Biserica Ortodoxă Rusă

Site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei

Русская версияУкраинская версияМолдавская версияГреческая версияАнглийская версия
Patriarhia

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia oficiată la mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Ugreșa de ziua pomenirii sfântului ierarh Nicolae Făcătorul de minuni

Predica Preafericitului Patriarh Chiril după Liturghia oficiată la mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Ugreșa de ziua pomenirii sfântului ierarh Nicolae Făcătorul de minuni
Versiune pentru tipar
19 decembrie 2013 18:07

La 19 decembrie 2013, de ziua pomenirii sfântului ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, Preafericitul Patriarh al Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a vizitat mănăstirea stavropighială de călugări „Sfântul ierarh Nicolae” din Ugreșa, suburbia Moscovei. La catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse a oficiat Dumnezeiasca liturghie, iar apoi s-a adresat către credincioși cu o predică. 

Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre! Cuvioase părinte Varfolomei, locțiitor la acest sfânt locaș! Dragi părinți, maici egumene! Frați și surori!

Aș vrea să vă felicit cordial cu ocazia sărbătorii -  pomenirea sfântului ierarh și făcător de minuni Nicolae. Această zi a devenit foarte importantă în calendarul Bisericii Ruse, deoarece anume în țara noastră este venerat în mod deosebit sfântul ierarh și făcător de minuni Nicolae. Poporul nostru cu inima sa simplă, deschisă către Dumnezeu, a recepționat în așa fel chipul sfântului ierarh și făcător de minuni Nicolae, personalitatea lui, viața lui, încât experiența rugăciunii de comunicare cu sfântul lui Dumnezeu a devenit o componentă nu doar a vieții noastre religioase, duhovnicești, dar și a culturii noastre naționale.

Probabil că nicăieri în lume nu există un așa număr de biserici în cinstea sfântului ierarh și făcător de minuni Nicolae, nu există nicăieri un număr atât de mare de mănăstiri în cinstea numelui său. Aceasta mărturisește de faptul că poporul nostru, în mod deosebit refractând viața sfântului ierarh Nicolae prin prisma concepției sale și a experienței sale istorice, a răspuns prin dragoste și venerare sinceră la chipul său minunat.

Noi îl proslăvim pe sfântul ierarh și făcător de minuni Nicolae ca pe un învățător al credinței, blândeții și înfrânării. De fapt, astfel îl proslăvim pe fiecare sfânt ierarh, adică ierarh al Bisericii care este canonizat. Noi îi numim învățători, chip al blândeții, regulă a credinței și a înfrânării. Dar de ce ierarhul este învățător? Deoarece anume episcopatul este responsabil de învățarea credinței de către fiecare generație următoare.

De fapt, credința se transmite din generație în generație pe parcurs de mai bine de 2000 de ani, deoarece sunt acei oameni, care în mod deosebit sunt chemați să aibă grijă de transmiterea credinței, de învățarea oamenilor. De aceea predarea învățăturii se află în centrul slujirii episcopului și, probabil, dacă nu ar fi așa, nu ar fi existat nici Biserica, căci fără învățarea credinței nu poate exista cuvioșie, nu poate exista un mod religios de viață, nu pot exista capacități ale omului de a-și motiva prin convingeri religioase faptele sale.

Anume de aceea de fiecare dată, când sărbătorim pomenirea sfinților ierarhi, se citește un mic fragment din capitolul al 13-lea din Epistola apostolului Pavel către Evrei, unde găsim aceste cuvinte: Ascultați de mai marii voștri și vă supuneți lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seama (vezi: Еvr. 13:17-21). Doar această singură frază ne ajută să înțelegem sensul a ceea ce este procesul învățării sau, vorbind în limbaj actual, să înțelegem din ce componente este alcătuit procesul de studiere al personalității umane. Pe de o parte, această cerință către cei ce învață este să-i asculte adică să țină minte de îndrumătorii lor și să se supună lor. Dar, pe de altă parte, este o chemare puternică către învățători să poarte de grijă neîncetat de sufletele celor, pe care îi învață.

Ce cuvinte necontemporane: ascultați de mai marii voștri, vă supuneți lor! Probabil, dacă e să spui astfel unei persoane nepregătite, ea se va jena. Dar de fapt, în aceste cuvinte se conține o chemare de o putere enormă a lui Dumnezeu, deoarece nu poate exista un proces de studiere, cu atât mai mult proces de educare, fără a-ți deschide mintea, voința și inima în întâmpinarea a ceea ce ne învață învățătorul. Învățarea nu este posibilă fără smerenie, fără înțelegerea faptului că învățătorul știe mai multe, el este mai înțelept, el este mai presus, că experiența lui este mai importantă.

Dar în ce caz cuvintele ascultați de mai marii voștri și vă supuneți lor nici într-un fel nu jenează conștiința, nu ating ego-ul omului, nu îi limitează libertatea? Doar într-un singur caz: când învățătorul este un exemplu absolut, un etalon. Un ucenic al unui mare compozitor sau al unui regizor celebru, al unui mare savant sau al unui pictor genial nu poate simți jenă de la cuvintele ascultați și vă supuneți. În acest sens și ascultarea, și supunerea vin într-un mod firesc, deoarece ucenicul, corelând cunoștințele sale, capacitățile și posibilitățile sale cu cunoștințele și posibilitățile învățătorului său, conștientizează cât de mult îl întrece învățătorul și i se supune în mod benevol, cu bucurie, căutând posibilitatea de a învăța anume de la acest învățător.

Dar mai este ceva în aceste cuvinte minunate ale apostolului din Epistola către Evrei, ceea ce ne ajută să înțelegem însăși esența procesului de învățământ. Ascultați de mai marii voștri și vă supuneți lor – dar de ce? Deoarece ei priveghează neîncetat pentru sufletele voastre. Putem să ne imaginăm un profesor școlar sau un profesor universitar, care priveghează neîncetat pentru sufletele celor cărora el adresează cuvântul său? În condițiile contemporane este greu de imaginat, de aceea este dificil să ne închipuim și faptul ca ucenicul să asculte și să se supună profesorului.

Cel mai mic se poate supune celui mai mare, când vede o grijă deosebită jertfelnică, hotărârea fără încetare, fără a-și da răgaz, să-și dea toate puterile pentru educarea celui, care îți este fidel. Și dacă ucenicul vede sacrificiul învățătorului, care jertfește în numele slujirii sale totul ce are și neîncetat poartă de grijă nu doar de transmiterea cunoștințelor, dar și de starea sufletului, în acest caz ce inimă trebuie să ai, cât trebuie să fii de aspru, ca în fața unui astfel de nevoitor, care nu cunoaște somn de dragul tău, să nu apleci capul și să nu te supui lui!

Succesul studiilor depinde de faptul, ce atitudine are ucenicul față de învățător. Însă succesul învățării depinde de asemenea și de faptul, ce atitudine are învățătorul față de propria cauză și în numele la ce el îl învață pe ucenic. Și dacă grija pentru suflet, adică pentru starea morală a personalității, încetează a mai fi grija profesorului, pedagogului, atunci nu poate fi nici ascultare, nici supunere. Se schimbă sistemul de relații învățător și ucenic, el își pierde  dimensiunea sacră, grație căreia cele mai mari valori, depuse de Dumnezeu în sufletul omului, iar prin aceasta – în civilizația umană – se păstrează și se transmit din generație în generație.

Totul ce vă spun acum, are o legătură directă cu sistemul de învățământ. Nouă ne place să ne plângem de ce tineret rău avem. Dar de ce nu ne plângem de faptul că deseori pedagogii nu consideră necesar să aibă grijă de sufletele ucenicilor încredințați lor? De faptul că trebuie să formăm o personalitate puternică din punctul de vedere moral, care iubește pe Dumnezeu și pe aproapele, Patria, lumea înconjurătoare, care e în stare să-și ducă viața conform poruncilor lui Dumnezeu, adică conform acelei legi, mai presus de care nu există nimic, nici un fel de lege omenească, deoarece legea lui Dumnezeu este legea fundamentală a vieții? Și atâta timp cât profesorii noștri, acei care poartă răspunderea pentru generația tânără, nu conștientizează propria responsabilitate pentru educarea ei morală și nu vor avea grijă neîncetat – neîncetat! – de sufletele celor încredințați lor, atâta timp noi ca societate vom purta asupra noastră pecetea respingătoare a distrugerii principiului moral. În viața cotidiană aceasta va fi însoțit de nereușite în viața familială, de divorțuri, avorturi, criminalitate, corupție și de tot ceea ce mănâncă ca rugina viața personalității, a familiei și a societății. Și orice fel de oftat referitor la faptul că “trebuie să micșorăm, trebuie să reducem, trebuie să luăm sub control” nu vor ajunge la scop, deoarece gândurile atât cele bune, cât și cele rele, atât faptele bune, cât și cele rele, ies din inima omului (vezi: Mt. 15:19).

Totul ce spunem, adresându-ne școlii contemporane, noi o putem spune și în adresa Bisericii și a păstorilor. Nu este întâmplător că în centrul slujirii sfinților ierarhi este învățarea cu responsabilitatea enormă pentru starea sufletească a păstoriților, în special a generației tinere, pentru viitorul Bisericii și al  lumii. Uneori slujitorii bisericii se jeluie că oamenii credincioși nu sunt suficient de atenți față de cuvintele lor, că nu întotdeauna slujirea lor este însoțită de respectul cuvenit din partea păstoriților – vorbind prin cuvintele Epistolei către Evrei, oamenii nu întotdeauna se supun îndrumătorilor lor. Totul ce a fost spus cu referire la școala laică, se referă și la Biserică. Oamenii și se supun, și îi acceptă, și îi ascultă pe învățătorii Bisericii doar atunci când văd că  învățătorul bisericesc își jertfește sufletul, viața, slujind fără încetare purtând de  grijă sufletelor credincioșilor.

Ziua de azi este legată de pomenirea sfântului ierarh și făcător de minuni Nicolae, un învățător adevărat al credinței, care fără încetare a slujit sufletelor omenești, jertfindu-se  totalmente, fără a cunoaște timp pentru odihnă, fără a cunoaște nici un fel de momente personale în viață, care ar fi fost pentru el pline de bucurie și liniște. Pilda lui trebuie să fie exemplu pentru noi toți, slujitorii Bisericii. Și noi dacă vom arăta acest exemplu, inclusiv în comunicare cu reprezentanții sistemului  de învățământ, cu profesorii din școli, cu lectorii universităților, cu studenții, atunci, se prea poate,  în măsura puterilor noastre modeste, nu doar prin cuvinte, cât prin  exemplu propriu, noi vom putea arăta ce înseamnă învățarea adevărată a oamenilor, pentru ca prin slujirea noastră smerită să se deschidă și altora frumusețea sacrificiului  făcut de învățător. Deoarece doar această frumusețe poate atrage privirea atentă a ucenicului și doar această frumusețe este în stare să aducă pe acei, care învață, la ascultarea învățătorului și la supunerea față de el – prin cuvintele lor și prin viața lor. Să ne ajute nouă tuturor Domnul să dobândim această sfântă virtute, urcând din putere în putere. Amin.

Serviciul de presă al Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii

 

Versiunea: rusă, ucraineană

Toate materialele cu cuvintele-cheie

 

Altele articole

Predica Patriarhului rostită în Duminica Lăsatului sec de brânză după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica întoarcerii fiului risipitor după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită de sărbătoarea Întâmpinării Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Patriarhului rostită în Duminica Vameșului și a Fariseului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski” la cea de-a treisprezecea aniversare a întronării Sanctității Sale

Predica Patriarhului rostită de ziua pomenirii Sfântului Cuvios Serafim de Sarov după Liturghia săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Patriarhului rostită în Duminica după Nașterea Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită la schitul „Sfântul Alexandru Nevski”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită după Vecernia Mare săvârșiită de sărbătoarea Nașterii Domnului

Predica Patriarhului rostită de Înainte-prăznuirea Nașterii Domnului după Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în Catedrala „Hristos Mântuitorul”

Predica Sanctității Sale Patriarhul Chiril rostită înaintea săvârșirii Te-Deum-ului cu prilejul anului nou