Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua hramului la mănăstirea stavropighială „A Zămislirii”, or. Moscova

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de ziua hramului la mănăstirea stavropighială „A Zămislirii”, or. Moscova
Versiune pentru tipar
22 decembrie 2013 16:52

La 22 decembrie 2013, în duminica a 26-a după Cincizecime, de sărbătoarea Zămislirea de către sfânta Ana a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la mănăstirea stavropighială „A Zămislirii”. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenți cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstită maică egumenă! Dragi părinți, frați și surori!

Vă felicit cordial cu ocazia zilei de duminică și cu o sărbătoare foarte importantă pentru orașul Moscova – sărbătoarea hramului celei mai vechi mănăstiri de maici.

În anul 1360 sfântul ierarh Alexii, mitropolitul de atunci al Kievului, Moscovei și al întregii Rusii, a poruncit să fie fondată mănăstirea Sfântul Alexii în cinstea ocrotitorului său duhovnicesc – sfântul cuviosul Alexii, omul lui Dumnezeu. Ceva mai târziu, la mănăstire a fost construită o biserică, unul din altare fiind în cinstea Zămislirii, și de atunci mănăstirea a început să se numească Sfântul Alexii - „A Zămislirii”. Apoi, în prima jumătate a secolului al XVI-lea, s-a încins un incendiu groaznic, cunoscut în istorie ca Marele incendiu de la Moscova și toată mănăstirea s-a pierdut, însă țarul Ioan cel Groaznic a poruncit să fie reconstruită pe acel loc, unde ne aflăm acum. Feciorul său evlavios Feodor Ivanovici a ridicat catedrala în cinstea sărbătorii, pe care azi o prăznuim – A Zămislirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu două altare: unul în cinstea ocrotitorului ceresc Teodor Stratilat, al doilea în cinstea muceniței Irina – ocrotitoarea soției lui, Irina Godunova. De atunci mănăstirea mai des era numită „A Zămislirii”, decât a sfântului Alexii.

În secolul al XX-lea această slăvită mănăstire, cea mai veche din Moscova, a fost cuprinsă de o mare nenorocire. După revoluție mănăstirea a fost lichidată. De la început aici se păstra viața monahală sub formă de o cooperativă de producție, însă în anul 1925 mănăstirea a fost închisă definitiv, maicile au fost alungate și supuse represaliilor, iar bisericile lui Dumnezeu au fost distruse și batjocorite.

S-ar părea, cum se putea de săvârșit o astfel de fărădelege – în ciuda măreții istorii, legată atât de strâns de istoria capitalei, a țării, a poporului? Cum s-a putut de aruncat în aer cu propriile mâini bisericile din centrul Moscovei, de a le batjocori, de a le distruge? Când privești la această istorie de la înălțimile anilor trecuți, se pare că este o oarecare demență, însă toate acestea au fost săvârșite de oameni care erau departe de a fi demenți.

Iată ce este uimitor: anume azi noi am auzit minunatul fragment din Epistola apostolului Pavel către Efeseni, unde se zice: Să nu fiți părtași la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci înțelegeți care este voia Domnului (vezi: Ef. 5:8-19). Fără îndoială, distrugerea mănăstirii în anul 1925 pentru orice om teafăr la cap a fost cu adevărat o faptă fără de roadă a întunericului. De ce fără de roadă? Dar parcă poți, distrugând relicva sfântă, marile monumente istorice, profanând propria istorie, refuzând la trecut, să faci ceva să fie dătător de roadă? Nu există așa ceva. Roada întotdeauna crește pe pomul, care are rădăcini. Rădăcinile se întind sub pământ, alimentează tulpina, dau putere fructelor. Dar dacă se taie rădăcinile, atunci pomul cade și nu va mai putea fi niciodată roditor. De asemenea o faptă fără de roadă a întunericului a fost distrugerea acestei mănăstiri, precum a fost distrugerea celorlalte sfinte relicve ale Patriei noastre multpătimite.

Dar dacă am fi întrebat pe acei oameni, care aduceau încoace lăzile cu dinamită: Ce faceți? De ce faceți aceasta? Ei ar fi explicat acțiunile lor prin raționamente de mare folos pentru popor. Ei ar fi lămurit că ei luptă cu exploatatorii, cu mincinoșii, că vor să ofere oamenilor studii și o perspectivă a unei vieți luminoase și fericite. Ei multe ar mai fi spus. Dar noi știm că toate acestea au fost faptele cele fără de roadă ale întunericului!

Ar fi fost o mare greșeală să considerăm că faptele cele fără de roadă ale întunericului aparțin doar trecutului. Și azi se săvârșesc faptele cele fără de roadă ale întunericului. Și azi apar oameni care, formulând doar în alt mod, repetă aceleași argumente – consideră că Biserica nu își are locul în societatea contemporană, că ea împiedică la dezvoltare, că ea reprimă drepturile și libertățile omului. Iar când ei săvârșesc faptele cele fără de roadă ale întunericului – fapte ale păcatului, care fac propagandă păcatului ce distruge personalitatea umană – ei din nou justifică toate acestea prin anumite trimiteri la libertatea personalității umane. Nu se poate, cică, ca omul să fie limitat în ceva, permiteți-i să trăiască conform instinctelor sale, dorinței și voinței lui, nu există o mai mare valoare, decât personalitatea umană, afirmă ei, uitând că cu toată  înălțimea firii omenești, persoana poate fi decăzută, păcătoasă, criminală.

Cum să recunoaștem că acțiunea care se săvârșește este fapta cea fără de roadă a întunericului? Dar poate că este o faptă a luminii, care deschide noi perspective pentru om? Trebuie să ținem minte doar un singur lucru. Fiecare om își are adevărul său și propria concepție de viață. Dar aceasta nu înseamnă că aceste adevăruri omenești sunt reflectarea adevărului lui Dumnezeu. Pentru a nu participa la faptele întunericului, trebuie să deținem un criteriu, un măsurător al  dreptății, în corespundere cu care putem spune: iată aici este adevăr, iar aici este minciună; aici este un lucru sfânt și important, iar aici este un lucru fără folos, este fapta întunericului.

În acest fragment din Epistola către Efeseni noi vedem indicarea la un astfel de criteriu. Apostolul vorbește despre faptul ca noi să ne învățăm să recunoaștem voia lui Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu se descoperă în cuvântul Său – anume acel cuvânt, care mai bine de 2000 de ani este păstrat de Biserică, acel cuvânt, a cărui înțelegere s-a format timp de veacuri cu participarea sfinților părinți purtători de Dumnezeu. Noi avem o moștenire enormă a filozofiei și gândului creștin, care a devenit parte integrantă a tradiției Bisericii și în lumina acestei învățături noi, recepționând cuvântul lui Dumnezeu, putem să judecăm fără a greși despre multe fapte, filozofii, opinii, care sunt prezente în viața contemporană. Cel mai important este ca noi să putem corela cele petrecute în lume, în viață, inclusiv în propria viață, cu verbul lui Dumnezeu și, suprapunând asupra situațiilor din viață măsurătorul adevărului lui Dumnezeu, întotdeauna să facem alegerea în folosul binelui, în folosul adevărului lui Dumnezeu și să ne îndepărtăm de faptele cele fără de roadă ale întunericului, iar în cazuri necesare chiar și să luptăm cu ele. În acest sens creștinul este înarmat cu acea putere, pe care mulți nu o au. Deoarece este puțin să ai rațiune, este puțin să ai logică, este puțin să cunoști istoria – trebuie cu inima să simți ce este adevărul și ce este minciuna.

Iată ce este uimitor: uneori, comunicând cu oameni simpli, cu totul simpli, care nu au pretenții de înțelegere a vieții contemporane, când le pui întrebarea referitor la cele întâmplate în ziua de azi, când îi întrebi ce atitudine au față de anumite persoane politice, capeți un răspuns zguduitor. De parcă în fața omului se deschide profunzimea tainică a celor întâmplate și el face caracteristici fără cusur multor oameni bine cunoscuți. Îți pui întrebarea: de ce? Iar apoi înțelegi: nu din cauza înțelepciunii omenești, nu din cauza cunoștințelor și a studiilor, dar datorită faptului că omul este aproape de Dumnezeu. El se roagă, el cunoaște cuvântul lui Dumnezeu și, aplicând experiența sa duhovnicească față de evaluarea celor întâmplate, trage concluzii fără echivoc, clare și uimitor de corecte.

În societatea noastră există o categorie de persoane, care au o atitudine de superioritate față de popor, considerându-l inapt pentru activitatea creatoare. Acești oameni și-au asumat singuri, folosind un cuvânt străin, denumirea de clasă creatoare. Așadar, o apreciere uimitor de corectă a dat-o acestor persoane poporul nostru, care și-a păstrat credința, prin urmare, și criteriul adevărului.

Oare nu din această cauză în anul 1925 a fost distrusă această mănăstire? Oare nu din această cauză era distrusă credința, erau împușcați preoții, călugării și maicile, ca pentru totdeauna să-l lipsească pe poporul nostru de acest criteriu al adevărului? Nu le-a reușit – doar din cauza, că Însuși Domnul este prezent în istorie prin viața Bisericii Sale, iar cu El nu poate lupta și pe El nu Îl poate doborî nici o putere omenească, nici chiar diavolească.

Și astăzi, pomenind istoria acestui sfânt locaș, noi trebuie să o privim inclusiv prin prisma cuvintelor minunate ale apostolului Pavel: înțelegeți care este voia Domnului. Este problema cea mai importantă care trebuie să stea în fața celor puternici ai lumii acesteia, oameni cu o mare responsabilitate, precum și în fața oamenilor fără de putere. Înainte de a începe vreun lucru, întreabă, poate el fi bineplăcut lui Dumnezeu și doar atunci aplică-ți toate puterile pentru  atingerea scopului propus. Credem că va fi păstrat sub Acoperământul Maicii Domnului pământul Rusiei, toată Rusia istorică și statul Rus. Rugăciunea noastră de azi este pentru ca Domul să păstreze credința în inima poporului nostru, ca Domnul să înțelepțească și să dea putere vederii duhovnicești, ca să vedem cele petrecute și în propria viață, și în viața poporului, ca să întrebăm ce este bineplăcut lui Dumnezeu, ca să renunțăm la faptele cele fără de roadă ale întunericului. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea stavropighială „Acoperământul Maicii Domnului”

Predica Patriarhului rostită după slujba dumnezeiască de seră săvârșită în ajunul sărbătorii Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la biserica „Sfântul Binecredinciosul cneaz Igor al Cernigovului” din Peredelkino

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Lavrei „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 16-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Sfânta Sofia - Înțelepciunea lui Dumnezeu” din Samara

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril în ajunul sărbătorii Înălțării Crucii Domnului după privegherea săvârșită în Catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din or. Tolyatti

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Înălțarea Domnului” din Ghelendjik

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 13-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfânta intocmai cu Apostolii marea cneaghine Olga” din Ostankino, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfinților Binecredincioșilor cneji Daniel al Moscovei și Alexandru Nevski după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Sfântul Daniel”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 12-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Sfântul Mare Mucenic Nichita” din Staraya Basmannaya Sloboda, or. Moscova