Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia oficiată la mănăstirea „Sfântul Nicolae” de pe Peșnoșka

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia oficiată la mănăstirea „Sfântul Nicolae” de pe Peșnoșka
Versiune pentru tipar
24 august 2014 21:42

La 24 august 2014 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Liturghia pe piața catedralei de la mănăstirea ”Sfântul Nicolae” de pe Peșnoșka. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenți cu o predică.

Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Iuvenalii! Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Dragi părinți, maici egumene, frați și surori!

Vă felicit pe voi pe toți cu ocazia unui eveniment minunat. Noi am săvârșit prima în istorie Dumnezeiasca liturghie oficiată de Patriarh, la mănăstirea renăscută ”Sfântul Nicolae” de pe Peșnoșka, care ni s-a arătat în aspectul său de forme splendide arhitecturale, în culori minunate. Frunzărind albumul editat în mod special cu această ocazie, comparam ceea ce era în perioada de până la revoluție, până la închiderea mănăstirii (fără a mai spune despre acea distrugere care a avut loc în anii de după revoluție), cu ceea ce vedem acum. Nu se poate de comparat, deoarece splendoarea aceasta ce a fost de la bun început a început să strălucească acum în alte culori, doar în acele vremuri depărtate nu existau tehnologiile moderne de azi. Actualmente acest monument arhitectural este restaurat cu o dragoste imensă, cu o atenție enormă, exact cum a fost de la bun început. Chiar și catedrala „Sfântul Nicolae” de pe Peșnoșka, destul de celebră în istoria arhitecturii, un monument remarcabil de arhitectură din secolul XV-lea - începutul secolului al XVI-lea, s-a arătat în chipul său primordial, deoarece încă în vremurile de până la revoluție diverse tipuri de acareturi și împodobiri nu foarte la locul lor acopereau de văzul oamenilor frumusețea inițială a acestei biserici.

Totul ce se săvârșește actualmente pe pământul nostru – restaurarea bisericilor și a mănăstirilor, construcția noilor biserici – se face nu doar pentru faptul ca oamenii să se poată bucura de frumusețea construcțiilor, să cunoască cultura și viața duhovnicească a strămoșilor lor, să conștientizeze legătura dintre epoci, să se perceapă părtași la tradiția măreață cultural-duhovnicească a poporului nostru, însă în primul rând pentru faptul ca oamenii să descopere calea spre mântuire. Mântuirea este viața cea veșnică și nu doar după moarte.

Mântuirea este viața corectă, rațională, fericită pe pământ, când omul se ridică asupra patimilor, asupra necesităților netrebuincioase. Câte forțe noi cheltuim, ca să obținem ceva ce nu are nimic cu fericirea, cu bunăstarea noastră! Deseori noi sacrificăm acestor dorințe sănătatea noastră fizică și morală, starea minții noastre, a voinței și a sentimentelor. Ce să mai vorbim despre Împărăția Cerului? Putem oare să intrăm în ea cu păcatele nepocăite, cu răutatea față de apropiați și depărtați, cu mânia și iritarea, cu necurățenia trupului?

Probabil că cineva va întreba: dar cum putem să ne mântuim? Citirea Evanghelică de azi (Mt. 18:23-35) ne oferă fiecăruia dintre noi cheia către mântuire. Și celui care este atras de iureșul vieții de zi cu zi, și celui care și-a întunecat conștiința, voința, și-a scârnăvit sentimentele – cheia către mântuire se află în mâinile fiecăruia.

S-a asemănat Împărăției Cerului un împărat care a iertat robului său o datorie enormă – zece mii de talanți, am auzit noi azi în Evanghelia după Matei. Este o avere enormă – probabil, cu această sumă s-ar fi putut două mănăstiri de pe Peșnoșka să restaurăm. Și iată că a venit sluga la împărat și a prins a-l ruga: iartă-mă. A căzut la picioarele împăratului implorând - și împăratul l-a iertat. Și, după cum ați auzit azi, a ieșit omul pe stradă, a întâlnit un prieten care îi datora o sută de dinari – o sumă mică – l-a apucat și a început să-l sugrume, spunându-i: întoarce. Acela a căzut în genunchi rugându-l: rabdă, acum nu am posibilitate. Și atunci el l-a dat pe tovarășul său la închisoare pentru datorie, ca să fie chinuit acolo, până la întoarcerea datoriei. Când împăratul a aflat despre aceasta, a chemat la sine pe sluga căreia i-a iertat o avere imensă și a dat-o în mâinile chinuitorilor. Probabil, această slugă netrebnică niciodată nu a putut să returneze datoria, astfel chinuitorii l-au  adus până la moarte.

Această pildă  uimitoare ne vorbește despre faptul că iertarea are o importanță oarecare mistică, care întrece rațiunea omenească. Iertarea este o taină anumită în relațiile dintre oameni. Realizarea acestei taine se referă în mod direct la Împărăția lui Dumnezeu: „Asemănatu-s-a împărăția cerurilor omului împărat…” (vezi: Mt. 18:23). Sfântul Grigorie Teologul a spus minunate cuvinte la această temă: „Iartă și vei fi iertat”. Eu aș propune ca această frază scurtă: „Iartă și vei fi iertat” să fie scrisă cu litere mari la fiecare în cameră, ca să fie în fața ochilor în permanență. Iar sfântul Efrem Sirul spune: „Dacă nu ierți, lasă postul și rugăciunea”. Lasă – ele nu îți sunt de folos. Cum așa? Acel post și acea rugăciune, cu ajutorul cărora sunt alungați demonii (vezi: Mt. 17:21) – iar Efrem Sirul spune: lasă postul și rugăciunea, ele vor fi săvârșite în van, nimic nu vei reuși. Măcar să-ți spargi fruntea, măcar să te rogi zile și nopți în șir. Împărăția Cerurilor va fi închisă pentru tine.

Iar sfântul Ioan Gură de Aur, dezvoltând această temă, spune: dacă cineva îți este dator cu multe sau te-a obijduit prea mult, grăbește-te să îl ierți, deoarece, cât mai multe îi vei ierta, cu atât mai multe ți se vor ierta ție. Înseamnă că iertarea este un oarecare mecanism de purificare a noastră de păcate: cu cât mai mult iertăm, cu atât mai mult ni se artă. Și tot iureșul nostru, toată uitarea de sine din timpul zilei, toate păcatele noastre mici și mari – toate acestea se spală și se șterg din cartea vieții și nu vor apărea la judecată, dacă noi iertăm. Dar dacă mai adăugăm postul și rugăciunea!

Dar ce semnifică iertarea din punctul de vedere sociologic? Doar majoritatea problemelor existente în societate provin din răutate, invidie, neiertare, de la dorința de a-l răpune pe vrăjmaș până la urmă. Dar cu adevărat vrăjmașul este atât de rău? Putem oare să judecăm despre ceea ce este în interiorul  omului? Dar dacă noi iertăm, noi scoatem întreaga problematică a conflictului.

Cineva va spune: însă pe acest fundal se vor săvârși crime și oamenii răi vor triumfa. Însă nimeni nu cheamă a permite oamenilor cu înclinări criminale să facă rău din contul faptului că suntem gata să-i iertăm. Dacă statul va ierta pe toți criminalii, viața se va transforma în infern. Vorba este despre altceva. Când sfinții părinți vorbesc despre iertare, ei vorbesc despre starea sufletului. Noi nu trebuie să ținem în inimă răutatea față de cineva. Chiar dacă cineva intră în luptă cu noi, noi trebuie să ne rugăm pentru el și să îl iertăm, mărturisind în fața lui Dumnezeu: Doamne, eu nu sunt de vină în fața lui și eu îl iert. Îl dau în mâinile Tale - iată cuvintele unui creștin. Nu noi suntem aceia care facem judecata în relațiile dintre oameni – noi trebuie să-l conferim judecății lui Dumnezeu pe acela care ne obijduiește pe nedrept, iar singuri să rămânem liberi de răutate, invidie, mânie, dorința de a ne răzbuna.  Iată atunci ni se iartă păcatele – cu cât este omul mai strașnic pe care l-am iertat, acela ce ne-a obijduit tare, cu atât mai multe păcate ni se vor ierta. În aceasta constă logica măreață a vieții Dumnezeiești.

Haideți să viețuim conform acestei legi. Nu este foarte simplu, deoarece multe scârbiri primim noi de la oameni. Dar să țineți minte: de fiecare dată când ați iertat pe vreun om, de fiecare dată când v-ați rugat pentru cel ce v-a obijduit, voi ați îndeplinit ceea ce Domnul ne poruncește. Iar El este gata să ne ierte cele zece mii de talanți, este gata să ne ierte toată murdăria vieții noastre, cu atât mai mult că această murdărie este deja răscumpărată cu sângele Său – dacă vom ierta cei o sută de dinari apropiaților noștri. Fie ca Domnul să ne ajute fiecăruia dintre noi să înțelegem această măreață pagină a revelației lui Dumnezeu, care e în stare să îl facă pe om fericit pe pământ și să deschidă în fața lui porțile Împărăției Cerești.
 <…>

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou