Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Preafericitului Patriarh Kiril rostit în seara festivă dedicată împlinirii a 100 de ani de la canonizarea Sfîntului Ierarh Ioasaf de Belgorod

Discursul Preafericitului Patriarh Kiril rostit în seara festivă dedicată împlinirii a 100 de ani de la canonizarea Sfîntului Ierarh Ioasaf de Belgorod
Versiune pentru tipar
17 septembrie 2011 10:30

La 16 septembrie 2011 Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Kiril a participat la serata solemnă, dedicată aniversării a 100 de ani de la canonizarea sfântului ierarh Ioasaf de Belgorod, în oraşul Belgorod. Înaintestătătorul s-a adresat la cei prezenţi cu un cuvânt de salut.

Stimate Evghenii Stepanovici! Înaltă adunare!

Aş vrea să vă felicit pe toţi încă odată cu aniversarea a 100 de ani de la canonizarea sfântului ierarh Ioasaf de Belgorod.

Sfântul ierarh Ioasaf este cu adevărat ocrotitorul duhovnicesc al pământului Belgorodului. Aceasta semnifică, cel puţin, două lucruri extrem de importante. În primul rând că sfântul ierarh se roagă pentru pământul Belgorodului, pentru moştenirea lui, pentru copiii lui duhovniceşti. Se prea poate cuvintele mele i se vor părea cuiva ireale, dar cei care din propria experienţă a vieţii au simţit puterea rugăciunii, în special puterea rugăciunii celor drepţi, cunosc că rugăciunea este o realitate. Influenţa rugăciunii asupra vieţii oamenilor determină, de fapt, religiozitatea lor. Omul devine religios nu din cauza că a meditat ceva, creându-şi în mintea lui o construcţie oarecare filozofică – credinţa este determinată de experienţa reală a omului. Dacă el trece prin experienţa comunicării cu Dumnezeu, el devine credincios, iar experienţa aceasta se descoperă în rugăciune. Din această cauză orice credincios ştie că rugăciunea este o forţă, iar ocrotirea sfântului ierarh Ioasaf constă în faptul că el, stând în faţa lui Dumnezeu, se roagă pentru pământul Belgorodului. Şi eu explic prosperitatea actuală a regiunii Belgorod, experienţa unică de colaborare a Bisericii şi a puterii de stat din regiune, succesele în dezvoltarea economică şi socială – inclusiv şi prin faptul că ocrotitorul duhovnicesc al pământului Belgorodului este sfântul ierarh Ioasaf care odihneşte cu moaştele sale nesupuse putrezirii în acest oraş.

Iar acum să vorbim despre altă dimensiune a noţiunii „ocrotitor”. Sfinţii prin viaţa lor ne arată nouă exemplu, iar când omul însuşeşte exemple înalte, viaţa lui se schimbă în concordanţă cu ele. Pe de o parte, este o oarecare realitate obiectivă în faptul că sfântul ierarh Ioasaf este ocrotitorul nostru – o realitate obiectivă care reiese din sfinţenia lui, fiindcă el se roagă în faţa lui Dumnezeu. Dar, pe de altă parte, este şi o sarcină de a urma exemplul vieţii sfântului ierarh Ioasaf – fiecare la locul său.

Pentru a urma exemplul vieţii cuiva, trebuie să cunoaştem viaţa acelei persoane – iar viaţa a fost uluitoare. Sfântul ierarh era totalmente credincios lui Dumnezeu, Bisericii şi poporului său. O astfel de credinţă – este o trăsătură rară în omul contemporan. De cele mai multe ori se întâmplă că suntem credincioşi propriilor interese personale, iar despre credinţa cauzei comune, despre credinţa poporului, despre credinţa prosperităţii comune astăzi, practic, nimeni nu-şi mai aduce aminte. Pilda sfântul ierarh Ioasaf ne ajută să înţelegem cât este de importantă credinţa faţă de scopurile înalte şi valorile înalte ale oamenilor şi dea Dumnezeu ca sfântul ierarh să ne fie exemplu şi pentru conducătorii laici, şi pentru elita intelectuală a societăţii din Belgorod, şi pentru tot poporul, dar în special pentru clerul nostru.

