Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după săvârșirea Liturghiei în catedrala nou-sfințită „Adormirea Maicii Domnului” a Eparhiei de Suroj

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după săvârșirea Liturghiei în catedrala nou-sfințită „Adormirea Maicii Domnului” a Eparhiei de Suroj
Versiune pentru tipar
16 octombrie 2016 22:20

La 16 octombrie 2016 Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril, aflându-se în vizită păstorească la Eparhia de Suroj cu prilejul aniversării a 300 de ani de prezenţă a Bisericii Ortodoxe Ruse pe Insulele Britanice, a săvârşit sfinţirea catedralei „Adormirea Maicii Domnului” din or. Londra şi Dumnezeiasca Liturghie în biserica nou-sfinţită. După încheierea Liturghiei Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu un cuvânt de învățătură.

Înaltpreasfinţiile şi preasfinţiile Voastre! Scumpe stăpâne Elisei! Excelența voastră, domnule Justin Welby, arhiepiscopul de Canterbury! Alteţa Voatră, principele Michael de Kent!  Înalţi reprezentanţi ai Bisericilor Catolice, Armene, Copte! Iubiți părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit cordial pe toţi cu prilejui unui eveniment istoric în viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse pe Insulele Britanice. Noi sărbătorim aniversarea a 300 de ani de prezenţă a oamenilor ortodocşi ruşi în Marea Britanie, precum şi aniversarea a 60 de ani de aflare a comunităţii noastre în această sfântă biserică, care a fost  oferită cu amabilitate la vremea sa de Biserica Anglicană, iar apoi procurată pe mijloacele enoriașilor. Este un eveniment important şi, bazându-mă pe propriile amintiri, pot mărturisi despre calea lungă, parcursă în trecut de această comunitate.

Pentru prima dată am păşit pragul acestei biserici în anul 1969. Nu ştiu dacă mai este cineva prezent aici dintre cei care au frecventat-o cândva. Ţin minte, era o comunitate mică de oameni, uniţi de credinţa ortodoxă şi călăuziţi de părintele lor duhovnic – pururea pomenitul mitropolit Antonii (Blum), care a făcut foarte multe pentru crearea ei. Iar acum cu mulţumire lui Dumnezeu mărturisim că prezenţa ortodoxă a crescut simţitor. S-ar putea explica prin creşterea numărului ruşilor, ucrainenilor, belaruşilor care azi locuiesc în Marea Britanie, însă doar acest factor nu ar fi putut contribui la creşterea în mod automat a numărului enoriaşilor. Creşterea comunităţii ortodoxe mărturiseşte despre fortificarea credinţei ortodoxe în inimile oamenilor noştri şi ceea ce vedem aici, în Londra, se observă deosebit de viu în Rusia, Ucraina, Belarus.

După ani lungi de aflare sub dominaţia ateistă, oamenii noştri simt deosebit de acut necesitatea surselor duhovniceşti în viaţa lor şi noi ştim că în ultimii 25 de ani s-a întâmplat ceva ce nu a mai cunoscut istoria mondială. Timp de 25 de ani au fost construite mii de biserici, create mii de parohii ortodoxe, sute de mănăstiri, zeci de instituţii de învăţământ superior teologic. S-a întâmplat ceea ce nu se putea de imaginat. Aceste schimbări nu pot fi explicate doar prin eforturile misionare ale Bisericii, deşi ele au fost considerabile. Minunea renaşterii credinţei în vremurile noastre seculare poate fi explicată doar printr-o putere deosebită a harului lui Dumnezeu. Noi explicăm prezenţa acestui har prin nevoinţa a mii de noi mucenici şi mărturisitori, care au împodobit bolta cerească a sfinţilor creştini. Este pentru rugăciunile şi mijlocirea lor în faţa lui Dumnezeu că a înviat Rusia ortodoxă.

Astăzi, sărbătorind evenimentul minunat – aniversarea a 300 de ani de prezenţă a oamenilor ortodocşi ruşi în Marea Britanie, noi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce a trebuit să suportăm. Noi Îi mulțumim pentru scârbe şi bucurii, noi Îi mulţumim pentru experienţa unică a vieţii duhovniceşti a poporului nostru, care ne permite să ne adresăm azi către Domnul cu chemarea: „Doamne, păzeşte şi miluieşte! Doamne, ajută-ne în viaţă!” Azi suntem puternici şi avem multe, suntem cu studii, avem un nivel înalt de cultură; în pofida greutăţilor, se dezvoltă vertiginos economia noastră. Dar mai ştim că adevăratul succes vine atunci, când eforturile omeneşti se unesc cu ajutorul lui Dumnezeu. Şi azi - mulţumim lui Dumnezeu - majoritatea poporului nostru înţelege aceasta, noi privim cu speranţă în viitor şi credem că Domnul nu ne va părăsi pentru rugăciunile noilor mucenici şi pentru rugăciunile noastre.

Biserica uneşte pe oameni în pofida diferenţelor de ordin etnic, social, patrimonial şi politic. Biserica prin natura sa nu poate fi nici cu cei de dreapta, nici cu cei de stânga, nici cu cei de centru. Ea nu poate fi de partea bogaţilor împotriva săracilor şi de partea săracilor împotriva celor bogaţi. Ea nu poate fi de partea reprezentanţilor unei etnii împotriva alteia. Biserica este o comunitate, deschisă pentru lume, în care se estompează toate contradicțiile umane. Chiar şi un om foarte bogat stă între săraci, şi persoane de rang înalt – împreună cu poporul simplu, în semn că în Biserică dispar toate deosebirile şi contradicţiile.

Biserica este chemată să aibă menirea sa şi în relaţiile internaționale. Prin credinţă, prin religie, prin Biserică se manifestă sufletul poporului şi la cel mai profund nivel Biserica reprezentă propriul popor în exterior. Cred că şi aici, în Marea Britanie, mulţi descoperă pentru sine şi Rusia, şi Ortodoxia prin comunitatea voastră, precum şi noi, atingându-ne de viaţa religioasă a britanicilor, mai bine înţelegem şi poporul, şi ţara. La nivelul duhovnicesc şi cultural are loc o conlucrare deosebit de strânsă între ţări şi popoare, care nu este supusă conjuncturii politice din prezent.

Aceasta exemplifică foarte bine istoria de 300 de ani de prezenţă a Biserici Ruse în Marea Britanie. Au fost vremuri când se dezvoltau excelent relaţiile dintre ţările noastre – atunci când eram împreună, când luptam împotriva unui inamic comun. Dar au fost vremuri de înrăutăţire radicală, până la ruperea relaţiilor diplomatice. Însă timp de 300 de ani în Londra a existat o biserică ortodoxă şi nici un fel de peripeţii ale luptei externe nu au împiedicat pe oamenii ruşi să se adune împreună, să ridice rugăciuni către Dumnezeu, nu au împiedicat să vadă în persoana britanicilor pe adevăraţii fraţi şi surori, uniţi prin credinţă în Domnul şi Mântuitorul.

Sunt profund convins că această misiune pacificatoare a Bisericii are o importanţă enormă şi în ziua de astăzi. Nouă, oamenilor credinţei, ne este dat să vedem ceea ce nu pot vedea necredincioşi. Avem posibilitatea să ne ferim de peripeţiile şi conflictele zilei de azi şi să privim de la distanţă la ceea ce se întâmplă, inclusiv în relaţiile ruso-britanice. Această opinie se va deosebi foarte mult de opinia politicienilor, deoarece două popoare, legate în trecut prin relaţii foarte strânse de ordin istoric, religios şi chiar monarhal, se cunosc şi se respectă reciproc. Dea Dumnezeu ca acest potenţial să se dezvolte pentru un viitor mai bun în relaţiile dintre ţările şi popoarele noastre.

Aş vrea să revin la istoria parohiei. Parohi ai comunităţii ruse au fost minunaţii slujitori ai Bisericii – protoiereul Iacov Smirnov, protoiereul Evghenii Popov, protoiereul Vasilii Popov, care au făcut multe pentru întărirea comunităţii ortodoxe ruse în Londra. Când  la începutul secolului al XVIII-lea relaţiile diplomatice dintre cele două ţări s-au întrerupt, misiunea diplomatică aici, în Londra, era înfăptuită de parohul bisericii noastre. Aşa se întâmpla de fiecare dată, când relaţiile interstatale se complicau: Biserica Rusă și cea a Britaniei au fost puntea ce a unit popoarele noastre. Încă odată aş vrea să amintesc numele pururea  pomenitului mitropolit Antonie (Blum). El multe a făcut pentru formarea comunităţii şi pentru ca Ortodoxia rusă să devină apropiată locuitorilor insulelor Britanice, precum şi pentru dezvoltarea relaţiilor dintre Biserica Rusă şi Biserica Anglicană. Pomenind azi pe strămoşii noştri, pe predecesorii noştri, noi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru viaţa lor, pentru sacrificiul lor.

Aş vrea să îi mulţumesc cordial stăpânului Elisei, stăpânului Marcu, clericilor noştri, care se nevoiesc în Marea Britanie. Aş vrea să mulţumesc tuturor care s-au ostenit pentru reconstrucţia bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. Prin jertfa voatră, prin munca voastră aţi făcut foarte multe pentru susţinerea acestei biserici şi a acestei comunităţi. Fie ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra parohiilor ortodoxe ruse din Marea Britanie şi în special asupra bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din oraşul Londra.

În amintirea evenimentului de azi aş vrea să aduc în dar o icoană veche a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Închinând-vă la ea, rugaţi-vă pentru Biserica noastră, pentru ţara noastră, dar deoarece este un dar al Patriarhului, rugaţi-vă, vă rog, şi pentru Patriarhul vostru.

Aş vrea să îi mulțumesc stăpânului Elisei pentru ostenelile sale şi să îi aduc în dar o cruce şi o panaghie, confecţionate cu prilejul aniversării a 1000 de ani de la  adormirea sfântului întocmai cu apostolii cneaz Vladimir. Tuturor celor care sunt prezenţi astăzi aici aş vrea să transmit icoana Tuturor Sfinţilor Britanici. Britania este marcată de numeroşi sfinţi, ale căror nume sunt cinstite în Rusia şi alte ţări de prezenţă canonică a Bisericii Ruse nu mai puţin decât în Britania. Anume aceşti sfinţi ne unesc mai bine decât orice relaţii umane. Este moştenirea noastră comună, este istoria noastră comună, este expresia valorilor comune şi, sunt convins, este fundamentul viitorului nostru comun.

Să păzească Domnul pe regină, să păzească Domnul Marea Britanie, să păzească Domnul pământul Rusiei şi să-L proslăvim pe Domnul în inimile şi trupurile noastre. Iar fiecăruia dintre voi aş vrea să transmit această iconiţă cu binecuvântarea mea, a Patriarhului.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă

Toate materialele cu cuvintele-cheie