La 15 noiembrie 2014, Sanctitatea Sa Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril și Sanctitatea Sa Patriarhul Serbiei Irineu au vizitat Necropola rusă în Belgrad – locul celei mai mari înmormântări a ostașilor ruși, căzuți pe fronturile Primului război mondial.
Lângă necropolă Întâistătătorii au fost întâmpinați de: prim-vicepreședintele Consiliului Federației AF a FR A.P. Torșin; ministrul culturii al Federației Ruse V.R. Medinski; şeful Agenției federale a FR pentru Comunitatea Statelor Independente, conaționali ce locuiesc în afara granițelor și colaborarea umanitară internațională (Rossotrudnicestvo) C.I. Kosaciov; Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în Republica Serbia A.V. Cepurin; comandantul trupelor de interne ale Rusiei general-colonelul V.A. Șamanov; regizorul N.S. Mihalkov.
La memorial au sosit, de asemenea, arhierei și clerici ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, parohul metocului Bisericii Ruse în Belgrad protoiereul Vitalii Tarasiev, ostași ai trupelor aeropurtate participanți la manevrele tactice comune ruso-sărbe antitero SREM-2014.
Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Rusă și Sârbă au depus flori la monumentul ostașilor ruși. S-a cântat „Veșnica pomenire”.
Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril a rostit rugăciunea la înnoirea capelei în cinstea icoanei Maicii Domnului de Iveria, care se află pe teritoriul cimitirului. Capela în cinstea icoanei Maicii Domnului de Iveria a fost construită în anul 1931 de emigranți din Rusia în memoria capelei cu același nume la intrarea în Piața Roșie din Moscova. În cripta ei se află mormântul mitropolitului Antonii (Hrapovitski).
Apoi a fost oficiată litia pentru ostașii căzuți în anii Primului război mondial.
După încheierea serviciului divin Sanctitatea Sa Patriarhul Chiril s-a adresat către cei prezenți cu o alocuțiune:
„Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Înalți reprezentanți ai puterii de stat din Rusia și Serbia! Dragi părinți, frați și surori!
Aș vrea să-mi exprim cuvinte de recunoștință tuturor celor care au trudit în cauza restabilirii și restaurării acestui cimitir memorial. Noi ne aflăm într-un loc deosebit. Este cel mai mare cimitir din Europa, unde sunt înmormântați participanți la Marele război, unde sunt înmormântați generali, amirali, ofițeri, soldați ai armatei ruse, unde există, în pofida tuturor circumstanțelor din secolul al XX-lea, monumentul țarului Nicolai II care nu a lăsat în nenorocire poporul sârb, dar a luat decizia de a intra într-un război greu. Țarul înțelegea că Rusia nu era gata în măsură deplină de acel război. În anul 1914 au început schimbări de proporție în organizarea și înarmarea armatei ruse - ceea ce numim acum prin cuvântul „modernizare”. Acest proces trebuia să fie încheiat către anul 1920 și atunci armata rusă ar fi devenit cea mai puternică armată în Europa.
Dar anume în anul 1914 a început războiul nu din voia noastră. Poporul sârb s-a dovedit a fi în pragul distrugerii și a înrobirii totale. Țarul Nicolai II ia o decizie hotărâtoare de a intra în război și de a-i apăra pe sârbi, dându-și seama de urmările unui astfel de pas.
Noi știm care au fost urmările dezastruoase pentru Europa de pe urma acestui război: au dispărut patru imperii – Rus, German, Austro-Ungar și Otoman. Dar, probabil, cele mai grele pierderi le-a suportat Rusia. Aducându-și cea mai mare contribuția la distrugerea dușmanului și pierzând cei mai mulți soldați și ofițeri, ea nu a fost în rândul țărilor învingătoare, dar a fost nevoită să-și aplece capul în fața țării învinse, deoarece în urma Primului război mondial a apărut revoluția, iar apoi și războiul civil. Și multe din problemele de care se ciocnește actualmente Rusia, pleacă cu rădăcinile sale în acea tragedie a țării noastre și a poporului nostru.
Este minunat că a sosit timpul când nu doar în Serbia, dar și în Rusia sunt pomeniți eroii acestui mare război mondial. În acest an la Moscova, cu participarea Președintelui, a fost inaugurat un monument excepțional – monumentul eroilor acestui război.
Poporul sârb recunoscător a primit din Rusia un mare torent de refugiați ce au venit în această țară, plecând de la moarte și în măsura puterilor i-a întors fapta pentru sângele vărsat și, inclusiv, pentru fapta eroică a țarului Nicolai II de la finele anului 1915, când armata sârbă ce a fost nevoită să fugă și refugiații au ajuns pe litoralul mării Adriatice și urmau să se îmbarce în vasele aliaților pentru a pleca într-un loc sigur. Dar s-a dovedit că aliații nu doresc și nu sunt gata să salveze armata sârbă și refugiații sârbi. Atunci țarul Nicolai II, care a intrat în istorie ca o persoană liniștită și chiar sfioasă, înaintează aliaților un ultimat ferm și în consecință vasele au fost oferite și trupe ale armatei sârbe și refugiații au fost salvați.
Noi ne amintim de toate acele evenimente de grea încercare pentru țările noastre în anul când este marcată aniversarea de o sută de ani de la începutul acelui război. Eu sunt bucuros să văd acest cimitir înnoit. Eu am avut posibilitate să vin încoace în acele vremuri, când puteai privi cu inimă grea la monumentele dedicate eroilor noștri. De aceea cu un sentiment special de mulțumire aș vrea să mă adresez către toți acei care au participat la restaurarea acestei necropole. Este monumentul dedicat eroismului adevărat al ostașilor ruși care și-au dat viața pentru credință, țar și Patrie în anii Primului mare război mondial. Dar este totodată și un monument minunat al prieteniei și frăției popoarelor sârb și rus.
Păstrând și renovând astfel de monumente, noi ne reînnoim memoria noastră istorică, sentimentele noastre unii față de alții. Din aceste considerente ceea ce se întâmplă azi aici este orientat nu spre trecut, dar și spre viitor. Fie ca Domnul să binecuvânteze Rusia și Serbia, popoarele noastre, Bisericile noastre.
Vă mulțumesc cordial, Sanctitatea Voastră Patriarhul Serbiei Irineu, pentru posibilitatea ca împreună cu Dumneavoastră azi să săvârșim rugăciunea pe acest loc istoric. În amintirea despre acest eveniment aș vrea să aduc în dar bisericii, adineauri sfințită, icoana lui Hristos Mântuitorul. Să vă păzească pe toți Domnul!”
Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Rusă și Sârbă au mers la monumentul ostașilor sârbi din Primul război mondial, unde de asemenea au fost depuse flori și s-a cântat „Veșnica pomenire”.
***
În anul 1929 Regele sârbilor, croaților și slovacilor Alexandr I le-a acordat dreptul emigranților ruși să înmormânteze în mod compact pe cei adormiți la Cimitirul Nou în Belgrad. Așa a apărut Necropola rusă pe a cărui teritoriu se află morminte ale 124 de generali, trei amirali, 280 de colonei și căpitani de rangul I ai armatei și flotei ruse. Tot aici se află și mormintele multor emigranți ruși. Numărul comun de morminte este circa de trei mii și jumătate.
În anul 1931 emigranții au construit la cimitir o capela în cinstea icoanei Maicii Domnului de Iveria.
În anii socialismului mulți emigranți din Rusia și urmașii lor au părăsit Iugoslavia. Necropola rusă a ajuns în delăsare: cimitirul era amenințat cu demolarea. În anul 2008 metocul Bisericii Ortodoxe Ruse în Belgrad a pus problema privind necesitatea salvării Necropolei ruse în ajunul aniversării a 100 de ani de la începutul Primului război mondial. Cu participarea ex-guvernatorului regiunii Iaroslavl A.i. Lisitsyn, a Partidului „Edinaya Rossia” și a Partidului democrat al lui V. Koshtunitsa s-a putut preîntâmpina distrugerea cimitirului, precum și a efectua lucrări de pregătire a proiectelor de restaurare a capelei în cinstea icoanei Maicii Domnului de Iveria și a pietrelor funerare.
În anul 2012 Skupșcina din Belgrad a adoptat decizia de a transmite Necropola rusă în custodia metocului Bisericii Ortodoxe Ruse în Belgrad.
La 18 noiembrie 2012 Sanctitatea Sa Patriarhul Serbiei Irineu în coslujire cu mitropolitul de Volokolamsk Ilarion a oficiat rânduiala sfințirii clopotniței capelei în cinstea icoanei Maicii Domnului de Iveria și a două sectoare de cimitir, restaurate din mijloacele oferite de compania „Gazpromnefti”.
În anul 2012 V.V. Putin a aprobat alocarea finanțării de stat pentru finalizarea lucrărilor de restaurare. La 28 august 2012, prin decizia Guvernului FR, Necropola rusă în Belgrad a fost introdusă în Lista locurilor de înmormântare aflate în străinătate cu însemnătate istorico-memorială pentru Federația Rusă.
În vara anului 2014 lucrările pentru restaurarea Necropolei ruse au fost încheiate cu succes. La 1 august, de ziua aniversării a 100 de ani de la începutul Primului război mondial, Sanctitatea Sa Patriarhul Serbiei Irineu a oficiat la capela în cinstea icoanei Maicii Domnului de Iveria Dumnezeiasca liturghie și parastasul pentru ostașii ruși, căzuți pentru libertatea Serbiei.
Pe teritoriul necropolei se află monumentul lui „Nicolai II și celor două milioane de ostași ruși participanți la Marele război”, instalat în anul 1935 de R.N. Verhovski. Inițiatorul monumentului este colonelul Mihail Skorodumov - cavalerul „Sfântul Gheorghe”, rănit de unsprezece ori și care a pierdut la război mâna dreaptă - a organizat colectarea mijloacelor necesare. Fiecare piatră, care a mers la construcția monumentului, a fost apreciată cu 300 de dinari. Pe ea era cioplit numele celui ce a dăruit-o. Cu o dificultate enormă emigrația rusă a adunat mijloacele pentru monument, jertfind deseori ultimele economisiri.
Monumentul prezintă un postament-cavou, pe care se află figura îngerului-biruitor având în mână o sabie. Monumentul este executat din piatră gri și are forma obuzului de artilerie. La poalele obuzului este o compoziție simbolică: un ofițer rus rănit apără drapelul.
În cavou au fost aduse rămășițele a 387 de ofițeri și soldați ai brigăzii ruse de expediție, căzuți în anii 1916-1918 pe frontul Salonin (Macedonean), unde trupele rusești au obținut succese militare importante, luptând umăr la umăr cu ostașii sârbi și francezi. În criptă se odihnesc, de asemenea, rămășițele a 136 de ofițeri și ostași din două subdiviziuni rusești de artilerie care au apărat Belgradul la asedierea austro-ungarilor și nemților, rămășițele a patru prizonieri ruși, împușcați de austrieci pentru refuzul de a încărca obuzele ce mergeau la front, doi marinari de pe corabia „Tiraspol”, naufragiată la portul dunărean Kladovo și încă circa o sută de soldați, ce au murit în spitalele Serbiei, ocupate de austrieci.
În capela situată la soclul monumentului este adusă o cruce mare, executată de sârbi din șinele de cale ferată cu inscripția „Eroi ruși care și-au jertfit viața pentru libertatea Serbiei”.
Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii/Serviciul de comunicare al DREB