Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia oficiată la catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” în or. Habarovsk

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia oficiată la catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” în or. Habarovsk
Versiune pentru tipar
14 septembrie 2014 16:01

La 14 septembrie 2014, în duminica a 14-a după Cincizecime, ziua sărbătoririi noului an bisericesc (începutul indictului), Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat Dumnezeiasca liturghie la catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” în or. Habarovsk. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul s-a adresat către credincioși cu o predică.

Înaltpreasfinția Voastră, stăpâne mitropolit Ignatii! Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Stimate Veaceslav Ivanovici, guvernatorul ținutului Habarovsk! Stimate Alexandr Sergheevici, ministrul guvernului federal al Federației Ruse! Dragi stăpâni, părinți, maici egumene, frați, surori!

Vă felicit cordial pe toți cu ocazia zilei de duminică și cu ocazia unei mari sărbători, pe care azi cu toții împreună o săvârșim sub bolțile măreței catedrale a orașului Habarovsk.

Extremul Orient este un loc cu totul deosebit în Rusia. E cel mai mult îndepărtat de capitală, dar anume aici răsare soarele de asupra țării noastre. Anume în Extremul Orient începe ziua, care apoi se deplasează prin toate întinderile patriei noastre, până la hotarele ei occidentale. Este partea lumii, către care sunt orientate toate bisericile ortodoxe. Măcar pentru aceasta nimeni nu este în drept să numească Extremul Orient periferia statului, măcar pentru aceasta estul Patriei nu poate și nu trebuie să fie periferie.

Din păcate, acest lucru nu întotdeauna era înțeles de cei ce sunt la putere. Noi știm prin ce greutăți a trecut pământul Extremului Orient. Dar dacă e să vorbim de viața bisericească, trebuie să menționăm că nici o altă regiune a Rusiei nu a fost supusă la astfel de distrugeri îngrozitoare, precum a fost Extremul Orient. Noi până acum nu ne putem veni în fire de pe urma acestui șoc strașnic, de pe urma acestei distrugeri. Și când auzi opinii critice despre alte aspecte ale vieții în Extremul Orient, fără să vrei îți pui întrebarea: nu sunt oare aceste neajunsuri rezultatul acestui păcat îngrozitor, al acelei devastări strașnice care s-au produs pe aceste pământuri în secolul al XX-lea?

Noi trăim în vremurile, când privirile Bisericii sunt  îndreptate către Extremul Orient. Știm că și privirea celor de la putere azi, de asemenea, este îndreptată către Extremul Orient și deciziile pe care le adoptă președintele țării noastre referitor la Extremul Orient, în special în ultimul timp, mărturisesc că acestei regiuni i se acordă o mare importanță. În acest sens atenția statului și atenția Bisericii coincid. De aceea și statul, și Biserica – toți care sunt implicați în această cauză mare – trebuie să facă totul pentru a schimba spre mai bine viața oamenilor care locuiesc în aceste spații, pentru a schimba spre mai bine în mod radical viața bisericească.

Țin minte acele vremuri îngrozitoare, când la est de Irkutsk, cu excepția or. Vladivostok, nu exista nici o biserică în funcțiune. Putem oare să ne imaginăm aceste mii și mii de kilometri pătrați, aceste teritorii colosale, acele întinderi nemărginite fără vreo biserică? Fiind în anii 70 rector al Academiei  și seminarului teologic din Leningradul de atunci, eu odată, fiind membrul comisiei de admitere, am discutat cu un tânăr care locuia în Komsomolsk-pe-Amur. L-am întrebat dacă frecventează deseori biserica, dacă merge în mod regulat la servicii divine și el a răspuns astfel, încât nu am putut înțelege dintr-o dată cuvintele sale: „De patru ori”. Eu am precizat: „De patru ori pe lună, pe an?” – „Nu, de patru ori pe parcursul vieții, deoarece biserica cea mai apropiată de noi se află la o distanță de două mii de kilometri”.

Iată realitatea care era aici în acele vremuri. Însă doar nu există vacuum, inclusiv și în viața duhovnicească și noi știm cât de energic grupurile pseudo-religioase au încercat să inunde aceste pământuri, să umple vacuum-ul apărut. Până în zilele noastre în unele regiuni ale Extremului Orient numărul bisericilor ortodoxe este mai mic de câteva ori în comparație cu numărul diferitelor comunități, create în anii 90. Noi nu ieșim împotriva la cineva anume, însă noi milităm pentru credința poporului nostru, pentru acea credință și acea tradiție, care a format statalitatea noastră, conștiința noastră națională, de care marea majoritate a poporului nostru își leagă viața sa duhovnicească. Extremul Orient nu poate fi codaș permanent în domeniul vieții duhovnicești, deoarece această rămânere în urmă se va reflecta în toate - și în sentimentul de patriotism, și în realizările economice, și în viața socială. Nu se poate de dezvoltat un aspect, fără a dezvolta și celelalte.

Iată de ce eu mă strădui să vizitez anual Extremul Orient și trebuie să spun că în ultimii ani aici s-au produs schimbări importante. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru eforturile întreprinse în construcția acestei catedrale din orașul Habarovsk, a altor biserici, pentru deschiderea seminarului, pentru apariția noilor eparhii în pământurile Extremului Orient, pentru tot ce se săvârșește în ultimii ani: se deschid noi biserici, devine mai intensiv lucrul cu copiii și tineretul. Cu bucurie am împărtășit azi nu o singură sută de copii și tineri, care au fost prezenți în această biserică – toate acestea mărturisesc că în acest oraș, în această eparhie se duce un lucru activ cu generația tânără.

Însă noi trebuie încă multe să le facem pentru ca Extremul Orient să se fortifice duhovnicește și material, să devină un adevărat forpost al Patriei noastre. Însă forpostul presupune putere și nu doar putere fizică, care de una singură nu a dus niciodată la victorie. Dacă nu este puterea duhului, atunci nici un fel de altă putere nu este în stare să aducă victorie. De aceea viața Extremului Orient trebuie să se întărească prin credință și să crească în baza acelor bogății care se află în adâncurile acestui pământ și care trebuie să fie descoperite pentru ca ele să slujească oamenilor.

Mai sunt câteva probleme importante care se află în fața Bisericii Extremului Orient, iar pentru ca să exprim mai clar aceste posibilități, aș vrea să amintesc despre citirea de azi din Evanghelie în timpul Liturghiei (Mt. 22:1-14). Este o pildă, o povestire, în care un gând foarte important este expus în formă de parabolă. Domnul Iisus Hristos deseori vorbea în pilde, deoarece pe El Îl ascultau și înțelepții, și oamenii simpli și aceste imagini splendide nu doar că erau însușite de cei antici, dar și în zilele noastre cu ușurință sunt memorizate.

Pilda minunată care a răsunat azi începe cu cuvintele: „Împărăția Cerurilor asemănatu-s-a omului împărat” și se povestește despre faptul cum un oarecare împărat a hotărât să facă  nuntă fiului său și a trimis slugile sale să cheme pe cei poftiți la nuntă. Însă nimeni nu a răspuns – toți cei invitați au avut o atitudine de dispreț față de cei pe care i-a trimis împăratul și nu au venit la petrecere. Atunci împăratul, trimițând oștile sale, a nimicit pe oamenii care i-au batjocorit sau ucis slugile trimise pentru invitație; apoi iarăși a chemat slugile și le-a spus: iar acum mergeți la răspântiile drumurilor și pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă. Și au mers slugile și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Dar printre acei prezenți erau și dintre aceia  care nu au avut respect necesar față de această invitație și nu au venit îmbrăcați în haină de nuntă, dar în haine murdare, de parcă nu au acceptat invitația împăratului, deși ședeau la masă. Atunci împăratul a poruncit să fie izgoniți acei care nu erau în haine potrivite; și se termină parabola prin cuvintele: „Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși”.

Când Domnul a rostit această pildă, fariseii care Îl ascultau s-au indignat, înțelegând că Iisus vorbește despre ei. Doar ei erau cei primii chemați, pe ei primii, poporul cel ales, i-a chemat Dumnezeu. Lor le-a oferit posibilitate să intre în Împărăția Lui, dar cât de puțini dintre ei au răspuns la chemarea lui Dumnezeu. Atunci Domnul și-a îndreptat privirile  către păgâni, către cei care nu au fost chemați de la bun început la această nuntă în Împărăția lui Dumnezeu și au început să vină păgânii și să umple sălile împărătești.

Bineînțeles, această parabolă a fost adresată iudeilor care nu au acceptat propovăduirea lui Hristos Mântuitorul. Dar de ce atât de actual sună această parabolă în zilele noastre? De ce în genere fiecare cuvânt din Evanghelie sună actual, indiferent de motivul pentru care este rostit? Noi recepționăm aceste cuvinte de parcă ne sunt adresate nouă, doar și în istoria noastră au existat cei chemați – poporul nostru, care a primit creștinarea, care a construit mii de biserici, care se considera înrădăcinat în credința ortodoxă. Dar ce avem în rezultat?  Avem următoarele: poporul nu și-a păstrat credința, nu și-a păstrat statul și noi știm, carnagiul secolului al XX-lea a tocat și pe credincioșii simpli, și pe preoți, și pe episcopi. Mulți credeau că a venit sfârșitul, că nu mai există dintre cei chemați, pur și simplu  fizic nu mai există – a venit omul nou care nu are credință în inimă, care prin studiile și cultura sa nu este legat nici într-un fel de Ortodoxie; au venit oamenii care priveau calm la bisericile, transformate în depozite sau cinematografe. Pe nimeni nu îl rodea conștiința și astfel a continuat decenii la rând.

Dar ce s-a întâmplat mai târziu? Apoi Domnul s-a adresat către acei nechemați prin diferite căi – prin vocea mamei sau a bunicii, prin glasul încet al preotului, printr-o carte citită, prin  meditațiile la propria viață, la viața Patriei. Și casa nunții a început să se umple cu acești nechemați, dar chemați de Însuși Domnul. Astăzi Biserica noastră constă în proporție de  90 % din acești chemați. Chemați de puterea Duhului Sfânt, Care suflă acolo unde vrea, Care din pietre poate face copii ai lui Avraam; și a înflorit biserica păgână fără de rod.

Aici, în Extremul Orient, toate aceste cuvinte au o semnificație aparte. Aici sunt foarte mulți dintre acei care pot și trebuie să fie chemați, dar încă nu au simțit în inima lor această chemare. Adresându-mă către voi toți, dragii mei, de pe acest loc al catedralei din Habarovsk, vreau să spun că Domnul așteaptă răspunsul vostru la chemarea Sa, pentru a umplea casa nunții lui Dumnezeu, pentru ca să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. Noi nu putem uita nici de popoarele care nu au fost legate de creștinism în istoria lor. Ei, de asemenea, sunt „nechemați”, de parcă nimeni în mod special nu i-a chemat la nuntă, dar și către ei se adresează azi cuvântul lui Dumnezeu, și ei sunt în stare să umple aceste case ale Împărăției lui Dumnezeu, fiind chemați de puterea harului lui Dumnezeu.

Cu cât mai hotărât vom răspunde la această chemare, cu atât mai puternici vom fi duhovnicește, intelectual, material. Nu poate exista renașterea Extremului Orient fără renașterea credinței ortodoxe și haideți să trudim cu toții împreună - și acei care sunt chemați să slujească și să propovăduiască în Biserică, și acei care ocupă funcții de stat, acei care ocupă anumite poziții în viața socială, dar și pur și simplu întregul nostru popor -  pentru ca harul lui Dumnezeu să pogoare asupra Extremului Orient și să renască această regiune măreață, plină de bogății pământești.

Încă odată, dragii mei, vă felicit cu ocazia sărbătorii. Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi cu toți.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 21-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 20-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Icoanei Maicii Domnului de Kazan după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 19-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctitățiii Sale Patriarhul Chiril rostită în Duminica a 18-a după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej

Predica Patriarhului rostită de sărăbătoarea Înălțării Crucii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala episcopală „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica a 11 după Cincizecime după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”