Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia oficiată la catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” în or. Tambov

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia oficiată la catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” în or. Tambov
Versiune pentru tipar
31 august 2014 23:49

La 31 august 2014, în duminica a 12-a după Cincizecime, sărbătoarea icoanei Maicii Domnului „Vsețarița”, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din Tambov. După încheierea Liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către cei prezenți cu o predică.

Înaltpreasfinție voastră, stăpâne mitropolit Feodosii! Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Stimate Oleg Ivanovici, guvernatorul regiunii Tambov! Dragi părinți, maici egumene, frați și surori!

Vă felicit pe toți cu ocazia zilei de azi. Noi sărbătorim aniversarea a o sută de ani de la canonizarea în ceata sfinților a sfântului ierarh Pitirim de Tambov – omul care a intrat în istoria  pământului Tambov și a întregii Rusii în calitate de un mare misionar, de om ce a putut să schimbe în mod radical viața internă a acelor oameni, la care Însuși Domnul l-a trimis.

Pe pământul Tambovului, după cum s-a spus, pământ de hotar, unde deseori se ascundeau oameni periculoși, care deseori săvârșeau tâlhării la drumul mare, unde erau puțini oameni care își duceau viața conform legii lui Hristos, sfântul ierarh Pitirim a început slujirea sa de prim sfințit ierarh.

El a fost de origine din orașul Veazma, foarte apropiat mie, deoarece pe parcursul a 25 de ani am fost arhiereu de Smolensk și Kaliningrad, iar de la bun început – de Smolensk și Veazma. Și Veazma, și mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul”, unde sfântul ierarh Pitirim și-a început calea monahală, întotdeauna mi-au fost apropiate inimii mele, deoarece viața mea este legată de această mănăstire, împodobită, inclusiv, de un monument unicat de arhitectură – biserica cu trei cupole în cinstea icoanei Maicii Domnului „Odighitria”.

Se prea poate că nu întâmplător sfântul ierarh Pitirim a început să lucreze atât de intensiv și de energic aici, la aceste periferii ale Rusiei, schimbând sufletele omenești, deoarece nu departe de Veazma a fost o altă mănăstire care, din fericire, există și acum – fondată de cuviosul Gherasim de Boldinsk. Iar singur Gherasim și-a făcut sălașul pe drumul Smolensk, care unește estul cu vestul, pe acel drum, pe care mergeau nu atât oameni de treabă, cât tâlhari și războinici… Dar a ieșit astfel că el a schimbat duhovnicește acest pământ și a ars tâlhăria și furtul. Ele pur și simplu au dispărut, deoarece poporul a devenit altul.

Bineînțeles, sfântul ierarh cunoștea bine acest exemplu. Și când a venit încoace, în acea parte a Rusiei, care amintea atât de mult de drumul Smolensk, el a început marea lui slujire de misionarism, care era legată și de construcția noilor biserici, dar cel mai important - de luminarea oamenilor, de transformarea acestui pământ.

Astăzi noi sărbătorim aniversarea de o sută de ani de la canonizarea în ceata sfinților a sfântului Pitirim, în această catedrală frumoasă, pe care a fondat-o și a început să o construiască. Noi suntem martorii renașterii Ortodoxiei pe acest pământ și putem spune cu convingere: totul ce este bun și folositor, ce se săvârșește aici atât în domeniul bisericesc, cât și în domeniul laic, de stat, toate acestea se săvârșesc, fără îndoială, pentru rugăciunile sfântului ierarh Pitirim, care nu își leapădă păstoriții, care este împreună cu ei azi în această splendidă catedrală, precum a fost și ieri, când am sfințit biserica la mănăstirea „Înălțarea Domnului” și când am oficiat sfințirea clopotniței de la mănăstirea în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Kazani. Renaște regiunea Tambov și duhovnicește, și material, deoarece foarte multe au fost făcute de sfântul ierarh Pitirim și de alți luminători, ca germenii Ortodoxiei să intre în adâncimea pământului Tambovului și să aducă rod.

Se prea poate, anume de aceea atât de groaznic s-a prăbușit vrăjmașul asupra Biserici în anii de după revoluție. Nici o regiune a Rusiei nu a fost distrusă atât de mult din punctul de vedere bisericesc în anii 1920, într-un timp atât de scurt, precum a fost distrusă regiunea Tambov. Practic toate bisericile au fost închise și nimicite și, cum am auzit adineauri, mai bine de o mie de slujitori ai bisericii au fost împușcați. A fost un torent strașnic de lepădare de Dumnezeu, de răutate, de uitare a trecutului, de rupere a consecutivității și a oricărei tradiții. Era o tendință dementă a oamenilor către construirea Împărăției lui Dumnezeu fără Dumnezeu și în cer, și pe pământ.

