Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ținută la biserica în cinstea sfântului apostol Ioan Teologul a seminarului de teologie din Saratov

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ținută la biserica în cinstea sfântului apostol Ioan Teologul a seminarului de teologie din Saratov
Versiune pentru tipar
26 octombrie 2014 23:43

La 26 octombrie 2014, în Duminica a 20-a după Cincizecime, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat rânduiala sfințirii mari a bisericii în cinstea sfântului apostol și evanghelist Ioan Teologul pe lângă seminarul de teologie din Saratov și Dumnezeiasca liturghie în biserica nou sfințită. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Cinstite stăpâne Longhin! Înalţi reprezentanţi ai puterii de stat, dragi stăpâni, părinţi, fraţi şi surori, profesori, studenţi!

Aş vrea pe toţi să vă felicit cu prilejul unui eveniment foarte important - sfinţirea bisericii în cinstea sfântului apostol şi evanghelist Ioan Teologul, biserica de pe lângă seminarul de teologie din Saratov.

Inima mea a început să bată mai tare, când am pășit sub bolțile acestei biserici, care mi-au amintit de biserica în cinstea sfântului apostol și evanghelist Ioan Teologul pe lângă seminarul de teologie din Sanct-Petersburg. Aceste biserici se aseamănă mult între ele - și în interior, și după stil, și prin împodobiri; iar eu m-am adresat în amintiri la acei ani grei ai vieții Bisericii noastre, în timpul cărora eu eram în funcția de rector al școlilor de teologie din Leningrad. Și, privind la școala renăscută în centrul Saratovului, la această biserică minunată, am înțeles: ceea ce am săvârșit în vremurile grele, trudele noastre modeste, împreună cu rugăciunea milioanelor de oameni care așteptau renașterea Bisericii, au dus la faptul că s-au produs mari schimbări în viața poporului și în viața Bisericii.

Sunt, în primul rând, eforturile de rugăciune a mucenicilor și mărturisitorilor. Azi noi am pomenit în timpul rugăciunii numele sfântului ierarh de Tver Faddei, un om de viață sfântă, care a fost torturat îngrozitor pentru credință. Sunt rugăciunile celor care în condiții extrem de grele și-au păstrat credința în Domnul, iar apoi ale celor care au muncit fără preget ca să vină mai degrabă alte vremuri. Ceea ce s-a și întâmplat în vremurile actuale, când se deschid bisericile, mănăstirile, școlile de teologie, când avem marea fericire de a sfinți aceste clădiri frumoase, aducând recunoștința noastră profundă celor care prin munca lor, prin mijloacele lor, prin energia lor, rugăciunea lor au înfăptuit aceste fapte bune.

Aflându-te la seminar te gândești fără să vrei la viitoarea generație a clerului ortodox rus. Și azi într-o manieră cu totul minunată, în conformitate cu Statutului Bisericii, s-a citit Evanghelia după Luca, unde se vorbește despre un semănător care a venit să semene (Lc. 8:5-15). În continuare se vorbește despre faptul unde cădeau semințele aruncate de el.  Unele au căzut lângă drum – au fost ciugulite de păsări; altele – pe sol pietros, și nu au avut rădăcini aceste semințe, încât s-au uscat sub razele soarelui arzător; altele au căzut între spini, în iarbă înaltă, între buruieni și au răsărit buruienile și au înăbușit  germenii; și doar ultimele au căzut pe solul fertil.

De obicei, când  medităm la acest text evanghelic, noi încercăm să răspundem la întrebarea: dar noi cine suntem? Suntem acei care ne aflăm la marginea de drum sau acei de pe solul pietros, sau acei care suntem în mărăcini, dar poate suntem acei de pe pământul bun? Însă la semănător noi nu ne gândim.

„Ieșit-a semănătorul să semene” și arunca semințele atât de depărate, încât ele cădeau pe diferite tipuri de sol. Dar cine este acest semănător? Conform tâlcuirii a Însușii Mântuitorului, sămânța este cuvântul lui Dumnezeu, iar semănătorul este acela care această sămânță, adică cuvântul, o oferă oamenilor. Sunt acei care sunt chemați de Însuși Dumnezeu să semene cuvintele Lui.

Ce să facem? Se prea poate, cunoscând această pildă, noi nu trebuie să aruncăm atât de departe semințele? De ce să le aruncăm pe marginea drumului, de ce să le aruncăm pe sol pietros, de ce să le aruncăm între spini? Nici un fel de indicații, unde se cade de aruncat semințele, în pildă nu se dau. Aceasta semnifică că semănătorul, împuternicit de Însuși Dumnezeu să semene semințele cuvântului Său, trebuie să le arunce cât mai departe.

Doar apostolii procedau anume astfel. Parcă apostolul Pavel, plecând în Antiohia, în Cipru, apoi în orașele păgâne cunoscute din acele vremuri ale Asiei Mici: Listra, Dervia, Iconia, Efes, iar apoi în orașele păgâne pe continentul European: Felipe, Salonic, Atena, Corint – parcă apostolul, vizitând aceste orașe, arunca sămânța pe pământ fertil? Acolo totul era ars: o altă credință, o altă cultură, alte valori conform cărora viețuia populația. Iar apostolul Pavel arunca aceste semințe…

Însă apostolul nu doar le arunca. El căuta să fertilizeze solul prin cuvântul său pătrunzător. Iar apoi, părăsind acest loc, unde au fost semănate semințele cuvântului lui Dumnezeu, el crea comunități ale creștinilor – Biserici locale, care trebuia să aibă grijă de această margine de drum, ca să fertilizeze solul pietros, ca să rupă buruienile, ca semințele, chiar căzute pe piatră, sau pe marginea drumului, sau între spini, să nu moară.

Sămânța nu poate răsări, dacă solul nu este supus cultivării, nu capătă îngrășăminte, deoarece este foarte mare probabilitatea pierderii ei. Când spunem: trebuie să cultivăm  pământul, noi folosim cuvântul care are aceeași rădăcină ca și cuvintele „cult” și „cultura”. Dar nu ne putem limita la utilajul cultivării – trebuie neapărat să îngrășăm solul, să îi purtăm de grijă. Tot așa și solul inimilor omenești, mediu cultural, în care oamenii răspund la cuvântul lui Dumnezeu - toate acestea trebuie să fie cultivate, adică îmbogățite în așa măsură, ca să fie în stare să accepte cuvântul lui Dumnezeu și să ofere acestei semințe a cuvântului lui Dumnezeu o creștere puternică.

Precum în vremurile sfinților apostoli de aceasta se ocupau bisericile locale, fondate de apostoli, tot așa și în vremurile noastre totul despre ce vorbesc – este cauza Bisericii, în primul rând, a celor pe care Domnul îi trimite să fie semănători. Iar acei care învață între acești pereți sunt viitorii semănători. Țineți minte că sarcina voastră este să aruncați cât mai departe sămânța cuvântului lui Dumnezeu – nu în loc comod, nu acolo, unde cuvântul vostru și fapta voastră este așteptată și salutată, dar pretutindeni. Pretutindeni, unde  se poate.

Trebuie să ținem minte și de faptul că multe din semințele, pe care le veți arunca, vor cădea lângă drum și pe piatră, și în mărăcini. De aceea lucrul vostru de semănare a cuvântului lui Dumnezeu, trudele voastre pentru propovăduirea Evangheliei trebuie să fie însoțite de o muncă imensă de schimbare a vieții oamenilor spre mai bine. În această lucrare a vieții poporului slujitorii bisericii trebuie să fie cu toți împreună, fiind gata să lucreze pentru ca solul vieții noastre naționale să fie îngrășat, ca să nu crească pe el buruieni străine nouă care pot înăbuși totul ce este bun - și credința, și principiul moral în om, ca pământul vieții noastre naționale să nu se prefacă în piatră înfierbântată, fără de sol, pe care nimic nu poate răsări din ceea ce este bun, sănătos, fertil.

Și, în sfârșit, noi trebuie să conlucrăm cu mulți, pentru ca solul vieții noastre naționale să nu devină marginea unei căi străine. Ce tragedie poate surveni dacă pământul nostru național va deveni marginea de drum a unei autostrăzi de viteză! Iar ca aceasta să nu se înfăptuiască, Biserica cheamă de a purta o responsabilitate deosebită pentru viața duhovnicească a poporului. Viitorii păstori trebuie să țină minte că terenul de activitate a lor nu sunt doar bisericile și nu doar parohiile, nu doar grupurile de tovarăși de idei, dar este tot poporul. Când mergeți pe străzile orașului Saratov, acei care vin în întâmpinarea voastră sunt poporul vostru, sunt responsabilitatea voastră păstorească. Transpuneți centrul atenției voastre din acel loc, unde vă simțiți comod, liniștit, încolo, pe aceste străzi și piețe, pe aceste drumuri, către acei oameni, care încă nu pot însuși în măsură deplină cuvântul lui Dumnezeu, care se află încă între spini și pe marginea drumului, și pe piatră. Această muncă imensă pentru cultivarea solului nostru național, după cum am mai spus, trebuie să o facem împreună cu acei care sunt gata să lucreze cu noi. Sunt și reprezentanții științei, ai învățământului, ai culturii, doar și cuvântul „cultura” are aceeași rădăcină. Noi putem numi „cultură” doar ceea ce înalță viața omului, ceea ce fertilizează pământul vieții naționale. Dar niciodată și în nici un caz nu putem numi „cultură” ceea ce stimulează în acest pământ creșterea spinilor, care sunt în stare să înăbușe creșterea seminței sănătoase, cu atât mai mul piatra fără de pământ sau marginea de drum, aflată la răscrucea tuturor vânturilor.

A fi azi slujitor al bisericii înseamnă a încerca a cuceri cele mai dificile și mai inaccesibile înălțimi. Unora li se pare că slujirea preotului se limitează la înfăptuirea ritualurilor, urmarea regulamentelor bisericești în plan exterior. De fapt, cauza voastră - este viitorul poporului, este viitorul inimilor omenești și al rațiunii umane. Aș vrea ca aceste cuvinte să le memorați pentru totdeauna, dragii mei studenți și profesori, precum și reprezentanții intelectualității noastre, savanți, scriitori, actori, oameni gânditori, activiști politici, businessmeni. Haideți împreună să îngrășăm solul nostru național, să facem împreună în așa fel ca și marginea drumului, și piatra să devină fertile. Să trudim împreună ca să lichidăm buruienile și să nu le permitem să crească, înăbușind germenii vieții naționale și personale a omului, care sunt de o importanță vitală pentru noi. Noi credem că pentru mila lui Dumnezeu, pentru rugăciunile sfinților noilor mucenici, ale celor care și-au dat viața pentru noi, mărturisindu-L pe Hristos, pentru rugăciunile celor care au trudit până la noi, adunând fărâmă cu fărâmă acea frumusețe care azi o contemplăm pe întinderile Patriei noastre, pentru rugăciunile lor și prin trudele noastre Domnul va îngrășa pământul poporului nostru, îl va face fertil, atât de fertil, ca prin darurile și roadele acestei creșteri masive să putem să ne alimentăm nu doar noi, dar și copiii, nepoții, strănepoții noștri. Pentru aceasta noi trudim azi, pentru aceasta construim și biserici, și școli deschidem, și chemăm la faptul ca să conlucrăm cu toții.

Aș vrea să vă mulțumesc cordial, Înaltpreasfinția Voastră, pentru trudele Voastre, pe care le purtați în calitate de arhipăstor, de mitropolit al pământului Saratovului. În timpul cârmuirii Dumneavoastră arhipăstorești s-au făcut multe lucruri bune și, se poate spune, s-a schimbat radical viața bisericească pe pământul regiunii Saratov.  Actualmente Dumneavoastră conduceți mitropolia care constă din trei eparhii, în custodia Dumneavoastră se află școala de teologie, multe instituții medii de învățământ, școli duminicale, diferite tipuri de instituții de caritate și multe altele, care pot azi să îngrașe pământul nostru. Ca recunoștință pentru trudele depuse de Dumneavoastră, aș vrea să vă înmânez această cruce și o panaghie, care au fost  fabricate special în cinstea și în memoria aniversării a 700 de ani din ziua nașterii cuviosului Serghie de Radonej.

Iar pentru sfânta biserică aș vrea să aduc în dar icoana jubiliară a cuviosului Serghie – mare sfânt al pământului nostru, mare și purtător de duh stareț, care prin propria putere interioară, duhovnicească, a putut să schimbe tabloul politic al țării noastre. Nimeni în afară de el nu a influențat atât de mult asupra dezvoltării de mai departe a Patriei noastre, deoarece datorită lui a avut loc lupta de la Kulikovo, mulțumită lui s-au unit cnezatele rusești, grație lui au fost create zeci de mănăstiri care, păstrându-i poruncile, aveau grijă cu vigilență de unitatea, libertatea și independența Patriei noastre, deveneau cetăți – deseori atât în plan militar, cât și în plan duhovnicesc.

Fie ca icoana cuviosului Serghie să fie în această biserică și, închinându-vă la ea, să rugați pe marele sfânt l lui Dumnezeu ca el să vă ajute în studiile voastre. Deoarece după cum singur a fost îndreptat și a devenit capabil să însușească studiile cu puterea lui Dumnezeu, tot așa poate să ajute prin rugăciunile sale multora pentru care învățătura este un lucru greu.

Aș vrea să transmit sfintele moaște la mănăstirea în mod splendid restaurată „Sfântul Nicolae”, care se află pe teritoriul Eparhiei de Pskov. Fie ca relicva să se afle în această mănăstire. Din păcate, din lipsă de timp nu voi putea vizita azi acest sfânt locaș, dar vă rog, stăpâne Pahomii, să transmiteți la mănăstirea „Sfântul Nicolae” această relicvă sfântă. Iar seminarului aș vrea să aduc în dar aceste cărți editate în mod splendid, în memoria aflării mel aici.

Vă felicit pe toți cu ocazia sărbătorii!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou