Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Discursul Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril după sfinţirea monumentului sfântului mucenic Ermoghen lângă zidurile Kremlinului

Discursul Sanctităţii Sale Patriarhul Chiril după sfinţirea monumentului sfântului mucenic Ermoghen lângă zidurile Kremlinului
Versiune pentru tipar
25 mai 2013 16:54

La 25 mai 2013, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat sfinţirea monumentului sfântului mucenic Ermoghen, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, în grădina Alexandrovski, lângă zidurile Kremlinului. La ceremonia de descoperire a monumentului a participat Preafericitul Patriarh al Ierusalimului şi al întregii Palestine Teofil.

După încheierea cinului sfinţirii, Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril s-a adresat către cei prezenţi cu un discurs.

Preafericirea Voastră! Stimate Serghei Borisovici! Stimate Vladimir Igorevici! Dragi stăpâni, părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit cordial pe toţi cu ocazia acestei minunate zile!  Astăzi trebuie neapărat să ne amintim de istoria, legată de monumentul sfântului mucenic Ermoghen. În anul 1910, în Sfînțitul Sinod a parvenit o rugăminte de la societatea civilă a ţării noastre, ca la aniversarea a 300 de ani de la sfârşitul mucenicesc al Patriarhului Ermoghen, în oraşul Moscova, pe Piaţa Roşie să-i fie ridicat un monument.

În anul 1913, la aniversarea a 300 de ani de la sfârşitul său mucenicesc, Preafericitul Patriarh Ermoghen a fost proslăvit în ceata sfinţilor. În acelaşi an, la muzeul de Istorie a fost inaugurată o expoziţie de proiecte a monumentului sfântului ierarh Ermoghen. În toată ţara pe parcursul a trei ani au fost colectate mijloace, ca în semn de recunoştinţă din partea Rusiei pentru sfântul ierarh, care a salvat ţara şi poporul în Vremurile Tulburi, să fie ridicat un monument.

Dar noi ştim că războiul care a urmat, iar apoi şi revoluţia au împiedicat realizarea acestui plan bun al întregului popor. Astăzi monumentul se află nu pe acel loc, unde ar fi trebuie să fie înălţat, deoarece acel loc în Piaţa Roşie este ocupat. Însă monumentul se află alături de zidul Kremlinului, chiar vizavi de mănăstirea Ciudov, care s-a aflat pe teritoriul Kremlinului şi în ale cărui subsoluri în anul 1613 sfântul ierarh Ermoghen a fost torturat şi  unde şi-a jertfit viaţa sa pentru credinţă şi Patrie.

Atunci era perioada dificilă a Vremurilor Tulburi. Curmarea dinastiei ţariste, scindarea în rândul boierilor, ocupaţia străină, răscoalele populare, încercările de a dezrădăcina cu forţa credinţa ortodoxă – toate acestea au dus ţara la limita distrugerii şi eşecului deplin. Noi, cu adevărat, ca popor şi ca ţară am stat la marginea prăpăstiei, căzând în care Rusia, probabil, niciodată nu ar mai fi putut să renască.

Însă pentru a săvârşi cea mai rea faptă – a pune pe tronul ţarilor ruşi un străin, trebuia de avut acordul Patriarhului. Şi la el, la mănăstirea Ciudov, au început să vină reprezentanţii acelor puteri străine, care au ocupat Moscova, precum şi trădătorii din Duma boierească, înduplecându-l cu promisiuni, şantaj şi chiar ameninţându-l cu moartea, pentru ca el să se adreseze cu o declaraţie poporului rus. Însă sfântul ierarh nu a făcut ceea ce s-a cerut de la el, deşi în capetele oamenilor era tulburare, mulţi considerau că  invitaţia la tron a unui străin va deschide noi perspective de dezvoltare, de europeneizare a statului Rus. Erau adepţi ai acestei idei şi în rândul clanurilor puternice de boieri. Iar poporul, tulburat de pe urma Vremurilor Tulburi, de pe urma violenţelor, a uciderilor, nu era în stare să se concentreze şi să ajungă la propria decizie.

Şi atunci sfântul ierarh Ermoghen, refuzând străinilor susţinerea sa, a început să se adreseze către oamenii ruşi cu chemări înflăcărate, ca să se unească şi să izgonească duşmanul din capitală. Noi ştim că unul din aceste mesaje a ajuns la Nijnii Novgorod, a trezit sentimentele patriotice ale cetăţenilor lui şi armata populară a lui Minin şi Pojarski, mergând la Moscova, a salvat capitala, astfel şi întreaga Rusie.

Aş vrea să mulţumesc cordial tuturor celor care au participat la pregătirea şi realizarea acestui proiect minunat. Primul meu cuvânt de mulţumire îl adresez Preşedintelui Rusiei Vladimir Vladimirovici Putin. Aş vrea, de asemenea, să-i mulţumesc lui Dmitrii Anatolievici Medvedev, preşedintele Guvernului Federaţiei Ruse, Administraţiei Preşedintelui Federaţiei Ruse în persoana lui Serghei Borisovici Ivanov şi Direcţiei executive a Preşedintelui Federaţiei Ruse în persoana lui Vladimir Igorevici Kojin.

Aduc mulţumiri, de asemenea, Guvernului Moscovei şi primarului Serghei Semionovici Sobeanin, Direcţiei pentru exploatarea clădirilor organelor superioare de stat în persoana lui Alexandr Nicolaevici Şumeiko, ministrului culturii Federaţiei Ruse Vladimir Rostislavovici Medinski şi predecesorului dumnealui, Alexandr Alexeevici Avdeev.

Un cuvânt deosebit de mulţumire aş vrea să exprim Fundaţiei de susţinere a inovaţiilor sociale „Cauza liberă” în persoana lui Oleg Vladimirovici Deripaska, pe ale cărui mijloace a fost creat prezentul monument. Recunoştinţa noastră Fundaţiei regionale de încurajare a iniţiativei organizaţiilor obşteşti pentru instalarea monumentului Patriarhului Ermoghen în persoana preşedintelui Galina Vasilievna Ananieva şi, în sfârşit, colectivului de autori în persoana lui Salavat Alexandrovici Şcerbakov şi Igor Ncolaevici Voskresenski, cu ale căror eforturi creatoare a fost ridicat acest monument.

Îmi exprim speranţa că fiecare cine va veni încoace în acest loc, fără să vrea va cădea pe gânduri cu privire la cauzele instalării acestui monument lângă zidul Kremlinului. Se prea poate că mulţi se vor adresa la acele pagini eroice ale istoriei, pe care este scrisă marea victorie a poporului nostru într-una din cele mai îngrozitoare tragedii din istorie.

Dea Dumnezeu ca prin ridicarea acestui monument în centrul oraşului de scaun să se întărească dragostea pentru Patrie în inimile cetăţenilor noştri, să se fortifice credinţa ortodoxă, să se întărească dorinţa şi tendinţa de a face totul, ca să se dezvolte viaţa ţării, ca ea să devină mai bogată din punt de vedere duhovnicesc şi material, ca pacea, relaţiile interculurale, interreligioase şi interetnice între persoanele, care constituie trupul poporului unit al Rusiei, să crească şi ca prin această solidaritate şi unitate a întregului popor să se întărească viaţa Patriei noastre.

Hristos a Înviat!

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV Jocuri Olimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Patriarhului cu prilejul sărbătoririi Zilei tineretului ortodox

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril către sportivii ruși - participanți la cele de-a XXIV-lea Jocuri Olimpice și cele de-a XIII-lea Jocuri Paralimpice de iarnă din Beijing

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril în legătură cu desfășurarea acțiunii caritabile „Ziua milostivirii și compasiunii față de toți cei care se află în închisori”

Cuvântarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril la Congresul internațional al profesorilor și lectorilor de limbă rusă

Cuvântul de învățătură al Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostit la înmânarea toiagului arhieresc Preasfințitului Gherasim, episcop de Vladikavkaz și Alania

Mesajul de felicitare al Patriarhului adresat participanților la solemnitățile din Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie cu prilejul zilei de pomenire a Sfântului Serghie de Radonej

Mesajul Sanctității Sale Patriarhul Chiril adresat Preafercitului Patriarh al României Daniel cu prilejul aniversării întronării

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Binecredinciosului cneaz Alexandru Nevski rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Lavra „Sfântul Alexandru Nevski”

Adresarea Sanctității Sale Patriarhul Chiril cu prilejul Zilei treziei