Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ținută după Liturghia oficiată la catedrala „Hristos Mântuitorul” în Kaliningrad

Predica Preafericitului Patriarh Chiril ținută după Liturghia oficiată la catedrala „Hristos Mântuitorul” în Kaliningrad
Versiune pentru tipar
7 decembrie 2014 19:11

La 7 decembrie 2014, în Duminica a 26-a după Cincizecime, ziua pomenirii sfintei mucenițe Ecaterina, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a condus slujirea Dumnezeieștii liturghii la catedrala „Hristos Mântuitorul” în Kaliningrad. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioși cu o predică.

Preasfinția Voastră, stăpâne Serafim! Preasfințiile Voastre! Stimate Nicolai Nicolaevici, guvernatorul regiunii Kaliningrad! Stimate Alexandr Gheorghievici, primarul orașului Kaliningrad! Dragi părinți, frați și surori!

Vă salut cordial pe toți cu prilejul acestei zile de duminică, plină de bucurie și sărbătoare! Pentru mine întotdeauna este o bucurie de a trece pragul acestei biserici și în genere de a veni pe pământul Kaliningradului, de care sunt legați aproape 30 de ani din viața mea.

Kaliningradul este un loc deosebit, unde Biserica Ortodoxă a început de la zero viața sa. Și când văd azi mulțime de oameni, când aud și capăt informație referitor la fondarea noilor biserici, la iluminarea acestor locașuri, când știu cât este de căutat în Kaliningrad gimnaziul ortodox, cât de mult doresc oamenii să obțină studii în instituțiile bisericești de învățământ, eu, bineînțeles, mă bucur. Deoarece cu mila lui Dumnezeu chiar și cele mai îndrăznețe visuri, care au luat naștere cu 30 de ani în urmă, și cele mai îndrăznețe așteptări s-au realizat, au depășit toate premonițiile, așteptările și visurile noastre.

Sarcina cea mai importantă, care azi se află în fața Bisericii, constă în faptul ca Evanghelia Mântuitorului, legea lui Dumnezeu să intre în trupul și sufletul poporului nostru. Nouă ni se spune uneori că pentru a birui criminalitatea trebuie să fie ameliorată legislația, trebuie de perfecționat organele de drept - și probabil, sunt cuvinte corecte. Dar se poate mai simplu și mai ieftin de soluționat nu doar problema criminalității, dar și problema dezorganizării umane, a neliniștii, a lipsei de bucurie în inimă: viețuiește conform legilor lui Dumnezeu și totul se va alătura (vezi: Mt. 6:33). Dar pentru a viețui conform legilor lui Dumnezeu, trebuie să le cunoaștem și, pe lângă aceasta, trebuie să ne comportăm astfel, ca să evităm totul ce poate distruge această lege a lui Dumnezeu.

În citirea de azi din Apostol (Ef. 5:8-19), în Epistola apostolului Pavel se conțin următoarele cuvinte: umblați ca fii ai luminii; să nu fiți părtași la faptele cele fără de roadă ale Întunericului; deci luați seama cu grijă cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți; deoarece zilele sunt rele.

Dar ce înseamnă să nu fim părtași la faptele Întunericului? Faptele Întunericului sunt acele acțiuni care sunt inspirate nu de Dumnezeu, ci de diavol. Participant este întotdeauna omul, atât în faptele bune, cât și în cele rele. Faptele rele noi le săvârșim, conducându-ne nu de legile lui Dumnezeu, dar de înțelegerea folosului propriu. Noi tindem să ajungem la scopurile noastre trasate pe pământ. Și dacă, dintr-o dată, pe calea noastră apare ceva ce este un impediment, noi nu conștientizăm cauza acestei piedici și nu căutăm în noi sursa apariției unui atare impediment, dar de cele mai dese ori ne mobilizăm puterile ca prin orice mijloace, inclusiv și cele ilegale, să trecem peste acest obstacol.

Domnul numește aceste fapte ca fiind ale Întunericului: ele nu aduc roade, ele nu aduc pe om la rezultatul scontat. Deoarece omul vrea pentru sine beneficii, fericire, însă, cufundându-se în atmosfera faptelor neplăcute lui Dumnezeu, cele ce nu dau roade, astfel trăgând și mai tare în jurul gâtului său ștreangul – ca urmare devine greu de respirat. Și bani pot apărea mulți, și casă excelentă îți poți ridica, ai și automobil, și serviciu, și putere… iar sufletul e neliniștit, se zbuciumă, nu își găsește loc. Ceea ce spun, se referă nu la unități – la mii de oameni. Cine a mai socotit aceste mii care săvârșesc faptele Întunericului, cele fără de roadă, adică netrebuincioase nimănui - și în primul rând însuși omului!

Dar ce înseamnă „luați seama cu grijă”? Aceasta înseamnă: coordonați gândurile voastre, faptele voastre cu legea lui Dumnezeu, ca din neștiință, necunoaștere, din greșeală să nu săvârșiți această faptă fără de rod, care distruge viața omului, care aparține Întunericului, dar nu luminii. Această încercare este extrem de importantă. Dar pentru ca omul să poată coordona faptele sale cu planul lui Dumnezeu despre el, despre om, trebuie de cunoscut legea lui Dumnezeu. Iată din ce cauză noi insistăm asupra faptului ca din copilărie, din adolescență oamenii să însușească măcar cunoașterea acestei legi.

Singurele cunoștințele sunt insuficiente. Criminalii deseori cunosc legile mai bine, decât cetățenii onești. Eu m-am convins de acest lucru, vizitând locurile de detenție. Acolo se află foarte multe persoane deștepte, cu studii, care cunosc foarte bine legile și care încalcă în mod conștient aceste legi. Tot așa se poate întâmpla și în viața duhovnicească. Omul poate cunoaște legile lui Dumnezeu, dar le încalcă, deoarece ele nu prezintă prioritate pentru el, nu ele sunt măsurătorul final al vieții și faptelor săvârșite, dar sentimentul de profit, în măsura în care omul singur înțelege acest profit, dorința către realizarea oricăror scopuri care nu sunt deloc plăcute lui Dumnezeu.

De aceea, pe lângă cunoștințele despre legea lui Dumnezeu, trebuie să mai avem ceva. Acest „ceva” este glasul conștiinței noastre. Trebuie de trăit conform  propriei conștiințe. Deoarece conștiința nu este o oarecare cunoștință despre ceva, dobândită în timpul vieții, care vine la om pe măsura căpătării studiilor. Conștiința este pusă de Dumnezeu în sufletul fiecărui om. Și dacă trăim conform conștiinței noastre, dacă nu o distrugem, atunci nu doar memoria despre poruncile lui Dumnezeu, dar și glasul propriei conștiințe va spune: „Eu procedez josnic, rău. Da, eu vreau să dobândesc anumite beneficii pentru mine. Nu îmi va reuși”. Acest glas al conștiinței poate în cel mai important moment să-l oprească pe om și să-i ajute să nu participe în aceste deloc rodnice, dar din contra - distrugătoare de om fapte ale Întunericului.

Fiecare dintre noi se gândește la faptul, pe ce cale a vieții să meargă, cum să-și formeze relațiile cu oamenii. O influență mare o exercită asupra omului atât credința și cunoștințele Legii lui Dumnezeu, cât și cultura națională. Dar de ce? Deoarece în cultura, creată de popor pe parcursul a secole, este prezent idealul moral. El a pătruns și a intrat în această cultură nu pentru că cineva l-a inventat, dar pentru că oamenii, care au făurit această cultură, au trăit cu idealul duhovnicesc, moral al Evangheliei.

De aceea spunem că suntem în majoritate un popor creștin, deși, bineînțeles, în Rusia sunt oameni care aparțin altor religii. Dar și ei au în inimă legea conștiinței lui Dumnezeu.  Cultura noastră în cele mai bune modele ale literaturii, picturii, arhitecturii îi ajută omului să-și întărească în sine acest ideal moral al lui Dumnezeu. Dacă e să privim mai atent la  eroul pozitiv din literatura clasică rusă, este un erou-creștin. El își duce viața conform conștiinței sale, este în stare de sacrificiu în numele aproapelui, în numele apărării Patriei, în numele insistenței asupra adevărului. Cât ar fi de îngrozitor în cazul în care acest erou pozitiv va pleca din literatura noastră și va fi înlocuit cu un alt erou – pragmatic, crud și  aspru, care își croiește calea pentru obținerea a tot mai multe bunuri și a mai mulți bani.

Cuvintele apostolului Pavel despre a nu fi părtași la faptele cele fără de roadă ale Întunericului sunt fundamentale. În fața fiecărui om se află o alegere. Și înainte de a intra în acea logică a săvârșirii faptelor respingătoare, care distrug personalitatea umană, trebuie să ne gândim la toate. Trebuie să ne gândim la părinții noștri, la buneii noștri. Trebuie să ne gândim la eroii naționali care și-au sacrificat viața pentru Patrie. Trebuie să ne aducem aminte de eroii pozitivi din literatura noastră măreață. Urmează să ne amintim de exemplele sfinților, care de asemenea s-au aflat la baza creației literare a poporului nostru. Și atunci această pătură duhovnicească și culturală puternică va deveni o redută, o cetate invincibilă în fața tuturor ispitelor diavolești.

Actualmente noi ca țară și ca popor trecem prin vremuri grele. Pentru a depăși aceste greutăți, legate și de sancțiunile care au fost prăbușite asupra noastră, și de anumite schimbări în economie, noi trebuie să fim concentrați asupra binelui, asupra adevărului lui Dumnezeu. Cu cât mai mult acest adevăr al lui Dumnezeu va fi reflectat în faptele noastre, cu atât mai mult vom fi solidari, cu atât mi mult vom fi uniți, cu atât mai mult vom fi capabili, muncind umăr la umăr, să depășim greutățile și să organizăm Rusia în așa fel, ca fiecare să poată trăi aici liber, liniștit, pașnic și ca nici un fel de puteri să nu distrugă glasul conștiinței poporului nostru.

Anume așa se unesc și credința, și politica, și economia, și cultura. Altfel nici nu poate fi, deoarece creator la toate acestea este omul. El fie că acceptă credința, fie că nu o acceptă.  El fie că muncește onest, fie că devine infractor. El fi este solidar cu alții, fie este un individualist până la demență, până la capacitatea de a aduce în jertfa propriilor necesități  necesitățile și chiar viața altor oameni. Și deoarece în centrul a toate se află omul, Biserica se adresează către om, către rațiunea lui, către inima lui.

Credem ca în vremurile glorioase ale trecutului - vremuri mărețe, legate de numele lui Alexandru Nevski, Dmitii Donskoy, cuviosul Serghie, de numele eroilor care au salvat Rusia de intervenția poloneză în secolul al XVII-lea, de năvălirea lui Napoleon, care au salvat Rusia și Europa de ocupația nazistă – tot așa și azi noi, fiind inspirați de aceleași idealuri, trebuie să ne organizăm viața personală și cea socială. Să ne ajute Domnul să mergem pe acea cale pe care ne-o propune azi apostolul Pavel. El ne propune să fim înțelepți, dar nu fără de minte și să prețuim timpul, deoarece zilele sunt rele (Ef. 5:15-16). Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou