ne impună pe noi să credem în El, El ar putea săvârşi astfel de minuni, care ar ului imaginaţia şi nu ar mai lăsa nici un spaţiu pentru necredinţă. Însă Dumnezeu nu face aceasta, deoarece fiecare persoană este liberă şi El singur a dorit ca oamenii să fie capabili să facă fapte bune sau să nu le facă, să creadă în El sau să nu creadă.

Însă acea legătură cu Dumnezeu, care se realizează prin credinţă, asigură un contact real al omului cu atotputernicia lui Dumnezeu. De ce noi ne adunăm în biserici? De ce păstrăm credinţa ortodoxă două mii de ani? De ce Biserica a trecut prin multiple prigoane, încercări şi a rămas nu ca un oarecare fenomen istoric, dar ca o putere duhovnicească care există real? Nu din cauza că oamenii, care compun Biserica, sunt nişte eroi anume. Deseori poţi vedea în Biserică oameni şi în vârstă, şi bolnavi, şi slabi şi, cel puţin, comunitatea de credincioşi nu creează impresia unei superputeri omeneşti. De ce dar noi, fiind slabi şi neputincioşi, păstrăm credinţa? Deoarece noi ne rugăm lui Dumnezeu şi Dumnezeu ne răspunde. Oamenii nu vin la o fântână seacă după apă. Oamenii nu se adresează la şef, care a refuzat o dată, a doua oară şi a treia oară. Nimeni nu se va mai apropia de acest cabinet şi de această uşă. Omul poate fi amăgit o dată, de două ori, de trei ori, iar apoi totul se va termina. Însă noi venim la biserică, ne rugăm şi pe parcursul a două mii de ani păstrăm credinţa în Hristos Mântuitorul, deoarece Domnul aude rugăciunile noastre. El nu răspunde momentan, El nu este în fulger, nici în furtună, dar în uşoara suflare a energiei Sale El se atinge de noi.

Noi simţim în mod deosebit această suflare Dumnezeiască, când devenim slabi. Când suntem puternici, tineri, sănătoşi, atunci se pare că în faţa noastră se întinde o viaţă lungă, în special dacă tinereţea este însoţită de bunăstarea materială a părinţilor, se creează iluzia unei vieţi interminabile fericite. Deseori se întâmplă astfel că anume în această vârstă omul încetează să mai aibă necesitate de Dumnezeu, încetează să se roage, deoarece parcă are de toate – el poate multe să cumpere, multe să afle, multe să obţină. S-a îmbolnăvit - a mers la medic, a cumpărat medicamentul necesar. Cu cât omul este mai puternic, cu atât mai puţin, s-ar părea, are nevoie de Dumnezeu.

Dar ce se întâmplă, când noi ne ciocnim de o problemă, pe care nu o pot soluţiona nici medicii, nici eroii, nici conducătorii, nici şefii, nici noi singuri? Când omul înţelege că este incapabil să învingă maladia fizică sau duhovnicească, să se rupă din starea sufletească grea, din tânguire, scârbire, singurătate? Ce se întâmplă în momentele cele mai grele istorice – este suficient să ne amintim de război? Ce au făcut soldaţii, ridicându-se la atac? Încă cu o oră înainte de acest atac nimeni dintre ei nu se numea pe sine credincios, nimeni nu se numea pe sine creştin. Însă, mergând în atac, îşi făceau cruce şi spuneau: „Doamne, ajută-mă”, deoarece aici, faţă în faţă cu moartea, ce fel de putere mai poate exista? Şi se rugau, deoarece ştiau că Domnul va ajuta.

Aşa şi noi în anumite situaţii ale vieţii ne adresăm lui Dumnezeu, deoarece ştim că El ne va ajuta; şi cu cât mai sinceră, mai fierbinte este credinţa noastră, cu atât mai puternic este răspunsul lui Dumnezeu. În bisericile lui Dumnezeu noi ne învăţăm să ne rugăm. În bisericile lui Dumnezeu este prezent un har deosebit, doar sunt mulţi oameni, adunaţi împreună, care se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu aude rugăciunea noastră. Anume pe această experienţă interioară religioasă a omului se bazează convingerile noastre – nu pe demonstraţii, nu pe formule, dar pe o experienţă profundă interioară.

Este greu de explicat, cât este de greu de explicat omului sentimentul dragostei. Se prea poate, de aceea nu există nici o definiţie, deoarece nu este cu putinţă a explica acest sentiment cu ajutorul cuvintelor. Probabil fiecare îl simte şi îl trăieşte în felul său, dar cu nici un fel de formule nu poate fi descris, nu există nici o putere omenească care l-ar putea trezi în inimă, dar el apare! Tot aşa e şi cu sentimentul credinţei, tot aşa e şi relaţia cu Dumnezeu – deoarece toate acestea sunt aspecte ale unuia şi aceluiaşi fenomen Dumnezeiesc.

Noi construim biserici, ca un număr cât mai mare de compatrioţi ai noştri să creadă în faptul că Dumnezeu este cu ei. Aceasta nu semnifică că oamenii, primind credinţa, trebuie să devină slabi sau nişte rataţi în viaţă. Domnul îl binecuvântează pe fiecare, cine munceşte – fie în învăţătură, fie la serviciu. Domnul susţine toate eforturile noastre, orientate spre bine. De aceea deosebit de eficientă devine viaţa şi munca omului, când el însoţeşte cunoştinţele, deprinderile, dragostea de muncă cu o credinţă sinceră şi rugăciune curată.

Aş vrea să vă doresc tuturor, dragii mei, să păstraţi credinţa în inimă, să educaţi în această credinţă pe copii şi nepoţii voştri. După cum am spus azi, nu trebuie să vă jenaţi de nimic! A trecut acel timp – noi suntem la noi în Patrie, noi ne aflăm pe pământ ortodox, este pământul nostru, pământul strămoşilor noştri cuvioşi. Anume cu crucea în mână şi cu credinţă în inimă au venit încoace exploratorii – aceia, care au descoperit aceste pământuri pentru Rusia. De aceea, aflându-ne pe acest pământ, efectuând munca noastră, învingând dificultăţile, noi trebuie să ne întărim cu credinţă şi rugăciune.

Aş vrea să vă doresc tuturor şi credinţă puternică, şi rugăciune fierbinte. Atunci Domnul va fi cu voi – personal cu fiecare dintre voi, cu copiii şi nepoţii voştri. Domnul va fi cu noi, cu poporul nostru, cu Patria noastră. El va înclina spre noi mila Sa, precum a închinat-o către strămoşii noştri evlavioşi, care au creat marea Rusie. Doar ei au săvârşit truda lor civilizaţională titanică, bazându-se pe credinţă, precum şi pe studii, deprinderi şi dexterităţi, care asigurau un succes deosebit. Fie ca Domnul să încline către noi toţi mila Sa. Amin.

În amintirea despre comunicarea de azi în rugăciune aş vrea pentru această biserică sfântă să aduc în dar icoana sfântului ierarh şi făcător de minuni Nicolae, mare sfânt al lui Dumnezeu. Pe această icoană este o plăcuţă mică, care mărturiseşte că este un dar al Patriarhului. Când vă veţi apropia de această icoană pentru închinare, pentru a-l ruga pe sfântul ierarh Nicolae să vă ajute în situaţiile voastre din viaţă, să nu uitaţi să-l pomeniţi şi pe Patriarhul vostru, care are nevoie de rugăciunile voastre şi de susţinerea voastră duhovnicească.

Iar fiecăruia dintre voi aş vrea să vă dăruiesc câte o iconiţă a Învierii lui Hristos cu binecuvântarea Patriarhului. Să vă păzească Domnul.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Поздравление Святейшего Патриарха Кирилла с Днем независимости Казахстана

Патриаршее поздравление епископу Георгиевскому Гедеону с 55-летием со дня рождения

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la întâlnirea Președintelui Rusiei V.V. Putin cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Locale

Alocuțiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la concertul festiv în cinstea aniversării a 100 de ani de la restabilirea instituției Patriarhatului în Biserica Ortodoxă Rusă

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Intrării în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și de ziua aniversării a 100 de ani de la intronizarea Sfântului Ierarh Tihon, Patriarh al Moscovei, în catedrala „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova

Соболезнование Святейшего Патриарха Кирилла в связи с кончиной благочинного Богоявленского церковного округа г. Москвы архимандрита Дионисия (Шишигина)

Cuvântul Sanctității Sale Patriarhul Chiril la ședința solemnă de încheiere a Soborului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la întâlnirea Președintelui Rusiei V.V. Putin cu participanții la Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse

Обращение Святейшего Патриарха Кирилла к читателям альбома «Священный Собор»

Alocuțiunea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la deschiderea conferinței „Dosarul cu privire la asasinarea Familiei Țariste: noi expertize și materiale. Dezbateri”