Acele fapte îngrozitoare au fost o provocare reală adusă lui Dumnezeu Însuși, Bisericii, Domnului Iisus Hristos. Și ce putere a fost îndreptată pentru a strivi și a distruge totul ce a fost bun aici. Iar când poporul nu a rezistat și s-a revoltat, noi știm în ce baie de sânge au fost înecați mii și mii de locuitori, aprofundând sărăcia și nenorocirea comună a Tambovului și a regiunii Tambov.

Apare întrebarea: cum de au putut oamenii să ajungă la o asemenea demență, până la o așa întunecare a minții? Parcă acei care distrugeau bisericile nu au auzit nimic despre sfântul ierarh Pitirim? Parcă mulți dintre ei, după cum s-a spus adineauri, nu au fost participanți la proslăvirea sfântului lui Dumnezeu? Cu siguranță își scoteau căciulile și își făceau cruce. Iar apoi, amețiți de lozincile lipsite de viață, dar foarte ademenitoare, pierzându-și capul și conștiința, s-au apucat să distrugă totul în jurul său, nimicind nu doar Biserica, dar și viața poporului. Noi trăim într-o altă epocă, au trecut o sută de ani de la canonizarea sfântului ierrah și de la începutul scârbirilor noastre, dar până acum nu sunt lichidate urmările acelei tragedii din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Cum de s-a putut întâmpla aceasta? Citirea de azi din Apostol (1 Cor. 15:1-11) ne ajută să înțelegem multe. Apostolul Pavel, adresându-se către corinteni, spune că între voi sunt dintre aceia care nu cred că va fi învierea morților. Dar dacă nu va fi învierea morților, înseamnă că Hristos nu a Înviat, deoarece Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Fiul omului. El a dobândit firea omenească, trup omenesc și dacă El în acest trup omenesc a înviat, aceasta semnifică că însăși firea omenească, sub acțiunea puterii lui Dumnezeu este în stare să învie. Dar dacă nu crezi în această capacitate a omului de a învia sub acțiunea puterii Dumnezeiești, atunci nu este cu putință să crezi și în Înviere. Dacă Hristos nu a înviat, continuă apostolul, atunci propovăduirea și credința voastră sunt în zadar – nu este nimic de propovăduit și nu este în ce de crezut. Fiindcă dacă nu ar fi fost Învierea lui Hristos, atunci învățătura adusă de Iisus din Nazaret ar fi fost una din multele filozofii omenești, iar aceste învățături nu sunt viabile mult timp. Două-trei-patru-cinci generații și apoi toate devin domeniul de cercetare al istoricilor, al specialiștilor în istoria gândirii filozofice, iar poporul nimic nu mai știe de ele. Dea Dumnezeu ca numele filozofilor mari să fie ținute minte, iar unele sunt și uitate, în special de elevii zilelor noastre. Dar ce să mai vorbim despre acele idei conceptuale, care au cuprins mii și mii de minți și inimi omenești? Ele nu mai există. Iar credința în Domnul Iisus Hristos, Răstignit și Înviat, există și azi, precum și o sută de ani în urmă, precum și două mii de ani în urmă.

Acesta este cel mai tare argument privind Învierea Mântuitorului, deoarece dacă nu ar fi existat Învierea, atunci propovăduirea Lui ar fi fost vremelnică, grabnic trecătoare, incapabilă de a fecunda mințile și inimile omenești pe parcursul a mii de ani…

Dar dacă e să vorbim despre istoria noastră, în acești o sută de ani, care au trecut de la proslăvirea sfântului ierarh Pitirim, câte s-au întâmplat, câte forțe ale infernului au fost aruncate asupra distrugerii fizice a Bisericii și a dezrădăcinării oricărui gând și a oricărui cuvânt despre Hristos! Și nimic nu le-a reușit. Și iarăși, aidoma firului de iarbă care trece prin asfalt, așa și cuvântul lui Hristos, prin plita de beton a prigonirilor îngrozitoare ale secolului al XX-lea, a răzbătut la lumină, soare și viață, simbolizând viața, soarele și lumina învățăturii lui Dumnezeu.

Oamenii contemporani ruși nu pot să nu creadă în Dumnezeu după tot ce s-a întâmplat în țara noastră. Dar dacă nu cred, în acest caz ceva foarte periculos și dureros se întâmplă în inimile și mințile acestor oameni. Însăși istoria strigă, bate în clopote și mărturisește despre puterea lui Dumnezeu.

