Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după serviciul divin la biserica în cinstea sfântului mare mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă, or. Surgut

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după serviciul divin la biserica în cinstea sfântului mare mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă, or. Surgut
Versiune pentru tipar
21 septembrie 2013 17:59

La 21 septembrie 2013, de sărbătoarea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a oficiat cinul sfinţirii mari a bisericii în cinstea sfântului mare mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă în or. Surgut şi Dumnezeiasca liturghie în biserica nou sfinţită. După încheierea serviciului divin Întâistătătorul Bisericii Ruse s-a adresat către credincioşi cu o predică.

Înaltpreasfinţiile şi Preasfinţiile Voastre! Stimate stăpâne Pavel! Excelenţele Voastre! Stimată Natalia Vladimirovna, guvernatorul districtului autonom Hanty-Mansiisk! Înalţi reprezentanţi ai cercurilor de afaceri şi reprezentanţi ai puterii! Dragi părinţi, fraţi şi surori!

Vă felicit cordial pe toţi cu ocazia unei mari sărbători – sfinţirea acestei minunate biserici în oraşul Surgut. Când oficiem sfinţirea bisericii lui Dumnezeu, este sărbătoare nu doar a parohiei şi chiar nu doar sărbătoarea oraşului. Este sărbătoarea întregii Biserici, a întregii ţări, deoarece fiecare biserică nouă este o mică biruinţă. Şi nu numai biruinţa asupra circumstanţelor vieţii, nu doar biruinţa asupra dificultăţilor, de care se ciocnesc oamenii, când ei construiesc un locaş sfânt – este biruinţa asupra propriei persoane.

Este suficient să ne aducem aminte din ce temniţă duhovnicească am ieşit. Încă generaţia medie, nemaivorbind de generaţia în vârstă, ţine minte totul bine. Ea a fost educată atunci, când cuvântul „Dumnezeu” era interzis, iar dacă şi era pronunţat, întotdeauna se scria cu literă mică. Ceea ce s-a întâmplat în acest răstimp de 25 de ani, este o mare minune a lui Dumnezeu. Iată de ce cu atâta emoţie eu oficiez întotdeauna sfinţirea bisericilor – fiindcă în faţa ochilor mei apare istoria oamenilor, care au trăit fără biserici, fără credinţă, fără rugăciuni pe acest loc, unde actualmente se ridică locaşul sfânt.

Bisericile lui Dumnezeu ne ajută nu doar să ne concentrăm în rugăciune, nu doar să simţim prezenţa lui Dumnezeu, dar şi să înţelegem şi să simţim multe. Anume de aceea bisericile erau create ca opere remarcabile de artă şi arhitectură. Ele se umple de icoane splendide, în biserici întotdeauna răsună cântări armonioase. Toate acestea ne leagă cu marea noastră cultură naţională, din care ne tragem ca popor. Indiferent de faptul, cât de mult omul se percepe pe sine ca fiind religios, el se trage din acel izvor, doar în spatele lui stau buneii lui, străbunicii şi stră-strămoşii. Toţi aceşti oameni sunt ortodocşi şi aceasta este o putere energetică enormă, care ni se transmite din generaţie în generaţie, deşi se atenuează cu păcatele noastre, se distruge de maladiile noastre, dar până acum mai alimentează poporul nostru.

Ce este viaţa religioasă a omului? Devenind credincioşi, noi începem să ducem o viaţă religioasă sau, cel puţin, trebuie să începem să trăim o astfel de viaţă. Care sunt parametrii acestei vieţi? Cine participă la ea? La ce este ea orientată? În viaţa religioasă sunt două puteri componente – Dumnezeu şi omul. Viaţa religioasă începe atunci, când se încheie circuitul între om şi Dumnezeu, când harul lui Dumnezeu vine în om, când el se răspândeşte asupra sufletului său, asupra trupului său. Iată atunci începe o viaţă deosebită, dar ea cere eforturi omeneşti.

Voi aduce o pildă, bine înţeleasă de cei, care locuiesc în Siberia de Vest, în special în Surgut. Dumnezeu ne-a dat mari daruri – resursele noastre, care se află în pământ, inclusiv petrolul şi gazele. Milioane de ani aceste resurse s-au aflat în acest pământ. Dar ce a făcut omul, ca să utilizeze aceste resurse? El trebuia să obţină studii corespunzătoare, să acumuleze cunoştinţe, experienţă, deprinderi, tehnologii, să aplice eforturi enorme, astfel că generaţii întregi de oameni au lucrat în condiţii extrem de dificile, au efectuat cercetări geologice pe teren, iar apoi au instalat apeducte, au construit drumuri pentru automobile, calea ferată în astfel de oraşe cum este Surgut. Ce ar fi fost dacă nu ar exista darul lui Dumnezeu şi nu ar fi existat aceste resurse? Nu ar fi existat nici eforturi. Însă aceste resurse încep să lucreze, să slujească oamenilor atunci, când omul foloseşte darul Lui Dumnezeu, când el depune toate eforturile, când merge în întâmpinarea lui Dumnezeu. Este important ca acest lucru să se înfăptuiască în credinţă, cu o mare mulţumire adusă Domnului, pentru ca fiecare, cine se alimentează de la aceste resurse - şi cel bogat, şi cel cu venituri medii şi, se prea poate, chiar o persoană foarte săracă să spună: „Doamne, îţi mulţumesc pentru acest dar, dar şi eu fac câte ceva ca să câştig în baza acestui dar pentru mine şi apropiaţii mei”.

Iată un exemplu, ce are loc în viaţa religioasă. Dumnezeu îşi dă energia Sa, iar noi o putem primi sau respinge, noi putem intensifica relaţiile noastre cu Dumnezeu sau le putem slăbi. Dumnezeu nu se amestecă, noi suntem liberi. Noi am trecut printr-o epocă, când oamenii s-au dezis de Dumnezeu. Lor li se părea că vor putea face totul cu propriile mâini şi acum noi ne amintim cu tristeţe că în calitate de răspuns la eroismul poporului nostru, care a făcut atât de mult, de fapt, a obţinut atât de puţin. Am vrut să construim o viaţă prosperă, bogată, justă – şi nu am reuşit. Noi căpătăm darul lui Dumnezeu, noi evoluăm ca personalităţi, ca societate, ca popor atunci, când trudim împreună cu Dumnezeu, când trăim în conformitate cu legea Lui, când îndeplinim cuvântul Lui, când creştem din putere în putere, deoarece scopul vieţii religioase este plinătatea vieţii omeneşti. Iar plinătatea este ceea ce trece peste hotarele vieţii fizice, plinătatea – este viaţa veşnică împreună cu Dumnezeu în Împărăţia Cerurilor.

Fie ca Domnul să ne ajute nouă tuturor să ne întărim în credinţă, să conştientizăm responsabilitatea personală în faţa lui Dumnezeu, să înţelegem că în calitate de răspuns la darul lui Dumnezeu, care este dat fiecărui om, noi trebuie să dezvoltăm eforturile noastre personale, pentru a recepţiona acest dar şi a aduce un mare rod – pentru noi înşine, pentru apropiaţii noştri, pentru poporul nostru.

Aş vrea în amintirea evenimentului de azi, a sfinţirii acestei sfinte biserici, să aduc în dar icoana sfântului cuviosului Serafim de Sarov cu o inscripţie care mărturiseşte despre faptul că este darul Patriarhului. Fie ca această icoană să fie în biserică în amintirea marelui eveniment pentru oraşul Surgut, pentru întreaga noastră Biserică, pentru întreaga noastră Parie.

Ş vrea să-mi exprim mulţumirea cordială acelor oameni, care au depus puterile lor, mijloacele materiale, ca să creeze această splendidă biserică a lui Dumnezeu aici, pe pământul Siberiei. Vladimir Leonidovici, după cum ştiţi, a trudit mult nu doar pentru faptul ca în Surgut să existe biserici ale lui Dumnezeu, dar dumnealui mai depune multe puteri în renaşterea vieţii duhovniceşti şi eu am luat decizia să-i înmânez o înaltă distincţie a Patriarhului în oraşul Moscova. Sper că într-una din zilele de sărbătoare să ne întâlnim la catedrala „Hristos Mântuitorul”, ca eu să pot să vă aduc mulţumiri în prezenţa nu doar a acelor persoane, care vor fi în catedrală, dar în faţa întregii noastre Biserici, pentru trudele Dumneavoastră şi să vă înmânez înaltul ordin al Bisericii Ortodoxe Ruse. Să vă ajute Dumnezeu.

Încă odată aş vrea să vă mulţumesc din inimă. Am fost bucuros să mă rog alături de clerici atât în Hanty-Mansiisk, cât şi în Surgut, să vă văd pe toţi, care duceţi aici o slujire foarte responsabilă, să vă chem, fraţilor, după cum spuneau strămoşii noştri evlavioşi, să nu precupeţiţi viaţa, să nu vă gândiţi la sănătate, să nu vă temeţi de greutăţi, dar întreaga fiinţă să o daţi faptului ca să lumineze numele lui Dumnezeu în poporul nostru. Sper foarte mult că veţi aduce acel rod în Biserica lui Dumnezeu, care astăzi este atât ne necesar.

Aş vrea să vă felicit încă odată pe toţi cu ocazia sărbătorii şi fiecăruia, care a asistat aici, aş vrea să-i înmânez o mică iconiţă a lui Gheorghe Purtătorul de Biruinţă cu binecuvântarea Patriarhului. Să vă păzească Domnul.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după privegherea săvârșită în Catedrala episcopală „Icoana Maicii Domnului de Kazan” din Sankt-Petersburg

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Cuviosului Serafim de Sarov după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Sfântului Serafim din Diveevo

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Pustiei Sarovului

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după săvârșirea Te-Deum-ului în fața monumentului Sfântului întocmai cu Apostolii cneaz Vladimir la Moscova

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril de ziua pomenirii Sfintei întocmai cu Apostolii cneaghinea Olga după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la Mănăstirea Novotorjsky „Sfinții Mucenici Boris și Gleb”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serghie de Radonej în Lavra „Sfânta Treime” a Cuviosului Serghie

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfinților Apostoli Petru și Pavel după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la biserica cu hramul „Sfântul și Dreptul Alexie Mecev” din Vișneaki, or. Moscova