Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ținută după încheierea Liturghiei la schitul în cinstea Sfintei Cruci de pe Golgota a mănăstirii de la Solovki

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ținută după încheierea Liturghiei la schitul în cinstea Sfintei Cruci de pe Golgota a mănăstirii de la Solovki
Versiune pentru tipar
17 august 2014 23:58

La 17 august 2014, în duminica a 10-a după Cincizecime, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la schitul în cinstea Sfintei Cruci de pe Golgota pe ins. Anzer a mănăstirii de la Solovki. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenți cu o predică.

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cinstite părinte Porfirii, locțiitorul și egumenul acestei sfinte mănăstiri! Cinstite părinte Evloghii, șeful schitului! Maici egumene, părinți, frați și surori!

Astăzi e cu adevărat un eveniment important în viața mănăstirii de la Solovki, iar într-un anume sens și în viața Bisericii noastre, deoarece, după mila lui Dumnezeu, Domnul ne-a învrednicit să săvârșim Dumnezeiasca liturghie – în coslujire cu arhipăstorii, în prezența unei cete întregi de arhierei – pe acest loc sfânt, unde niciodată mai înainte un astfel de sobor al arhiereilor nu a oficiat Dumnezeiasca liturghie.

Locul este, cu adevărat, foarte îndepărtat, după cum a menționat șeful schitului părintele Evloghii. În special în vremurile vechi acest loc era parcă la capătul lumii, deoarece chiar de la insula Solovki până la Anzer era greu să ajungi, nemaivorbind de faptul că iarna - și până la înghețul mării, și când gheața se pornea – orice legătură era imposibilă. Dar și vara, din cauza apelor tumultoase ale Mării Albe, legătura cu această insulă era foarte dificilă. Chiar și în vremurile noastre, deoarece monahii nu se folosesc de cele mai contemporane și scumpe mijloace de transport, această legătură nu este simplă.

Se prea poate, din această cauză oamenii vin încoace, dorind să-și petreacă viața în singurătate, în post și rugăciuni? Pentru omul contemporan care locuiește în iureșul orașelor mari, în grijile de fiecare zi, această alegere poate părea foarte stranie. Dar de ce nu se poate să postești și să te rogi în alt loc? De ce nu se poate face aceasta în propriul apartament? Unele persoane, chiar și ortodoxe, chibzuind astfel, în genere nu mai vin la biserică, chiar și de sărbători: cică, eu mă rog acasă, iar până la biserică este greu de ajuns sau sănătatea nu îmi permite întotdeauna să o fac. De aceea nevoința celor care și ieri, și în vechime, și azi își poartă aici slujirea, este o anumită mărturie în faptul că o valoare deosebită în viața duhovnicească a omului sunt postul, rugăciunea și singurătatea.

Se prea poate, aceasta din nou este foarte greu de înțeles omului ce trăiește în familie, înconjurat de prieteni, colegi, cuprins în fiecare zi de numeroase griji. Însă singurătatea, postul și rugăciunea sunt un mijloc îndeosebi de puternic de purificare a sufletului, prin urmare, și a minții, voinței și sentimentelor omului. Și chiar dacă noi trăim acolo, în lume, și nu în schit, la capătul lumii, noi trebuie să găsim timp pentru însingurare, ca să ne concentrăm gândurile, să ne gândim la viața noastră, ca să ne gândim la viața țării noastre, a poporului nostru, a întregului neam omenesc, să corelăm ceea ce vedem, ceea ce săvârșim, la ce suntem martori, cu acel adevăr Dumnezeiesc care ni se descoperă în Cuvântul lui Dumnezeu și în rugăciune.

Citirea Evanghelică de azi (Mt. 17:14-23), bine cunoscut oamenilor îmbisericiți – este un mic fragment din capitolul 17 din Evanghelia după Matei, în care se spune despre vindecarea lunaticului, ținut de duhurile rele – ne ajută să înțelegem ce semnifică postul și rugăciunea. Când Domnul îl vindecă pe nefericit, apostolii s-au apropiat de El și L-au întrebat: de ce nu am putut noi să facem aceasta? Domnul a spus: „Neamul acesta (adică puterea întunericului) nu iese decât cu rugăciune și post”.

Demonizarea este cu adevărat dominarea unei alte puteri rele nefizice, duhovnicești asupra omului. Demonizarea nu întotdeauna se manifestă printr-o maladie  trupească. În acest caz, de care ne semnalează apostolul Matei, această posedare se manifestă într-o boală fizică. Dar de foarte multe ori aceasta nu are loc: omul este absolut sănătos în mod trupește, mintal, psihic, dar se află sub influența puterii întunecate.

În mediu bisericesc se obișnuiește a crede că ispitele de la diavol sunt legate de păcate trupești: nu a putut rezista omul, a căzut, a păcătuit; deseori, analizându-și comportamentul, omul spune: diavolul m-a tentat. La fel se întâmplă, când noi pronunțăm fără luare aminte anumite cuvinte, pe cineva obijduim. Noi considerăm că este o urmare a ispitelor demonicești și, probabil, într-un anume sens așa și este, deoarece nu întotdeauna omul este inițiatorul păcatului, pe care îl săvârșește. Păcatul parcă este insuflat din afară și dacă aceste gânduri nu sunt curmate, dacă anumite intenții, după cum spun sfinții părinți, nu sunt oprite de eforturile voinței, aceasta poate duce la păcate generate, fără doar și poate, de ispitele ce vin din exterior.

Dar va fi o eroare să considerăm că ispita este o provocare doar a păcatelor trupești. Ispita diavolului este o oarecare influență care se exercită asupra întregului om – nu doar asupra sistemului său nervos, nu doar asupra instinctelor sale, dar și asupra rațiunii sale, asupra conștiinței lui. Uneori oamenii însușesc idei îngrozitoare, le exprimă în formă de teorii filozofice, răspândesc aceste teorii în întreaga lume, folosind mijloacele de informare în masă. Iar la baza tuturor – este ispita diavolească, întunecarea minții, trufia omenească care este consecința trufiei diavolești. Și câte suferințe a adus și aduce lumii această mândrie, această demență, această ispită diavolească, această înrobire a minții omenești!

Și azi, ca și ieri, și alaltăieri, și în vechime apăreau idei, gânduri, convingeri, opinii filozofice, care sunt generate de această ispită diavolească. Iar rezultatul întrupării acestor idei – este sânge, suferință, moarte, când diavolul triumfă în mod nevăzut, amăgind pe cei puternici ai lumii acesteia, cărora li se părea că ei înșiși au generat acele idei, acea politică care se întoarce prin suferințe omenești și prin moarte. Aici, în acest schit în cinstea Sfintei Cruci de pe Golgota pe insula Anzer, unde a fost un loc deosebit de aspru și groaznic de detenție a oamenilor în anii 20 și 30, înțelegi cu o putere deosebită ce înseamnă ispita de la diavol, ce înseamnă nebunia creată de puterea diavolească, ce înseamnă demonizare ce iese în afara limitelor demonizării personalității și capătă dimensiuni enorme, deseori aproape globale. Noi știm că atunci când diavolul va pune stăpânire pe lume, când majoritatea oamenilor vor fi afectați de nebunia diavolească, atunci va surveni sfârșitul veacului.

Dar cum se poate de biruit această demonizare? Cum se poate învățătura diavolească sau gândurile ce provin de la puterea diavolească să le deosebim de mintea și capacitățile omenești și de ceea ce este inspirat de puterea Dumnezeiască? Se poate de tras un hotar și de deosebit duhurile, dacă trăim cu Dumnezeu, dacă ne alimentăm cu înțelepciunea lui Dumnezeu. Iată de ce vorbește Domnul că nu este cu putință a birui demonizarea, decât cu rugăciune și post (Mt. 17:21), deoarece în timpul postului noi concentrăm firea noastră, noi aruncăm o provocare instinctelor, noi conducem sentimentele noastre, noi biruim trupul și nu îi permitem diavolului să folosească acest instrument fin și sensibil, distrugând sufletul nostru. Dar noi, de asemenea, curățim spațiul în mintea noastră de orice fel de idei aduse din exterior – străine, păcătoase, pierzătoare, deoarece unind postul cu rugăciunea, noi Îl chemăm pe Domnul în viața noastră și El Singur participă prin harul Său în viața noastră, ajutând, inclusiv, să ne  izolăm de demonizare și să ne întărim în adevărul Său Dumnezeiesc.

Nu este simplu a săvârși toate acestea oamenilor în viața noastră de zi cu zi, după cum am spus, atât de dinamică, deseori extrem de dinamică și de aceea Biserica într-un mod deosebit are grijă și susține nevoința rugăciunii și a postului, nevoința luptei fizice cu ispitele, care este concentrată în sfintele noastre locașuri și, în special, în astfel de schituri cum este acela în care noi azi ne aflăm. De aceea, adresându-ne către Dumneavoastră, părinte Evloghii, către Dumneavoastră, părinte Gheorghii, șeful schitului „Sfânta Treime”, primul pe insula Anzer, unde a primit tunderea în monahism patriarhul Nicon, aș vrea să vă chem ca în momentele grele, în momentele de încercări, scârbiri să înțelegeți că nevoința voastră, nevoința celor care sunt alături de voi, este de o importanță vitală și pentru Biserică, și pentru întreg poporul nostru. Sunteți chemați să vă păziți prin post și rugăciune nu doar pe sine, nu doar mintea voastră, sentimentele voastre și voința voastră, dar și să vă rugați pentru noi toți, ca Domnul să ajute Patriei noastre, întregii Rusii istorice, care azi suferă din greu de pe urma războiului fratricid în Ucraina, să păstrați puritatea credinței, să vă  apărați de demonizare, să nu acceptați ispitele mincinoase, insistente, care azi sunt susținute și de puterea politică, și de puterea financiară, și de puterea mijloacelor de informare în masă. Niciodată încă omenirea nu a fost atât de slabă și vulnerabilă cum este azi, de aceea azi ca niciodată trebuie să fie puternică nevoința postului și a rugăciunii ca să vă rugați pentru toți, inclusiv pentru cei care nu înțeleg ce semnifică cuvântul Evanghelic de azi. Credem că Domnul pentru rugăciunile Bisericii va prelungi zilele istoriei omenești, nu va permite părintelui minciunii să cuprindă întregul neam omenesc pentru a-l înrobi, deoarece în acest neam omenesc nu se sting focarele postului și rugăciunii. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: ucraineană, rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită în timpul Dumnezeieștii Liturghii săvârșite de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov în catedrala Patriarhală „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din București

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica „Sfântul Cuvios Serghie de Radonej” pe câmpul Hodynski, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Întâilor Sfinți Ierarhi ai Moscovei după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Kremlin, or. Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala episcopală „Sfântul Arhanghel Mihail” din or. Ijevsk

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de sărbătoarea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala episcopală „Acoperământul Maicii Domnului” din or. Sarapul

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după încheierea slujbei dumnezeiești săvârșite în catedrala „Sfântul Binecredinciosul cneaz Alexandru Nevski” din Ijevsk

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Tașkent

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după slujba dumnezeiască de seară săvârșită în catedrala „Sfântul Ierarh Alexie al Moscovei” din Samarkand

Слово Святейшего Патриарха Кирилла после Литургии в Успенском кафедральном соборе Астраханского кремля