Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după încheierea Liturghiei la catedrala „Acoperământul Maicii Domnului” în or. Gatcina de ziua pomenirii cuviosului Serafim de Vyritsa

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după încheierea Liturghiei la catedrala „Acoperământul Maicii Domnului” în or. Gatcina de ziua pomenirii cuviosului Serafim de Vyritsa
Versiune pentru tipar
3 aprilie 2014 23:03

La 3 aprilie 2014, de ziua pomenirii cuviosului Serafim de Vyhritsa, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Liturghia Darurilor înainte Sfințite la catedrala „Acoperământul Maicii Domnului” în or. Gatcina, Mitropolia de Sanct-Petersburg. După terminarea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Varsonofii! Preasfinția Voastră, stăpâne Mitrofan, episcopul de Gatcina și Lujki! Excelența Voastră, stimate Alexandr Iurievici, guvernatorul regiunii Leningrad! Preasfințiți stăpâni! Dragi părinți, maici egumene, frați și surori!

Vă felicit cordial pe toți cu ocazia unui mare eveniment, a unei sărbători adevărate nu doar pentru pământul Gatcinei, dar și pentru întreaga Biserică Ortodoxă Rusă.

Noi sărbătorim aniversarea a o sută de ani de la fondarea catedralei „Acoperământul Maicii Domnului” – o măreață biserică, care a fost construită în perioada de până la revoluție și sfințită în groaznicul an 1914, când a început primul război mondial. Nu mult timp a rămas deschisă biserica aceasta. Îmi aduc aminte cum în anii copilăriei, trecând prin Gatcina sau pe șoseaua Pskov, întotdeauna vedeam din depărtare vârful ascuțit al catedralei „Acoperământul Maicii Domnului”. El era întunecat, sumbru, precum sumbră era și însăși biserica; și chiar atunci în sufletul meu de copil intra gândul – cât este de important ca vreodată această biserică din nou să devină casă a rugăciunii.

De aceea eu cu un deosebit sentiment am venit încoace, la Gatcina, unde nu am fost timp de 30 de ani. Apropiindu-mă de catedrală, văzând această frumusețe strălucitoare, am mulțumit lui Dumnezeu pentru toate milele, pe care ni le dăruiește poporului nostru, Patriei, Bisericii noastre. Aceste mile nu sunt doar un răspuns al lui Dumnezeu la perindarea epocilor istorice. Aceste mile ale lui Dumnezeu sunt răspunsul la multele scârbiri ale poporului nostru, la jertfele fără de număr și la sângele vărsat. Și când unii falși gânditori se adresează azi către poporul nostru cu chemarea de a se căi pentru ceva ce a fost în trecutul depărtat și fără de care nu poate renaște Rusia, eu le răspund: poporul nostru nu doar s-a căit – el prin sângele său, incomensurabil cu sângele oricărui alt popor, și-a răscumpărat păcatele taților, buneilor și străbunilor săi. Astfel de evenimente mistice, tainice în istoria poporului nostru nu pot avea loc undeva la periferie – ele parcă întretaie viața duhovnicească a poporului, ele sunt în inima lui.

De aceea, bucurându-mă de acest eveniment, precum este cel de azi – renașterea acestei sfinte biserici, noi ne amintim concomitent de cei care și-au pus sufletul său pentru credință și Patrie. Adresându-mă în rugăciuni către noii ucenici și mărturisitori ai Bisericii noastre, noi îi rugăm să nu părăsească în rugăciunile lor pământul Rusiei, ca bisericile ce renasc și se construiesc acum, întotdeauna să se umple de popor, ca în pofida tuturor ispitelor și tentațiilor, oamenii noștri, în special copiii și tineretul, să tindă către Dumnezeu, înțelegând  că aceasta este unica cale ce duce la fericirea și bunăstarea familiilor lor, a copiilor și nepoților lor, ca mai mult să nu fie nevoie prin sângele poporului să fie răscumpărate păcatele generației actuale.

Astăzi în timpul Liturghiei Darurilor înainte Sfințite a fost citit un fragment din capitolul al 18-lea al cărții Facerea, care relatează despre Sodoma și Gomora – două orașe din Palestina care, după cum se știe, au fost distruse de Dumnezeu, Care a turnat asupra acestor orașe foc și ploaie de pucioasă pentru păcatele locuitorilor. Citirile paremiinice de azi ne vorbesc despre întâlnirea lui Avraam cu Dumnezeu și despre o convorbire uimitoare cu El. Aflând că Dumnezeu dorește să distrugă Sodoma și Gomora, Avram, adresându-I-se Lui, spune: „Doamne, nu pierde pe drepți împreună cu cei păcătoși”; și mai departe Îl roagă că dacă în oraș se vor găsi măcar 50 de oameni drepți, ca El să nu reverse asupra lui mânia Sa. Și Domnul este de acord și spune: „Voi cruța pentru 50 de drepți”. Atunci Avraam, prinzând curaj, spune: „ Dar dacă vor fi mai puțini cu cinci? Ai să-i pierzi, dacă vor fi 45 de drepți?” Și Domnul răspunde: „Voi cruța și pentru 45 de drepți”. Și atunci, bucuros de acest răspuns, Avraam spune: „Dar dacă vor fi 30?” – „Și dacă vor fi 30, voi cruța”. Și nu se oprește Avraam în îndrăzneala sa în fața lui Dumnezeu: „Dar dacă 20?” – „Și pentru 20 îi voi cruța”. Și, luându-și inima în dinți, cu frică spune: „Dar dacă 10 drepți?” – „Și pentru 10 îi voi cruța”. Și s-a întors Domnul, după cum spune cuvântul Sfintei Scripturi, și s-a îndepărtat de Avraam, nedorind să mai asculte rugăciunea Lui (Fac. 18:20-33). Dar noi știm că nici zece drepți nu s-au găsit – doar Lot cu apropiații săi; și Domnul i-a scos pe drepți din aceste orașe pline de păcat și le-a șters de pe fața pământului. Pe acel loc, unde s-a  revărsat ploaia de pucioasă, astăzi este Moartea Moartă, bine cunoscută pelerinilor și turiștilor noștri.

Ce ne învață această povestire uimitoare? Ea ne învață că dreapta credință este cea mai mare valoare înaintea ochilor lui Dumnezeu. Probabil, Domnul nu ar fi spus așa, dacă era vorba de alte categorii ale existenței umane, de pildă, despre 50 cei mai bogați sau cei mai puternici, sau cei mai culți, sau cei mai influenți oameni. Dar și Avraam, probabil, nu L-ar fi rugat pe Dumnezeu pentru acești oameni. Unica valoare în ochii lui Dumnezeu este dreapta credință și noi știm că apostolul Pavel, vorbind despre ultimele vremuri ale istoriei omenirii, mărturisește că sfârșitul lumii va surveni, când va fi dat la o parte cel care împiedică taina fărădelegii (2 Tes. 2:7).

Citirea de azi din Testamentul Vechi ne ajută să înțelegem ce este acel care împiedică. Domnul este neschimbător în gândurile Sale. Și dacă El a fost gata să cruțe Sodoma și Gomora chiar pentru 10 drepți, înseamnă că El are numerotarea Sa, de ce El cruță civilizația contemporană, care s-a împotmolit în păcate – deoarece este un număr oarecare de drepți, datorită cărora există întreaga lume.

Dreapta credință are legătură cu mântuirea oamenilor – un om drept capătă mântuire în această viață și în viața cea veșnică. Este o noțiune soteriologică, adică care se referă la mântuirea oamenilor.  Noțiunea de drept cuvios are și o dimensiune politică. Pentru ca drepții să poată menține lumea de la pierzare și descompunere, trebuie să fie o acțiune politică, deoarece anume acțiunea, care influențează asupra minții și conștiinței oamenilor, formează  contururile civilizației umane.

Noi știm: caracterul deosebit al păcatului din vremurile de azi constă în faptul că în unele țări sunt adoptate legi, care nu doar justifică, dar susțin păcatul din punctul de vedere juridic, cu toată puterea statutului. Nu a mai existat niciodată în istorie așa ceva. Niciodată păcatul, săvârșit împotriva poruncilor lui Dumnezeu, nu a fost susținut prin legile statutului. Au existat legi nedrepte, ele există și acum, însă legea niciodată nu a aruncat provocări lui Dumnezeu. Iar azi legile aruncă provocări lui Dumnezeu și este nevoie de acțiune politice, ca să nu admitem adoptarea unor atare legi, ca păcatul niciodată să nu fie îndreptățit și  ocrotit de stat. Mai este nevoie de multe altele pentru ca să nu se curme viața drepților și ca dreapta cuvioșie să poată influența asupra celor, care au nevoie de aceasta.

Biserica păstrează pilde ale dreptei cuvioșii în istoria sa – în persoana sfinților, a vieții lor. Pentru ca oamenii să afle despre aceasta, Biserica trebuie să aibă dreptul să vorbească nu doar în biserici sau în adunări private, precum a fost în anii grei ale vieții ateiste – ea trebuie să aibă dreptul să se adreseze întregii lumi, precum ea se adresează azi, însă în spate se află de asemenea o acțiune anumită politică, care i-a conferit Bisericii libertate și dreptul de a predica fără frică, fără a se întoarce nici în dreapta, nici în stânga.

Vorbind despre faptul că dreapta cuvioșie trebuie să fie inclusă în acțiunea politică, am în vedere și viața personală a celor, care sunt purtători ai puterii politice. Am în vedere și susținerea multor programe bisericești, precum sunt cele de învățământ, informaționale, de misionarism, sociale, fără de care cuvioșia nu va fi cunoscută de majoritatea oamenilor.

Astăzi noi sărbătorim aniversarea a 65 de ani de la adormirea sfântului cuviosului Serafim de Vyritsa, persoană apropiată mie prin părinții mei, deoarece părintele Serafim a fost mulți ani duhovnicul tatălui meu. Când ne rugam în copilărie – în vremea ceea și fericita Xenia nu era canonizată – rugăciunea noastră de copil întotdeauna includea pomenirea fericitei Xenia și a ieroshimonahului Serafim. Și cât de mult mă bucuram, când fericita Xenia și cuviosul Serafim de Vyritsa au fost canonizați!

În anii grei, în special după ce a fost închisă lavra „Sfântul Alexandru Nevski” și cuviosul Serafim a venit în satul Vyritsa, el nu se oprea în propovăduire, el se ruga pentru cei care veneau la el și oamenii simțeau puterea rugăciunii lui, ei erau martorii predicării lui. Pe câți sfântul cuviosul Serafim i-a îndrumat, pe câți i-a susținut, la câți le-a ajutat, pe câți i-a oprit de la păcat! Și circumstanțele externe au încetat să domine asupra lui, fie că era puterea ateistă, care în acel timp își punea drept sarcină distrugerea credinței în țara noastră, fie că era puterea ocupanților (după cum se știe, Vyritsa era sub ocupația nemților). Însă pentru el toate acestea erau la periferie, deoarece era mai puternic decât și unii, și ceilalți prin cuvioșia sa, prin pilda sa măreață, care trezea credință în inimile celor neputincioși și îi întărea pe căile vieții lor.

Aș vrea să-mi exprim recunoștința stăpânului Mitrofan pentru acele trude pe care Dumneavoastră, stăpâne, le purtați în cârmuirea eparhiei nou create. Sunt profund convins că în urma activității depuse și a lucrului clerului în colaborare cu puterea se va schimba către mai bine viața duhovnicească în Gatcina, Luga și întreaga regiune Leningrad.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în piața catedralei kremlinului din Vologda

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în piața catedralei episcopale din Cerepovets

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Cincizecimii după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfinților întocmai cu Apostolii Metodie și Chiril după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de ziua pomenirii Sfântului Ierarh Nicolae Făcătorul de minuni după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Ugreșa

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în ajunul zilei de pomenire a Sfântului Ierarh Nicolae la biserica „Sfântul Ierarh Nicolae al Mirei Lichiei” din Pokrovskoe, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Pariarhul Chiril în Duminica a 7-a după Paști rostită după Dumnezieasca Liturghie săvârșită la metocul din Moscova al mănăstirii ruse pe Athos „Sfântul Pantelimon”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Înâlțării Domnului în catedrala „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Sfânta Treime” a fostului regiment „Izmailovsky” din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după sfințirea bisericii cu hramul „Toți Sfinții care pe pământul Sankt-Petersburgului au strălucit” la cimitirul comemorativ Levașovsky din Sankt-Petersburg