În zilele noastre clerul poartă o mare răspundere nu doar pentru starea de lucruri din Biserică, pentru starea de lucruri în parohii – el poartă responsabilitate pentru starea duhovnicească a întregului popor, prin urmare, pentru prosperitatea ţării noastre. De aceea orizonturile slujitorilor bisericii trebuie să se lărgească. Preotul trebuie să-şi aprecieze activitatea sa nu doar în conformitate cu starea tehnică a bisericii – este reparată biserica sau nu, este readusă la starea iniţială sau nu este readusă, nu doar conform numărului de oameni care vin în biserică, nu doar conform numărului celor ce se împărtăşesc. Preotul trebuie să aprecieze activitatea sa conform stării morale a poporului căruia îi slujeşte.

Când erau puţine parohii şi biserici, cum se mai întâlneşte şi astăzi în unele colţuri ale Rusiei, unde la 150-200 de mii de oameni le revinea o biserică – atunci parcă şi clerul nu purta nici o responsabilitate. Ce poate face un preot sau doi, sau trei, dacă 150 000 de oameni locuiesc acolo unde există doar o singură parohie? Oamenii vin la biserică doar cu anumite ocazii – să boteze un copil, să se cunune, să facă un parastas pentru cel adormit, să sfinţească pasca, agheasmă să ia la Bobotează, mere să aducă pentru a le sfinţi la Schimbarea la Faţă... Despre ce fel de influenţă asupra vieţii oamenilor poate fi vorba când există o astfel de proporţie între numărul de locuitori şi numărul de biserici?

Odată am stat de vorbă cu un arhiereu care mi-a spus: „Noi avem o proporţie bună – unei parohii îi revin 10 mii de locuitori”. Iar eu i-am răspuns: „Vă puteţi imagina ca în armată la 10 mii de militari să fie un singur instructor politic?” Această stare de lucruri este de inimaginat, cu toate că armata este o organizaţie care este supusă unei discipline severe. Dar societatea nu este supusă unei astfel de discipline şi Biserica activează în condiţiile liberului arbitru – fiecare om este în drept singur să decidă să fie credincios sau nu. Iată de ce este atât de important că în ultimii ani numărul de parohii a crescut şi astăzi proporţia este de două ori mai bună decât cea despre care vorbea arhiereul ca fiind o realizare. Deşi, eu consider că şi cinci mii de oameni pentru o parohie este prea mult.

Aduc sincere mulţumiri stăpânului Ioan şi puterii laice pentru tot ce se face în vederea organizării vieţii bisericeşti. Însă daţi-mi voie să spun – noi ne aflăm dacă nu la început de cale, atunci cu siguranţă la mijlocul ei. Vorba este nu doar despre deschiderea bisericilor noi – este vorba despre faptul ca viaţa Bisericii să devină apropiată şi înţeleasă omului contemporan, pentru ca prin slujirea şi mărturisirea făcută în biserică să se actualizeze în conştiinţa omului contemporan măreţul adevăr Evanghelic. Noi vom apropia Evanghelia, când vom apropia chipul Mântuitorului de viaţa omului contemporan, iar atunci însăşi viaţa se va schimba.

Vorbesc despre acestea, pomenindu-l pe sfântul ierarh Ioasaf de Belgorod. Fie ca el să fie exemplu, inclusiv pentru preoţi. Sfântul ierarh Ioasaf îmbina în mod minunat în personalitatea sa autoritatea înaltă duhovnicească, viaţa duhovnicească petrecută în rugăciune cu un talent deosebit de administrator. Nu întotdeauna se întâmplă aşa – uneori cufundarea în aspectul duhovnicesc al vieţii duce la faptul că omul de bună voie se distanţează de lumea înconjurătoare. Este de înţeles: se formează un anumit mod de gândire şi simţire, astfel că omului îi este greu să îmbine viaţa sa interioară cu o mare de oameni, tumultuoasă şi clocotitoare. Însă sfântul ierarh Ioasaf a reuşit să o facă, astfel el este un exemplu şi pentru conducătorii laici, şi pentru cei bisericeşti.

Este foarte important ca activitatea pentru binele oamenilor, activitatea, orientată spre ameliorarea condiţiilor de viaţă, activitatea, îndreptată spre ridicarea nivelului de instruire şi cultură, să fie însoţită de creşterea interioară a celor care sunt chemaţi să dirijeze toate aceste procese şi să poarte răspundere pentru ele. Starea interioară a omului, care poartă răspundere pentru alţii, nu este doar lucrul său personal. Se prea poate multe lucruri se stopează, multe nu pot fi realizate anume din cauza că starea interioară a unei anumite persoane, responsabile de vreun proiect important, nu corespunde întru totul obiectivelor propuse. Pentru ca să nu existe o astfel de dihotomie, pentru ca să nu fie o divizare internă între obiectivele şi sarcinile, formulate de societate şi stat, pe de o parte, şi starea interioară a omului, pe de altă parte, noi trebuie să ţinem minte că fără o lucrare interioară asupra noastră nu vom putea învinge această dihotomie şi, prin urmare, nu vom putea învinge nici corupţia, nici criminalitatea, nici factorul uman vehiculat de atâtea ori, din a cărui cauză vapoarele naufragiază şi avioanele se prăbuşesc.

Sfântul ierarh avea grijă de nivelul vieţii duhovniceşti a enoriaşilor săi. El acorda o atenţie deosebită instruirii duhovniceşti, investind multe puteri şi mijloace proprii, inclusiv financiare, în cauza pregătirii preoţilor, săvârşea multe călătorii prin parohii. În acest sens, eparhia Belgorod merge astăzi pe urmele sfântului ierarh Ioasaf. Aici activează excelent un seminar, este bine organizată activitatea de păstorie, pentru toate acestea aş vrea să-i mulţumesc arhiereului conducător şi la tot clerul. Dea Dumnezeu şi mai departe să dezvoltaţi învăţământul teologic, să dezvoltaţi în corelare cu puterea laică luminarea religioasă şi predarea Bazelor culturii ortodoxe în instituţiile laice de învăţământ.

Desigur, cauza cea mai importantă a vieţii sfântului ierarh Ioasaf a fost rugăciunea şi comunicarea cu Dumnezeu. După cum ştim, la o vârstă fragedă el şi-a dedicat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi niciodată nu a trădat cauza sa. Într-adevăr, sfântul ierarh era o persoană cu o mare bogăţie interioară duhovnicească şi această bogăţie interioară, experienţa sa duhovnicească foarte profundă a reuşit să o exprime în exterior. Având şi darul poetic, el a scris, după cum se ştie, un minunat poem „Lupta celor şapte virtuţi cinstite cu cele şapte păcate de moarte”, iar eu aş vrea să citez un mic fragment din acest poem.

Învinge-ţi duşmanii – păcatele,
Lupta închei-o şi biruie.
Devii atunci prieten şi oaspete
La nunta Împărăţiei.
Îndrumarea încheind,
Sunt plin de bucurie
Şi din toată inima
Îşi doresc şi ţie.

Cu aceste cuvinte îşi încheie poemul sfântul ierarh Ioasaf de Belgorod, care a reuşit într-o formă minunată poetică să exprime nişte adevăruri profunde care îşi aveau originea în experienţa interioară ascetică.

Sfântului ierarh Ioasaf este exemplu pentru poporul nostru pe parcursul veacurilor, dar se prea poate, şi în zilele de astăzi slujirea lui este deosebit de importantă pentru Rusia şi pentru Ucraina. Sfântul ierarh aparţinea Rusiei Sfinte, Rusiei istorice şi personalitate lui, mai convingătoare decât orice argumente politice, mărturiseşte despre realitatea unui spaţiu unic duhovnicesc care este numit Sfânta Rusie. Cui aparţine sfântul ierarh Ioasaf - Rusiei, Ucrainei? Parcă putem pune noi oare o astfel de întrebare, când ne aflăm în faţa moaştelor sfântului, bineplăcut lui Dumnezeu? Personalitatea lui trebuie să ajute actualmente Biserica să-şi păstreze unitatea, să înfrunte ispitele schismei, mai ales când aceste schisme sunt provocate de patimi politice, să contribuie la păstrarea interacţiunii frăţeşti şi colaborării între Ucraina şi Rusia, să păstreze spaţiul unitar duhovnicesc şi cultural al Sfintei Rusii.

Viaţa sfântului ierarh, activitatea lui bisericească şi socială sunt extrem de actuale pentru societatea contemporană. Înglobând în sine calităţile unui conducător bisericesc, ale unui practician şi totodată ale unui călugăr, om de înaltă duhovnicie, el prin exemplul vieţii lui ne ajută să îmbinăm cele duhovniceşti – idealurile înalte ale Evangheliei şi cele pământeşti - activitatea orientată spre crearea prosperităţii sociale. Experienţa sfântului ierarh îi poate ajuta pe reprezentanţii Bisericii, ai puterii de stat, ai societăţii laice să înţeleagă şi să determine dreapta proporţie dintre credinţă şi acţiune, dintre grija pentru cele pământeşti şi cele cereşti.

Aş vrea încă odată să zic: este îmbucurător să vezi că viaţa contemporană a eparhiei Belgorod este un exemplu de urmare a activităţii sfântului ierarh. O atenţie deosebită aş vrea să atrag asupra colaborării cu succes, realizate dintre administraţia regiunii Belgorod şi eparhia Belgorod. Nu voi nominaliza multele direcţii, conform cărora această activitate se înfăptuieşte, dar voi remarca importanţa ei în sfera educaţiei moral – spirituale, în cauza susţinerii familiilor tinere, în organizarea forumurilor de învăţământ ale tinerilor şi a taberelor pentru copii, în dezvoltarea slujirii de luminare socială în diferite instituţii, inclusiv în cele medicale.

Dea Dumnezeu ca exemplul sfântului ierarh Ioasaf să ne ajute să schimbăm spre bine viaţa noastră personală, să schimbăm spre bine viaţa ţării noastre. Dea Dumnezeu ca exemplul sfântului ierarh să ne ajute şi mai departe, în interacţiunea cu statul, cu societatea să ne organizăm viaţa în care fiecare personalitate ar avea posibilitate să-şi descopere potenţialul său, fără a distruge valorile cele mai importante pe care le-am căpătat din trecut.
Vă mulţumesc pentru atenţie.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Declarația Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril în legătură cu evenimentele din Muntenegru

Declarația Sanctității Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril în legătură cu situația privind Sfânta Sofia

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Primului Președinte al Republicii Kazahstan N.A. Nazarbaev cu prilejul aniversării a 80 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat locțiitoarei Mănăstirii stavropighiale „Acoperământul Maicii Domnului” din Moscova egumena Feofania (Miskina) cu prilejul aniversării a 55 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat locțiitoarei Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din Hotkovo egumena Olimpiada (Baranova) cu prilejul aniversării a 70 de ani din ziua nașterii

Mesajul de felicitare a Patriarhului adresat Preafericitului mitropolit al Kievului Onufrii cu prilejul zilei numelui

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către Primul Președinte al Republicii Kazahstan N.A. Nazarbaev

Mesajul de felicitare al Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat conducătorului artistic al Teatrului Mic al Rusiei Iu.M. Solomin cu prilejul aniversării a 85 de ani din ziua nașterii

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica principală a Forțelor Armate ale Federației Ruse

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat mitropolitului de Sankt-Petersburg Varsonofii cu prilejul aniversării a 65 de ani din ziua nașterii