Cuvintele de azi ale apostolului Pavel ne dau un răspuns clar la faptul de ce noi rămânem succesorii sfinților apostoli, ai sfinților lui Dumnezeu, de ce rămânem ucenicii sfântului ierarh Pitirim. Deoarece învățătura lui Hristos este nemuritoare! Ea aparține lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este nemuritor.

Îmi exprim sentimentul de satisfacție profundă referitor la ceea ce am văzut pe pământul Tambovului. Sunt biserici înviate din neființă, împodobite cu cruci, care strălucesc viu chiar pe fundalul cerului de noapte, sunt clopotnițe și mănăstiri. Este dorința și tendința copiilor și a părinților lor de a studia Bazele culturii ortodoxe, care ajută oamenilor contemporani să înțeleagă foarte multe din ceea ce a venit la noi și de la Domnul Mântuitorul nostru, și de la sfinți, și de la sfântul ierarh Pitirim.

Aș vrea să vă mulțumesc cordial, Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Feodosii, pentru trudele Dumneavoastră multe. Dumneavoastră sunteți feciorul acestui pământ, iubiți  acest pământ. Viața voastră este viața concetățenilor Dumneavoastră, a fraților și surorilor Dumneavoastră. Aș vrea să vă doresc și în continuare, fără a vă precupeți viața, să trudiți întru binele Bisericii Ortodoxe pe pământul Tambovului și întru binele vieții concetățenilor Dumneavoastră, locuitori ai Tambovului, care sunt de asemenea apropiați inimii Dumneavoastră.

Aș vrea să vă exprim mulțămire cordială lui Oleg Ivanovici, guvernatorul, pentru acele cuvinte minunate pe care le-ați spus azi, pentru acele fapte bune pe care le săvârșiți pentru poporul Dumneavoastră, fără a uita de acele lecții crude, dar pline de învățătură, pe care le păstrează în memorie oamenii generației noastre.

Fie ca Domnul să binecuvânteze pământul Tambovului, fie ca Domnul să vă ajute, Înaltpreasfinția Voastră, în trudele pe care le depuneți. Să vă binecuvânteze Domnul și pe Dumneavoastră, Oleg Ivanovici, echipa Dumneavoastră, pe cei care poartă responsabilitatea pentru viața cetățenilor, precum și vă ajută în faptele Dumneavoastră bune.

Aș vrea să vă doresc, de asemenea, ajutorul lui Dumnezeu vouă tuturor, dragii mei, iar cel mai important – să vă chem să păstrați ferm credința în inimă, să nu permiteți vrăjmașului neamului omenesc să smulgă din inima poporului nostru această mărturie despre veșnicie, care umple cu un sens adevărat fiecare zi a vieții noastre de pe pământ.

Chem și clerul să trudească cu hărnicie. Astăzi a survenit timpul, când este puțin doar a sluji în biserică. Trebuie de mers de propovăduit la oameni, cu timp și fără de timp, după cum spune apostolul Pavel (2 Tim. 4:2) să vă ocupați cu copiii, cu tineretul, să propovăduiți acele cunoștințe necesare privitor la credință, fără de care nu poate trăi omul contemporan, dar cel mai important – să înțelegeți scârbirile și bucuriile oamenilor, ca ele să devină scârbirile și bucuriile voastre. Să nu fiți indiferenți la nimic – nici față de cel tânăr, nici față de cel de vârstă medie, nici față de cel în etate, nici față de cel foarte bătrân, deoarece în fața voastră sunt suflete nemuritoare, dar nu înfățișări ce se schimbă.

În semn de amintire despre aflarea în această sfântă biserică aș vrea să vă aduc în dar icoana care este copia icoanei athonite a Maicii Domnului „Vsețarița”. Astăzi este sărbătoarea acestei icoane. Icoana este bine cunoscută, ea se află la mănăstirea Vatopedu pe Athos și foarte mulți oameni, mii de persoane dobândesc acolo tămăduire de maladiile oncologice îngrozitoare. În Patria noastră există deja câteva copii ale acestei icoane, în fața cărora s-au rugat oamenii, lipsiți de orice speranță. Eu cunosc îndeaproape o persoană care s-a rugat în fața acestei icoane și a fost tămăduită, având gradul patru al maladiei de cancer, prin urmare nu avea nici o speranță. Și acel om trăiește, a uitat de boala sa, deoarece Împărăteasa Cerului și-a întins mâna Sa de la icoana „Vsețarița” asupra lui.

Am vrut să aduc această icoană în Tambov, ca ea să împodobească catedrala și ca locuitorii Tambovului, în special acei, ai căror rude au suferit de pe urma acestei boli grele sau acei de care s-a atins această maladie, să se adreseze cu o profundă credință către Împărăteasa Cerului în fața acestei icoane. Noi știm că Ea aude rugăciunile noastre.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou