Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Pastorala Preafericitului Patriarh Chiril cu prilejul Zilei unității naționale

Pastorala Preafericitului Patriarh Chiril cu prilejul Zilei unității naționale
Versiune pentru tipar
4 noiembrie 2014 11:00

Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a adresat o Pastorală cu prilejul Zilei unității naționale.

Dragi frați și surori!

De Ziua unității naționale noi ne amintim de una din cele mai tragice perioade în istoria Patriei noastre, când țara s-a pomenit de facto la limita dispariției de pe harta lumii - și în fața unei catastrofe aproape inevitabile a fost salvată de Pronia lui Dumnezeu și de fidelitatea oamenilor.

Noi existăm ca un popor unic doar grație faptului că în acele vremuri s-au găsit oameni de bună credință și oameni ai datoriei, care au apărat independența și suveranitatea statului. Ei sunt demni de amintirea noastră recunoscătoare.

În această zi noi ne aducem aminte nu doar de victoria asupra dușmanilor din exterior, nu atât de izgonirea din hotarele Patriei noastre a străinilor, cât de depășirea Vremurilor Tulburi, a luptei  fratricide sângeroase. Sunt importante oare pentru noi azi „povestirile din vechimea îndepărtată”? Au oare ele atribuție la evenimentele tragice din acele vremuri pentru viața noastră de azi?

Sunt convins: lecțiile acelor ani sunt importante și acum - și vor fi importante întotdeauna, deoarece nu au fost ultimele vremuri grele în istoria Rusiei. Trebuie să înțelegem în ce constau cauzele ce duc la apariția vremurilor tulburi și cum au fost depășite. Nu este o problemă de interes academic, nu este obiect de cercetare savantă de cabinet – este problema securității prezentului și a viitorului societății noastre și această problemă se referă  exclusiv la fiecare dintre noi.

Astăzi întreaga lume este alarmată din cauza febrei Ebola – o epidemie care deja a răpit multe vieți omenești în țările Africii. Mulți savanți ai lumii încearcă să înțeleagă cum se răspândește această maladie și cum poate fi biruită, cum este cu putință de ajutat pe bolnavi, ce măsuri de profilaxie trebuie luate, pentru a-i apăra pe cei sănătoși.

Vremurile tulburi sunt un exemplu al unei maladii sociale, când atacate devin nu corpurile, dar sufletele oamenilor. Noi trebuie să înțelegem cum ele apar și cum pot fi depășite. S-ar putea de căutat cauze de ordin politic sau economic - și, probabil, ele pot fi găsite.

Însă rădăcinile autentice ale acestei nenorociri sunt de natură morală, în primul rând. Ceea ce s-ar putea numi slăbirea țesutului social, a relațiilor din societate și a încrederii, ceea ce unește pe oamenii într-un singur popor. Este ceea ce, exprimându-ne în limbajul sociologiei, se numește atomizarea societății, când se desfac relațiile sociale tradiționale, când fiecare își trăiește viața sa, în mod separat, și pune interesele personale mai presus decât cele ale societății și ale statului, când cele individuale biruie pe cele obștești.

Mulți dintre cei care au avut, cum se spune în zilele noastre, resursele puterii, le-au folosit pentru realizarea dorințelor și ambițiilor proprii în detrimentul țării și al oamenilor. Mulți au căutat la cine să adere, neglijându-și datoriile, de la care dintre părțile aflate în confruntare să obțină un beneficiu mai mare pentru sine. Și cum se întâmplă de fiecare dată, în astfel de cazuri au apărut oamenii care au folosit nenorocirea tuturor pentru înălțarea și îmbogățirea personală. Bande de tâlhari au inundat țara, prădând, bătându-și joc și ucigându-i pe compatrioți.

Dar cum a fost salvată țara? A fost salvată  prin efortul voinței poporului, prin mișcarea apărută în adâncul vieții poporului. Dar de unde a apărut această mișcare, ce i-a făcut pe oameni să uite de interesele lor personale și să se unească de dragul salvării Patriei? Fidelitatea Patriei și credința sinceră, care le-a oferit conștiința comunității și a datoriei, înțelegerea faptului că fără solidaritatea general-națională societatea este condamnată la descompunere și distrugere.

Așadar, societatea și statul mor atunci, când oamenii încep să caute beneficii personale sau de grup în detrimentul binelui comun și este salvată, când se găsesc suficienți oameni, care sunt gata pentru muncă și sacrificii de dragul țării.

Dar cum să nu admitem nimic asemănător în viitor? Sănătatea organismului social nu se distruge într-o zi - și nu într-o zi se făurește. Sunt convins: toți oamenii - și reprezentanții puterii, și cetățenii de rând – sunt responsabili pentru faptul ca să făurească și să susțină acele relații de încredere și solidaritate, care trebuie să existe în societate.

„Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare și ale altuia” (Fil. 2:4), spune apostolul Pavel. Dorința de a sluji aproapelui și societății în general - nu este doar un imperativ de ordin moral, este o condiție necesară de supraviețuire în societate. Se prea poate e mai ușor de spus: mă voi ocupa de interesele mele, poate de interesele familiei mele, iar de celelalte nu mă preocup.  Dar anume o astfel de abordare a dus la Vremurile Tulburi.

Trebuie să facem o alegere de ordin moral: să ne întoarcem de la sine către aproapele nostru, să  acumulăm curaj pentru a sluji altora acum, jertfind cu ceva. Și atunci nu vor surveni Vremurile Tulburi, când va trebuie să sacrificăm totul.

O pildă vie de slujire plină de sacrificiu Patriei și poporului au fost pomeniții actualmente la expoziția-for „Rusia Ortodoxă - către Ziua unității naționale” țarii și marii cneji din dinastia Riurik. Prin credință și evlavie se întărea puterea lor. Datorită muncii lor a luat naștere statalitatea rusă, au fost adunate pământurile rusești – se forma Marea Rusie, care a trecut prin multe bucurii, care a suferit multe scârbiri, a suportat cu stoicism năvălirile altor popoare, care și-a apărut cu fermitate libertatea, istoria, credința și viața.

Fie ca Domnul să ne dea înțelepciune și putere să păstrăm moștenirea duhovnicească a strămoșilor, curajul să construim o astfel de societate, care va fi unită și întărită prin dragoste, fidelitate reciprocă, datorie, încredere – o societate care nu va putea fi de virușii vremurilor tulburi.

+CHIRIL, PATRIARHUL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie