Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea aflării moaștelor cuviosului Serafim de Sarov și de ziua aniversării a o sută de ani de la intrarea Rusiei în Primul război mondial

Predica Preafericitului Patriarh Chiril de sărbătoarea aflării moaștelor cuviosului Serafim de Sarov și de ziua aniversării a o sută de ani de la intrarea Rusiei în Primul război mondial
Versiune pentru tipar
1 august 2014 23:05

La 1 august 2014, de sărbătoarea aflării moaștelor sfântului cuviosului Serafim de Sarov și de ziua aniversării a o sută de ani din ziua intrării Rusiei în Primul război mondial, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la biserica-monument în cinstea sfântului mare mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință pe colina Poklonnaya, or. Moscova. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre, cinstite părinte paroh, dragi părinți, frați și surori!

Astăzi noi sărbătorim pomenirea cuviosului Serafim de Sarov, un minunat sfânt al lui Dumnezeu, al cărui chip, în pofida neputinței lui fizice și chiar a handicapului său, este atât de atrăgător pentru toate generațiile ce au urmat după el nu doar în Rusia, dar și în multe alte țări ale lumii.

De obicei, un ideal este considerat o persoană puternică, frumoasă, de succes, ce are putere. Anume un astfel de erou este oferit de către cultura contemporană, dar de cele mai dese ori de pseudocultură, în calitate de etalon, de ideal. Câți sunt dintre acești frumoși, care pot să oprească prin violență orice contrazicere în adresa sa, care nu se opresc în fața la nici un fel de mustrări de conștiință, făcând pe plac trupului său, care, cu adevărat, dobândesc în această lume și bogăție, și putere. Câți sunt dintre aceștia! Dar parcă poți spune despre aceștia: sunt idealul meu! Se prea poate că există un cerc îngust de oameni, care admiră personalitățile istorice ce nu se deosebeau prin înălțimea vieții duhovnicești. Însă astfel de oameni sunt în marea minoritate, despre care nici nu se merită a vorbi, numărul lor este mai mic decât orice eroare statistică. Însă acest bătrân urât la înfățișare, încovoiat din spete, este venerat de milioane. Și nu doar cuviosul Serafim este venerat, dar toți acei care au intrat în ceata mucenicilor, a cuvioșilor părinți purtători de Dumnezeu și bărbați, proslăviți de Biserică.

De ziua pomenirii cuvioșilor se citește din Apostol Epistola către Galateni. Ea este bine cunoscută tuturor, doar noi de multe ori pomenim pe sfinții cuvioși și de aceea de multe ori am auzit acest fragment. Probabil, fiecare om îmbisericit îl cunoaște pe de rost. Eu deseori  propovăduiesc de zilele pomenirii cuvioșilor și întotdeauna citesc acest fragment. În predicile mele mă strădui să nu mă repet și acest fragment mic din epistola către Galateni oferă posibilitatea de fiecare dată într-o altă modalitate să percepem aceste cuvinte, prin urmare și să ne exprimăm anumite gânduri, legate de acest text. Mă conving din nou că  în fața noastră sunt cu adevărat cuvintele lui Dumnezeu, deoarece nimic asemănător nu poți face, chibzuind pe marginea unui text laic, fie și de o înaltă ținută artistică.

Eu vă amintesc cuvintele citirii din Apostol: Iar roada duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința (Gal. 5:22-23). În text cuvântul „duh” se scrie nu cu literă mare, ci cu mică. Prin urmare este vorba nu doar de faptul că toate acestea sunt darul Duhului lui Dumnezeu. Altminteri s-ar fi spus altfel. Dar al cărui duh sunt toate cele  enumerate de apostol? Este darul duhului nostru. Noi putem produce în lume și dragoste, și bucurie, și pace, și îndelungă-răbdare… Toate acestea noi le putem realiza și înfăptui în viață.

Aici, în acest fragment al epistolii către Galateni, se conține o condiție obligatorie, când omul le poate realiza pe toate acestea. Trupul nostru trebuie să-l răstignim împreună cu patimile și cu poftele (vezi: Gal. 5:24).

Este interesant că noțiunea de fericire omenească este tratată în pseudocultura contemporană ca fiind satisfacerea poftei trupului, a necesităților trupului omenesc și a instinctului uman. Plinătatea vieții în înțelegerea oamenilor, cufundați în această pseudocultură, semnifică satisfacerea lor maximală, dacă se poate – nelimitată. Cum numai simți că trupul nu se satisface cu ceea ce ai, caută alte surse de satisfacere. Te-ai căsătorit, peste câtva timp ai simțit: ceva nu e în regulă cu această femeie, care îți este soție – caută alte posibilități; iar apoi dacă te vei sătura din nou – caută în continuare… Și așa la nesfârșit.

Cumpără lucruri! Dacă ți-a plăcut vreun obiect, încât ești gata să dai orice fel de bani – dă-i. Dacă încetează să-ți încălzească inima – cumpără altul. Și așa la nesfârșit.

Această satisfacție a trupului nu va avea sfârșit. Este doar o singură ieșire – într-un anume moment, chiar dacă ai pășit în viață pe această cale criminală a păcatului, oprește-te și răstignește-ți trupul. Măcar odată, dar încearcă – răstignește-ți trupul! Și în fața ta se va deschide un alt orizont al vieții. Căci ce este dragoste, bucurie, pace? Cum să exprimăm printr-un singur cuvânt aceste trei stări minunate ale sufletului și ale lumii ambiante? Printr-un cuvânt – fericire. Fericirea este când există dragoste, fericire este când simți bucurie în inimă, indiferent de starea materială personală și de starea lumii înconjurătoare.

Dar pacea? Parcă poate omul să fie fericit când nu este pace? Eu știu câtă lume azi suferă de pe urma filmărilor în programele de televiziune, văzând nenorocirea oamenilor în Ucraina de Est. Ce fel de fericire? Unii consideră că este o blasfemie chiar și să te veselești în timpul când atâta sânge și lacrimi se varsă, inclusiv și de copii. Dacă nu este pace, nu poate exista fericire.

În această citire din Apostol sunt și alte cuvinte, tot atât de uimitoare: Împotriva unora ca acestea, adică a celor care au dobândit roadele duhului, despre care am vorbit adineauri, nu este lege (Gal. 5:23). Ce înseamnă aceasta? Aceasta semnifică că normele legii omenești nu acționează asupra lor, nu au putere asupra lor. Orice jurist va spune: permiteți-mi, cum se poate una ca acesta? Legii se supun toți. Însă asupra lor nu este lege. Dar de ce? Deoarece viața în corespundere cu darurile duhului întrece orice normă a legii omenești. Omul nu va încălca nici o lege, cunoscând-o sau nu, dacă își duce viața în conformitate cu legea duhului.

Din  nou să ne întoarcem la gândul că este vorba în acest fragment despre duhul omului. Este cu totul evident că nici a răstigni trupul cu patimile și poftele lui, nici să dobândești darurile duhului nu este posibil fără ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta o va spune oricine care a făcut măcar un pas mic pe calea dobândirii acestor virtuți. Nu este posibil, deoarece tentațiile și ispitele vor distruge totul, chiar și cele mai  minunate intenții. Această lume a fericirii, lume a plinătății vieții, în care a trăit cuviosul Serafim de Sarov (iar el cu adevărat a dobândit roadele Sfântului Duh) este lumea lui Dumnezeu cea deosebită, Împărăția  Cerurilor care este înăuntrul nostru (vezi: Lc. 17:21), care există deja în această viață pământească. Și nimic nu trebuie să aștepți, deoarece moartea nu va deschide nimic nou omului care trăiește cu aceste daruri, ea pur și simplu îl va introduce în acea împărăție, unde toți viețuiesc conform acestei legi.

Astăzi  pomenim un eveniment tragic. O sută de ani în urmă Germania a declarat război Rusiei. Pentru noi anume 1 august este începutul războiului mondial. Până la această dată omenirea nu a trecut prin nimic asemănător. Către acele vremuri destul de mult s-au dezvoltat știința și tehnica, au fost create arme și armament la o scară înaltă de nimicire, inclusiv arme de ucidere în masă, arma chimică. Toate acestea au fost folosite pe câmpurile Primului război mondial, care a curmat 22 de milioane de vieți omenești. Lumea s-a schimbat radical, războiul a provocat procese îngrozitoare în interiorul statelor europene, ceea ce a dus la războaie interstatale și civile, la urma urmei la crearea blocurilor militare și la o confruntare colosală a Orientului și Occidentului, dar nu numai… Acest război a dus la crearea statelor care au pășit pe calea respingerii principiului duhovnicesc în viața socială. Dacă e să considerăm că Uniunea Sovietică este întruchiparea unui atare principiu, aceasta va fi un adevăr, dar nu un adevăr complet, deoarece și în Occident a avut loc și are loc aceeași respingere a principiului duhovnicesc.

Parcă se poate în aceste condiții ca omul contemporan să dobândească pacea îngerească, Dumnezeiască a fericirii totale? Evenimentele menționate în această zi – pomenirea cuviosului Serafim și începutul Primului război mondial - parcă ar ciocni aceste două lumi: pe cea luminoasă care strălucește de frumusețe Dumnezeiască și cea neagră, diavolească. Deoarece războiul a arătat toată bezna iadului în categorii rele ale vieții omenești. Nu mai trebuie să îți imaginezi cum se întâmplă în infern, pe tăvalele de pe foc. Acest război au arătat tabloul infernului. Dar ce s-a întâmplat în scurt timp, când a început Cel de al Doilea război mondial, care a răpit cel puțin de două ori și jumătate mai multe vieți omenești!

Astăzi noi trăim în acele vremuri, când există zvonuri militare și pericolul unui mare război, a războiului mondial. Biserica se adresează întregii lumi, către toți conducătorii, pentru ca ei să înțeleagă: nici un scop nu se poate dobândi prin intermediul războiului. Unde sunt victoriile lui Alexandru Macedon? Unde sunt biruințele lui Napoleon? Unde sunt realizările altor cuceritori? Timpul toate le-a șters și le-a distrus. Însă câte vieți omenești au fost distruse!

Dar există oare cu adevărat victoriile Primului război mondial? Cine poate spune că prosperitatea noastră este rezultatul Primului război mondial? Nimeni nu poate spune. Iar al Doilea război mondial – cineva va putea spune că noi prosperăm, deoarece am câștigat cel de al Doilea război mondial?

Noi trebuie să ținem minte că omenirea sau va trăi cu roadele duhului, înfrânându-și trupul, sau nu va putea exista în genere. Nu există o cale gri, nu există o cale în buline sau în dungi, unde s-ar intersecta albul și negrul: lumina și întunericul sunt incompatibile. De aceea în calitate de ideal omenesc poate exista doar idealul luminii. Deși  el este înfăptuit și în dungi, și în buline, iar uneori în două treimi sau chiar în trei pătrimi este întunecat de păcatele omenești, dar dacă acest ideal se păstrează și lui i se supune viața și statală, și socială, și familială, și personală, atunci mai avem speranță de mântuire.

Dobândește duhul păcii și în jurul tău se vor mântui mii, spune cuviosul Serafim. Chiar și un singur om poate mântui mii! Dar câte mii și mii pot mântui oamenii, care s-au unit în jurul acestui ideal Dumnezeiesc al vieții!

Astăzi noi cu toții avem la ce chibzui. Biserica în aceste vremuri alarmante nu încetează să se roage pentru încetarea conflictului civil și a luptei fratricide în Ucraina. Pentru ca acest conflict niciodată și în nici un fel de împrejurări să nu se transforme într-un război mare și groaznic. Încă odată trebuie să subliniem că acela care se consideră mai puternic într-o luptă posibilă și leagă căpătarea câștigului de victoria posibilă, se va amăgi neapărat și nu va dobândi nimic.

De aceea unica cale care azi există în fața noastră, în fața neamului omenesc - și mâine, și poimâine – să mergem pe calea vieții și să dobândim darurile duhului. Aceasta ne învață și citirea de azi din Apostol, și chipul minunat al sfântului cuviosului Serafim de Sarov, marele făcător de minuni și ocrotitor, rugător și mijlocitor pentru noi toți.

Pentru rugăciunile lui să păstreze Domnul statul Rusia, întreaga Rusie istorică și întreg neamul omenesc de la război și de înrobirea noastră de patimi și pofte, care distrug însăși fundamentul și sprijinul vieții omenești. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou